Bucurestiul literar si artistic; Autograf in premieră: Antoaneta Rădoi-Părintele Ilie Lăcătuşu, grabnic-ajutătorul

   

Cu mare bucurie primit-am vestea că, în sfîrşit şi în mod surprinzător-miraculos, la aproape 2 ani de la publicarea unor cărţi ale mele (care-au ajuns, cu siguranţă, şi pe masa unor critici literari despre care am auzit cum că le-ar fi şi citit şi au fost impresionaţi de scriitura mea, doi-trei, întîlnindu-mă, chiar mi-au mărturisit, dar nu au şi catadicsit să mă onoreze cu vreun Cuvînt scris, negru pe alb, vreo..recenzie pe undeva, prin vreo Revistă literară!!), un critic literar scrie două vorbe -două, dar cu greutate!!!- despre scriitoarea ...Antoaneta Rădoi! Şi asta într-o Revistă lierară şi..artistică!!, revistă tipărită, nu online!!! De fapt nu scrie despre scriitoarea Antoaneta Rădoi, ci face referire la apariţia uneia dintre cărţile mele!
 În Revista: "Bucureştiul literar şi artistic", martie 2016, la pagina 2, la Rubrica: Autografe în premiera, îmi apare coperta 1 a cărţii: "Părintele Ilie Lăcătuşu, grabnic-ajutătorul". Gestul a fost făcut de redactorul sef, criticul literar, dl Florentin Popescu, căruia îi mulţumesc pe această cale! Mă onorează, mă bucură şi mă simt binecuvîntată pentru că un om de talia dlui Florentin Popescu şi-a făcut timp să mă...citească!!, şi să constate că am ceva de spus atunci cînd iau condeiul în mînă şi mă pun pe scris!!! CEVA l-a impresionat, în lecturarea cărţii mele, pe acest MONSTRU SACRU al criticii literare româneşti!! Zic. Altfel nu-şi pierdea timpul cu..."chiştoace anonime" (în zisa unui alt GREU al Literaturii Române!! pe care-l preţuiesc cu mult mai mult după ce i-am citit una dintre cărţi...; atenţie: nu la mine se referea cînd a spus: "chiştoace anonime!!", despre mine nici măcar atît n-a catadicsit să spună!!! E drept că-i cam scump la vorbă, dar...Doamne feri să glăsuiască!!, d-aia nici nu-ndrăznesc să-i dau numele!!! Sîc! Mi-e o frică de mor!!!)
 Evident că nu aveam nevoie de osanale, dar, orice scriitor care are pană, şi nu una oarecare, are nevoie să fie apreciat, sa se vorbeasca si despre scriitura lui. Despre scriitura mea, deşi mă citiseră cîţiva critici- cu care mă şi intersectasem adesea pe la diverse lansări de carte (eu în postura de cameraman-fotoreporter, ce-i drept!!!), nu se ostenise nimeni să scrie. Nici măcar un rînd! Nici măcar de rău, dacă nu de bine!! Şi cînd cineva, care are Cuvînt cu Greutate în Literatura Română, deschide gura şi grăieşte, şi mai şi scrie negru pe alb, parcă...mai venim de-acasă!! Ne creşte şi nouă, celor mici, "chiştoacelor anonime", inima!! şi, mai apoi, ne mai dă şi ghes să semănăm mai departe, cu bucurie, cuvîntul scris şi să mai şi publicăm, chiar dacă sărăcia şi lipsurile ne-au împresurat peste măsură!!! Mulţumesc dle Florentin Popescu! Nu aţi făcut mare lucru!!, ci aţi făcut UN LUCRU EXTRAORDINAR pentru mine, prezentînd, la rubrica "Autografe în premieră" din Revista: "Bucureştiul literar şi artistic" al cărei redactor şef sînteţi, cartea scriitoarei Antoaneta Rădoi!!! Este o deosebită onoare şi o infinită bucurie pentru mine! Nu neapărat prezentarea cărţii mele acolo m-a bucurat şi onorat, ci faptul că această prezentare vine de la dumneavoastră, omul şi criticul literar: Florentin Popescu!, omul, criticul cu care m-am intersectat de foarte puţne ori -comparativ cu intersectările pe care le-am tot avut, cu mulţi alţi critici literari, tot GREI şi domniile lor în Literatura Română!! şi care chiar mă cunoşteau destul de bine şi îmi cunoşteau scriitura-, în ultimii doi ani şi jumătate de "colaborare" a mea cu Lumea Cărţilor!!! Dar ei, ceilalţi, s-au mulţumit să mă ia drept ceea  ce vedeau la suprafaţă, "fata de la camera de filmat!!", o ciudăţenie pentru mulţi, deşi sîntem în sec XXI..., şi să ignore faptul că eu, Antoaneta Rădoi, "fata de la camera de filmat", publicasem 3 cărţi în 2 ani şi că, în fapt, eram una de-a lor, eram, sînt: scriitoare! Aşadar, cu-atît mai mult şi mai mare a fost bucuria mea, cînd mi-am văzut numele şi creaţia la Rubrica: Autografe în premieră, a Revistei: Bucureştiul literar şi artistic!!! şi cînd am descoperit că cel care semnalase prezenţa mea acolo a fost criticul literar, dl Florentin Popescu, unul dintre GREII pe care eu îl întîlnisem de maxim 3 ori în doi ani şi jumătate... Domnul să vă binecuvînteze bunăvoinţa şi dragostea, dle Florentin Popescu! Mă onorează, mă bucură şi, totodată, mă motivează să-mi scot DIN SERTAR muniţia...literară!!
 De ce scriu acum, aici, aşa amănunţit? Pentru că am vrut să fie lămuritor un lucru şi pentru că am constatat că toate  Revistele care  încă mai apar în format tipărit pe hîrtie, sînt arhipline de creaţiile veşnicilor şi aceloraşi autori de...poezie (i-aş zice poezea, dar, hai, să nu fim răutăcioşi azi!!, de ziua fericirii-20 martie) sau de proză, autori despre care s-a tot vorbit şi cărora li s-au tot ridicat osanale, unora chiar gratuit!! Dar, mă rog, asta-i POLITIC CORRECT şi nu-i de ieri de azi, ci din totdeauna!! şi...ştiut este că: cine-mparte, parte-şi face! O mînă spală pe alta şi amîndouă obrazul!! Şi asta în oricare domeniu! Caste şi iar Caste!! Mi s-a acrit!!
 Cumpăr o Revista, spre studiu, şi constat că, lună de lună, în paginile ei tronează aceiaşi autori glorificaţi!! Pagini întregi dedicate unora şi aceloraşi personalităţi arhicunoscute şi arhielogiate, astfel încît nu mai e loc ca altcineva să poată deveni...personalitate!!
 Intru pe site-uri de profil (literare sau, mă rog, cu pretenţii literare!!) şi constat, cu durere -da, mă doare, şi mă doare profund!!; aşa-s eu, sufăr profund cînd văd fariseismul şi linguşătoria; aş vrea să schimb lumea, dar...QUI PRODEST! Se pare că lumii îi place aşa cum este!!!-, că aceiaşi autori sînt prezenţi, irosind pagini kilometrice cu hectare de poezele sau, şi mai grav, de copy-paste la articole de prin alte Site-uri. Citesc despre o scriitoare un Curriculum ff stufos!! Mămăăă!! Apariţii cu articole în N-jde Reviste de..cultură, creaţii, poezele!!!Uau!!, mi-a zis, ce tare-i tipa asta! Ce prolifică!!! Conduce chiar un Cenaclu cu pretenţii!! Ce mai! Rupere de nori..literari, frăţicule! Mă pun pe "cercetat" şi, cînd colo, două luni mai tîrziu descopăr de unde-şi face duduiţa literaturii române copy-paste-urile!! M-a luat capul!! Bă vere, să te prezinţi mare poetesă sau mare prozatoare, să conduci un Cenaclu Literar (cu pretenţii) şi să dai la greu copy-paste, mi se pare cel mai DE FECALE (de kkt) lucru şi, totodată, un afront la demnitatea mea de neînsemnată...prozatoare!!! Şi pentru că m-am simţit lezată în demnitatea mea de prozatoare, am decis să iau atitudine, şi promit că într-o zi voi spune mai mult decît am spus/scris aici, acum! Voi da nume şi prenume! Şi nu voi face asta din răutate, ci pentru că vreau să-i văd pe unii, care-s cocoţaţi prea sus pentru statura lor (profesională, literară), aşezaţi cuminţei în bancuţa care-i întocmai pe măsura lor!!! Aşadar, vreau să devin..critic!! Literar!! şi nu numai!
Antoaneta Rădoi- de la Vrancea 
(20 martie 2016; Ziua Fericirii!! Hmm...)

Recenzie la ”Prigonitorii mei..” de Vasilica Ilie în OGLINDA LITERARĂ

Multam Vasilica Ilie!

‎Vasilica Ilie‎ până în Antoaneta Radoi

Ieri la 12:23 ·

...şi pentru că este bine să începi anul cu "dreptul", mi-a apărut în revista literară "Oglinda literară"- primul număr din ianuarie 2016- recenzia la cartea Antoanetei Rădoi, "Prigonitorilor mei din Sinod, cu dragoste!!!...(Spovedania unui învins!)". O felicit pe autoare pentru această carte!
P.S. Şi pentru că nu se vede textul, îl reproduc aici:
O Ană a lui Manole sacrificată pe altarul nedreptăţii
Dintre cele două cărţi oferite cu generozitate de Antoaneta Radoi, am citit-o pe nerăsuflate (dar cu o oarecare indignare şi revoltă, simţiri pe care le-am „împrumutat” de la autoare), pe cea care se numeşte „Prigonitorilor mei din Sinod, cu dragoste!!!...(Spovedania unui învins!)”, ce reprezintă un episod amplu din viaţa ei, presărat ici-colo, cu pasaje ironice sau autoironice, îmbrăcând, astfel, forma unui pamflet. Este bine că autoarea nu şi-a pierdut simţul umorului!
O admir pentru curajul de a spune lucrurilor pe nume şi o percep ca pe o fiinţă destul de puternică şi optimistă, ţinând piept cu stoicism vicisitudinilor prin care a trecut, fiind o adevărată creştină care crede în Dumnezeu.
Cartea de faţă este un strigăt de durere, o spovedanie a autoarei, a nedreptăţilor pe care le-a întâmpinat chiar de la oamenii de la care nu se aştepta. Citind cartea, am avut în faţa mea un fel de „meşterul Manole” care construia în zadar. Numai că, autoarea nu a găsit terenul propice pentru zidire, să poată să se bucure de lucrare pentru toată viaţa: a fost ea, însăşi, sacrificată de alţii care nu au lăsat-o în pace până nu au învins-o.
Eu, ca cititor, nu pot s-o judec pentru tonul critic din carte, la adresa bisericii, căci tocmai oamenii acestei instituţii i-au adus necazuri, şi nici adevărul absolut nu-l pot cunoaşte. Ştiu doar că, autoarea, prin această carte a dat frâu liber sufletului frământat de atâtea suferinţe, exact ca a unui stăvilar. La un moment dat se întreabă: „Ce este mai bine: să spui ceva şi apoi să-ţi pară rău că ai spus, sau să nu spui ceva şi, mai apoi, să-ţi pară rău că n-ai spus?” Până şi în motto-ul epilogului am simţit un pic de ironie: „ Cuvintele nespuse, sunt oase de peşte pentru mine. Mă înec cu ele”.
Şi, iată, Antoaneta Rădoi n-a tăcut, a avut ceva de spus în această carte, fără oprelişti, fără să se autocenzureze. În câteva capitole îşi pune pe tapet frământările şi durerile pricinuite atât de loviturile primite de la viaţă: moartea părinţilor, a partenerului care a ajutat-o să pună pe picioare o afacere, cât şi loviturile primite de la slujitorii bisericii până au adus-o la sapă de lemn. Antoaneta Rădoi a pierdut războiul cu feţele bisericeşti dar nu cu lupta pentru supravieţuire într-un sistem corupt. Ea le spune în încheiere: „(...) Şi... fiţi iertaţi! Voi...prigonitorii mei!”
Viaţa ei de până acum a fost aidoma unui personaj de film. Ce se va întâmpla de acum încolo? Aşteptăm o nouă carte cu mărturisiri din viaţa ei. Mult succes!
Vasilica Ilie

Ţie, Luminitei Zaharia, lui Liviu Dan, lui Carmen Tania şi altor 7 vă place asta.

1 distribuire

Comentarii

Teodor Meşină La mulţi ani binecuvântaţi! Sănătate, bucurii şi multe realizări.

Îmi place · Răspunde · 2 ore

Antoaneta Radoi Felicitări dragă Vasi! Dragostea ți-a fost răsplătită, așa cum L-am rugat pe Dumnezeu!! La mulți și binecuvîntați ani cu mulțe, multe..ÎMPLINIRI! Anto

Îmi place · Răspunde · 1 · 1 oră

Antoaneta Radoi Vasilica Ilie, îți mulțumesc și, totodată te felicit pentru ”recenzie” M-au uns pe suflet cuvintele tale, cu un mic amendament, și anume: n-am scris NIMIC la adresa Bisericii  mele (Biserica Ortodoxă. Biserica mea și a neamului meu, generații de generații), ci am scris depre FAPTE CONCRETE ale unor oameni, mai-marii Bisericii de azi, care-s lipsiți de frica de Dumnezeu, dar care pretind că-L slujesc pe EL și pe cei ”mici ai Lui!!” Tot TEXTUL Cărții mele, cap-coadă este REAL și spusele mele se pot dovedi cu ACTE și martori vii... Mă rog lui Dumnezeu să le dea PRIGONITORILOR mei, DUH de POCĂINȚĂ, și să le arate lor ADEVĂRUL despre ei!! Cît despre mine, Biserica mea va rămîne Biserica Ortodoxă, doar că voi avea grijă să nu mă mai las păcălită de hulpavi și guralivi, de trîmbițași cu suflet gol și seifuri pline ochi...Amin.

Îmi place · Răspunde · 1 · 12 minute

Antoaneta Radoi Hah, și...fiindcă ai pornit cu dreptul în noul an...literar, și OGLINDA LITERARĂ ți-a adus bucurie -și mie , de asemeni!!; îi mulțumesc și iți multumesc și tie, Vasi Ilie!!-, îți amintesc că mai am CĂRȚI de luat în seamă!! ”Toată darea cea bună și tot darul cel desăvîrșit de la Părintele Luminilor!” să se pogoare asupra ta și a casei tale în toată vremea vieții tale! 

Vasilica Ilie Şi eu îţi mulţumesc, dragă Antoaneta, pentru cuvintele tale! Îţi doresc multă sănătate şi să ai izbânzi în tot ceea ce ţi-ai propus!

Realitatea lumii de azi, văzută prin ochii/sufletul și mintea mea, o completă... falsitate

Antoaneta Radoi

 

4 minute ·

 (sau BÎLBÎITUL/ții de la Gaudeamus 2015)

Realitatea lumii de azi, văzută prin ochii,sufletul și mintea mea, AR, o completă..falsitate
Imprejurările mă poartă de ceva vreme (cîțiva ani) prin LUMI care nu-mi aparțin. Deja mă sufoc de fariseismul din jur! Nu, nu am ajuns ÎNCĂ la saturație, la momentul în care să spun: NU MAI VREAU! Ba mai vreau! Vreau SĂ VĂD! Vreau să văd FARISEISMUL despre care vorbea HRISTOS! Să-l văd în toată SPLENDOAREA lui, astăzi!! Căci astăzi, mai mult ca oricînd, e VREMEA lui!! Și..m-am dus SĂ VĂD! Unde? În lumea celor care..CUVÎNTĂ! Și, m-am dus la Gaudeamus! TĂRÎMUL INTELECTUALITĂȚII!!
4 zile m-am tot dus! În primele două a fost mai ușor, dar sîmbătă și duminică a fost CRIMĂ și PEDEAPSĂ!! Ei bine, eram obstrucționată în înaintarea mea, oarecum, și în harnașamentele care mă însoțesc: camera de luat vederi, trepiedul, rucsacul cu cărți, etc...M-am strecurat (cu greu) prin mulțimea adunată puhoi și m-am oprit, fără a avea vreun criteriu prefereanțial, la multe STANDURI. M-am oprit la CELE MARI, la BRANDURI (de top), cît și la cele mai mici, neînsemnate de nicio siglă, de niciun banner mare cît cupola Romexpo-ului!! Am văzut rafturi cu CĂRȚI și rafturi cu..maculatură! Am întîlnit și am vorbit cu oameni de nimic ridicați de alți oameni, de decidenți, pe piedestale și am întîlnit și vorbit cu oameni de spirit, valoroși, aruncați la tomberon de alți oameni, de decidenți! Am văzut oameni de nimic care nu-și mai încap în piele de-ngîmfați/infatuați și, am văzut oameni de mare, mare valoare, dar de-o modestie dumnezeiască! Ba mai mult, într-una din zile, spre ora închiderii, în fața unui mare STAND (închiriat cam pe porțiunea a 4 standuri; deh, cine poate, are cu ce bă!! sau invers: cine are cu ce, poate, bă!!), încercînd să ajund la ușa pe care scria EXIT, nu-mi mai puteam trage nici aer în piept de mulțimea respirațiilor din jur! Populație cît să nu mai ai unde s-arunci un ac! Ce PUII MEI îi aici, frățicule?, mă-ntrebam în barbă. Nu mai puteam înainta nicicum! Simțeam că mă suforc și că-mi voi da obștescul sfîrșit în aglomerația aceea! Cu chiu-cu avi am ajuns sus pe scari spre..EXIT. Am prins un GOL în mulțime și m-am răsucit! M-am uitat în josul scării să văd cine guiță la microfonul din care auzeam cu intermitențe ONOMATOPEE și ce FIRMĂ putea fi în spatele meu, ce BRAND care dă de pomană la atîta gură-cască! Și, ce să vezi? Un BÎLBÎIT (cu nume mare în literatura Ro), un-metru-jumate-de om, instalat în fața standului de BRAND cu ȘTAIF, scotea pe gură, prin microfonul statiei (dată la maxim, fără ca BOSSului să-i pesesă că alături mai erau FIRME care achitaseră și ele, ca și el, o taxă de participare la Gaudeamus), nu cuvinte, ci..frînturi de cuvinte! Cît fusesem cu spatele încercînd să înaintez, am înjurat în gînd rahatul lor de microfon, crezînd ca are o defecțiune și nu are cine să-l regleze. Chiar mă gîndisem că, dacă voi găsi un locșor unde să poposesc, să-mi rog asistentul (de la tehnic), pe Dragos Ghiță care mă înoțea în acest peripluu, să le faca un hatîr și să le remedieze problema! Dar nu! Nu era cazul! Căci nu microfonul era DEFECT! Ci omul! Omul care croncănea în microfon! Acum, nu că omul nu ar fi avut nimic de spus, că...poate avea! Și are, din cîte știu. Dar credeam să omul acesta se va mulțumi cu faptul de a scrie! Iar vorbirea s-o lase altora care sînt făcuți pentru..vorbire! Fiecare să are în TARLAUA care-i este destinată! Zic. Dar, uite că lumea, populația aceea, mulțimea aceea, adunată puhoi, ședea pe scari, înghesuită, și asculta! Îl asculta pe BÎLBÎIT! N-am mai plecat! Am rămas, m-am plecat pe genunchi, ușor, m-am așezat pe scară și am stat să ascult ca să-mi dau seama la ce cască-gura atîta mulțime. Am încercat să prind și leg între ele onomatopeele scoase de BÎLBÎIT, căci mi-am zis: poate și celalți din mulțime fac la fel! Și dacă atîta mulțime înțelege ce spune ONOMATOPEICUL, atunci, cu siguranță, am să înțeleg și eu. Și-am înțeles. Ce? NIMIC! Nimic din ce voia să transmită ONOMATOPEICUL! Dar, am înțeles ceva. Am înțeles că toată treaba consta în...a da din COATE! A da din coate spre a-ți atinge TARGETUL. Apoi, odată atins, odată ce te-ai pus sub cupola unui BRAND, microfonul nu mai e decît o chestiune de propagare a onomatopeelor tale în urechile unui auditoriu căruia, nici măcar nu-i pasă ce spui! Pentru auditoriu, important este să fie în preajma ta! A celui care vorbești la microfon! Daca cei din mulțime își mai și fac o poză cu tine, e ca și cum fiecare dintre ei ar fi cîștigat la Bingo și nu oricum, ci pe cel mai ieftin bilet cu putință!!
Am rezistat în înghesuiala aia preț de 10 minute, încercînd să prind din zbor și să adun onomatopee, sperînd să le leg între ele și să construiesc fraze sau măcar propoziții. Nimic! Șuierau pe lîngă mine, încăpățînate! M-am ridicat de pe scara unde mă așezasem (în rînd cu celalți din mulțime), mi-am luat catrafusele și am plecat tîrînd în plus povara onomatopeelor adunate! Speram ca măcar afara, ieșită la aer, să încropesc din ele fraze!...Nu mai despachetasem camera de luat vederi ca să imortalizez momentul, deși ar fi meritat. măcar pentru INEDITUL situației! Nu oricînd îți este dat să vezi o mare de oameni care ascultă cu gura-căscată un BÎLBÎIT!!, care nu are sa le spună mai NIMIC! Dar ea, marea de oameni, stă acolo doar pentru că BÎLBÎITUL acela face parte dintr-un BRAND de calibru! Și un tupeu infinit pe capul organizatorilor caau dat la maxim sonorul, zău că merita inmortalizat! S-au comportat ca și cum ei ar fi fost singuri pe PLANETA Rompexpo! Nici că le-a păsat de cei de la standurile din jur! Așa tupeu nici că mi-a fost dat să văd! Lasă că și expozanții învecinați cu GĂLĂGIOSUL BÎLBÎIT tăceau chitic, acoperiți de zgomotul asurzitor al onomatopeelor ieșite prin microfonul dat la maxim...Obediența e încă în floare! Și cine-i mai tare de gură și de tupeu cîștigă teren Am văzut la Gaudeamus atîtea lucruri false puse în cărți și decernate cu PREMII, încît, la finele TÎRGULUI, am ajuns întrebînd: -Doamne, unde este REALITATEA? - N-o vezi?, zice Dumnezeu. Uite-o! E aici! Prezentă peste tot și în toate!! REALITATEA într-o..COMPLETĂ falsitate! Falsitate pe care unii mi-o impun, insistînd, prin NLPuri... să mi-o asum și eu! Și de ce mă opun s-o accept, de ce ea se vîră și mai abitir, subsidiar...luînd forme și chipuri care mai de care mai..ademenitoare!! Va urma...


 Adriana Pavel Am citit tot. Like! emoticon wink

Adriana Pavel Am citit tot. Like! emoticon wink

Îmi place · Răspunde · 1 oră

Antoaneta Radoi a răspuns · 1 răspuns

Marioara Bujoreanu

Nu-mi mai place · Răspunde · 1 · 1 oră

Vasilica Ilie Bravo, Antoaneta Radoi! Toate acestea să le aduni într-o carte şi s-o intitulezi simplu: "Infatuare". emoticon smile

Îmi place · Răspunde · 26 de minute

Antoaneta Radoi ”Toate astea” si MULTEEEE altele...VAsilica I. Dar ți-e clar că o voi publica IARĂȘI și IARĂȘI pe banii mei!! Că, nah', cine-i EDITORUL acela care să-și pună banii la bătaie (pt CARTEA mea) și să se bată la cur cu propriile-i..arme??? emoticon sunglasses

Îmi place · Răspunde · 5 minut · Editat

Antoaneta Radoi Oamenilor nu le place să li se spună ADEVĂRUL despre ei! Nici mie nu mi-ar plăcea!! Hah!! Dar m-am uitat în oglindă, întro BUNĂ și BINECUVÎNTATĂ zi și..m-am rușinat de ceea ce am văzut! Atunci am decis SĂ NU MAI FIU NICIODATĂ MINCINOASĂ/FARISEE, nici cu mine, nici cu cei din jur! Cel mult mă abțin, dar ARAR o fac! Fiindcă, oamnei buni, tare mă mai mănîncă deștili... emoticon sunglasses

Și a fost că...

 

  Şi a fost că...

 ( Aventuri la lansarea Cărţii mele: „Prigonitorilor mei din Sinod, cu dragoste!!!” sau „Spovedania unui învins” )

 ...A venit Ziua Zet. Ziua lansării Cărţii. 19 decembrie 2014. Ora 16,00.

Mi-am zis că dacă tot e „distracţie” adică ..BAL, apoi, atunci...să fie BAL!!! Şi mi-a trecut un gînd şi anume, nimic nu mi se părea a fi mai frumos, în tot acest BAL, decît o voce UNICĂ, INEGALABILĂ, ca cea a unuia dintre amicii mei de suflet, Petre Moise. Aşa că l-am invitat la BAL. Invitat, e un fel de a spune. Căci, în fapt, nu a fost o INVITAŢIE, ci o...luare cu arcanul!! Fiindcă, neipsrăvitul, nu se lăsa nicicum. Trei zile m-a fiert în suc propriu!! Nu-mi dădea un răspuns, nici că laie, nici bălaie!!! Îmi venea să mă duc pînă la el acasă, să sun la sonerie, să-i aplic două directe şi să dispar...şi să nu mai aud de...Moise Petre cît îi pămîntul pămînt şi existenţa mea pe el! Dar, n-am aplicat ideea! Mi-am zis că, na, asta e! „PRETINU’ la nevoie se cunoaşte!” „Îl bag în mă-sa de neisprăvit!”, dacă-şi permite GLUMA să-mi strice mie Ziua Zet!!! Asta NU SE VA ÎNTÎMPLA însă! În pre-seara evenimentului, mă sună neisprăvitul mai înspre ora 24,00 şi mă anunţă cu glasul lui abia şoptit (ăsta, Moise Petre, vorbeşte de parcă n-ar fi mîncat niciodată decît lăcuste şi n-are vlagă...), că...va veni la eveniment şi punct, tainic, închide telefonul... Slavă Ţie, Doamne!!!  că m-ai scutit să săvîrşesc un Act NEBUNESC!!! Eram chitită să-l scot de la ..PRIETENI! Prieteni??? Un non-sens! Cine cu cine e prieten azi??? Dar..nu dezvoltăm acum. Treaba e că, naca na, pe Petre M îl mai pot păstra încă la ...amici. Buni amici! Slăvit să fie Dumnezeul nostru!

  Vine ziua mult-aşteptată. Aşteptată? Hmmm! N-aveam NICIO emoţie! Eu doar mi-am scris, nonşalant, un spici şi mi-am trimis „ajutoarele” [ în primul rînd pe buna mea Yle Koste ”PR-ul meu!!!”, ”Asistentul” meu, sau mai pe româneşte spus „Secretarul”... Hahaha, o să mă omoare madam psiholog cînd va citi!!! Nu trage dom’ Semaca, sînt eu ..Lăscărică!!!; ştiu „dom’ Semaca”, ştiu că ţi-ai tocit coatele pe la Titulescu ( era să zic, pe lîngă Titulescu..hahah, mai pe la Pizzeria X, mai pe la PUB-ul Y...mai cu o „Focaccia” cu nuş-ce kkturi, pe post de ingrediente, mai cu un „Shake of tofu” or „Sherry Cobblers” musai cu curacao, sau o „Coffe Bahamas” sau mai ştiu eu ce kkt cu prune bucate bune...cu iz orientalo-occidentalo-babuino-balcanic de ţi se plimbă limba-n gură cu-atîtea ifose cu iz intelectualo-filfizonic...oh!, nu mă omorî Zuzico –tu ştii că te iubesc!!; ca pe Drăgănescu!!!..; Ştiu, ştiu, draga mea, Yle că tu ai fost studentă la ZI!!! Zi-lumină prin Pub-urile de pe lîngă..Titulescu...Ştiu că ai avut şi colegi eminenţi..cărora le făceai lucrările...hahap, dap, cu care împărţeai frăţeşte „Şeri Cobles-urile” şi „Focacile” asortate cu ghimbir...Ştiu draga mea, ştiu bine că ţi-ai tocit şi multiplele tocuri de 15-20 cm de la cizmele trecute sus, cu mult peste genunchi  şi extrem-extrem de costisitoare, şi știu că te-ai chinuit la greu să-ţi cari ditai geamantanele de fiţe pe post de poşetă, dar na’...trendu’ soro!!!, vai coloana ta vertebrală dar, na’...doar urma să devii...PSI-Ho-LOG, mai mult olog decît psi!! Ori poate, mai mult psiho...dar las’, scumpa mea, că vii la mine şi ..te vindec! Te vindec io! Te psihologizez de numa’-numa’!!! Stai pe-aproape, că nu te mai faci bine, nici cu toate slujbele patriarhale!! Ops!!, patriathale am zis??? Să revenim, aşadar, la..sinodalii mei...)] să achiziționeze toate cele de trebuinţă. Zis şi făcut! Toate bune şi frumoase, mai puţin cameramanu’ care, frustrat de nu-mai-ştiu-ce-chestie, s-a autoafrontat şi...a căzut în blegogeală emoţională..Kkm-aş!! Nu mă puteam filma singură, deşi dacă mă străduim niţel, găseam soluţia.  Offf, acu’ s-a găsit şi NLPistu’ ăsta să-l apuce blegogeala emotio-afectivo-psiho-Spitalu’-de-nebuni?? Hmmm, da’ cînd nu-l apucă p-ăsta pandaliile „emoţionale”...De la  NLP (programare neurolongvistică)uri i se trage!!! Cu cît studiază mai mult, cu-atăt mai mult cade victimă..dar...sa revenim la oile noastre...

 Baby (mama Maria, căreia eu îi zic cu duioasă deagoste: Baby) pregătește ceva de-ale gurii cum numai ea știe. Ne îmbarcăm cu sarsanalele și plecăm spre Locaţia evenimentului căci se apropia cu paşi repezi ora stabilită. Bagajele-s mult-prea-multe, aşa că, prin eliminare tre’ să mai arunc şi să „mă lepăd” de unele. Dar, cum s-o faci fără regrete??? Fiecare lucruşor îmi era de folos...Şi na’, că enervată de situaţie, îi zic lui Yle:

-Io nu-mi mai iau geanta! Pun la tine-n geantă ce-am de pus ( adică..spiciul şi..ochelarii pentru citit; făcusem asta de Njde ori, ea avînd, aşa cum am mai spus, pe post de geantă, cîte un ditai geamantanu’!!!)

- Desigur, îmi răspunde nonşalant Yle. Dar, în secunda doi, sună telefoanele amîndouă şi nu ştiam ce să fac mai întîii, aşa că..uitat-am de spici şi de ochelarii de citit...

  Am plecat spre locaţie! Am ajuns. Petre Moise, psaltistul meu de suflet şi pretin, era la datorie. Directoarea de la Casa de Cultură Calderon ne oferise un spaţiu mare, exact aşa cum îmi dorisem, deşi niciunul dintre INVITAŢII mei nu dăduseră vreun semn că ar mai fi în viaţă şi că şi-ar mai tîrî frumuseţile lor de funduleţe ca să fie prezenţi la un eveniment f important din viaţa mea! Aş!!!...Am avut însă surpriza ca la nici 5 minute de cum am ajuns acolo, să intre pe uşă un cuplu de amici la care nu mă aşteptam! Gina şi Marius. Nu-i mai văzuseam de-un secol! Aflaseră de eveniment de la drăgălaşul Feisbuc şi au ţinut să-mi facă o surpriză. Păcută surpriză! Vă mulţumesc!, dargilor.

  Încep prezentările. Moderatorul şi doamna Director de la Calderon anunţară, pe rînd, structura evenimentului. Amicul meu Petre Moise şi amicul lui Mădălin Marian interpretează magistral cîteva colinde. Splendid! Simţeam cum bucuria îmi inundă sufletul...

Se fac, apoi, prezentările de carte. Inaintea mea era o dna Doctor Ad...cu „Gînduri de utrenie”. Ce frumos? Gînduri de Utrenie!!! Şi io care venisem în această ultimă vineri din Postul Crăciunului 2014 cu ..”Prigonitorii mei din Sinod!!!” Noroc că adăugasem titlului, „Spovedania unui învins”... Abia acum mi-am dat seama care fusese menirea acestui ..subtitlu...Mă salvase pe ultima sută de metri de o..JUDECATĂ a auditoriului, „sensibil”, altfel, la cele ce urma să spună, cartea mea, despre..mai-marii Bisericii mele şi, poate, şi a lor!!!

 Întrucît mă aflam ca priponită într-un fotoliu mult-prea-mare pentru „statura” mea, la prezidiu şi nu-mi puteam permite să mă fîţîi, i-am făcut semn lui Yle să-mi aducă spiciul şi ochelarii, ca să fiu, oarecum, pregătită pentru a lua cuvîntul şi a..vorbi auditoriului. Yle scotoceşte prin geantă şi îmi face discret semn că..nu e niciun spici acolo. În fine îi fac semn să mă caute prin buzunarele gecuţei (care rămăsese lîngă geanta şi scaunul ei) şi să-mi aducă ochelarii de rezervă. Întotdeaun am unii, „uitaţi” pe undeva, prin vreun buzunar. Caută Yle, cuminţică şi supusă, apoi, cum...Doamne iartă-mă, cuminţică şi supusă o fi căutat, că-mi face semn, cu drăgăşenie de copil inocent, arătîndu-mi discret nişte..ochelari rupţi!!! M-am relaxat total!!! Da total!!! Îmi venea să mă duc şi să-i crăp capul ăla cretinoid!!! Dar, na’, n-am făcut-o!! Protocolul....

 Mă îmbrăcasem protocolar, la sacou cu bluză albă-albă...Io care nici cînd fusesem secretara unui ministru nu purtasem vreodată sacou!! A mă îmbrăca eu cu sacou este echivalentul unei ifose inegalabile. Al naibii de inconfortabil mă simt! Dar, na’...era un EVENIMENT important pentru mine şi, poate, şi pentru cariera mea...viitoare! Plus că na’, acolo erau prezenţi atîţia oameni de cultură şi artă, scriitori, artişti plastici, nuzicieni şi muzicologi, doctori în folcloristică, critici literari, medici, etc...Nu-mi permiteam să fiu mai prejos. Aşa că „m-am pus” la sacou!!! Hmm...Slavă Domnului că nu m-a strîns de gît ultimul nasture îmbungheat de la bluza...albă! Fără Script, fără ochelarii de vedere (pt citit, care m-ar fi putut ajuta, la o adică, să-mi citesc măcar un fragmenţel, relevant, din carte!!!), în sacoul în care, deşi elegant şi chiar pe gustul meu; făcut dintr-o catifea mov, mă sîmţeam ca-n coşciug, m-am ridicat în picioare şi fără să utilizez microfonul, am luat cuvîntul...

Cred că nu a fost prea rău!!! Îţi mulţumesc, Daomne!...

Va urma...

                             31 dec 2014, File de jurnal; autor: Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

 https://youtu.be/rQZZeQIqL1k

 PS:

Cineva a filmat Cuvîntul rostit de mine atunci la Lansarea cărții.  Multă vreme nu m-am uitat pe film. Apoi, cînd m-am uitat, cînd am văzut filmul și cînd am auzit ce CUVINTE au ieșit din străfundul inimii mele, am rămas consternată! Spusesem nepremeditat acele cuvinte! Eu altceva avusesem scris pe hîrtiuța pe care o uitasem acasă! Dar..așa a fost să fie!!...

Poezie de leac de Nicolae Nicoară-Horia

   Felicitari dlui Nicolae Nicoară-Horia

      
Poezie de leac...
M-a învăţat cuvântul când să tac,
Lăudată truda lui să fie,
Poezia, dacă nu-i de leac,
Dacă ea răneşte, n-o mai scrie!

Atunci când inspiraţia nu-ţi vine
Degeaba o pândeşti pe la răscruci,
Decât s-o amăgeşti e mult mai bine
În treburile lumii să te duci
Şi-apucă-te de altă meserie,
Ea niciodată nu a fost hogeac,
POEZIA-i Dor şi Veşnicie-
Poezia-i linişte şi leac...

Poezie de leac...
M-a învăţat cuvântul când să tac,
Lăudată truda lui să fie,
Poezia, dacă nu-i de leac,
Dacă ea răneşte, n-o mai scrie!

Atunci când inspiraţia nu-ţi vine
Degeaba o pândeşti pe la răscruci,
Decât s-o amăgeşti e mult mai bine
În treburile lumii să te duci
Şi-apucă-te de altă meserie,
Ea niciodată nu a fost hogeac,
POEZIA-i Dor şi Veşnicie-
Poezia-i linişte şi leac...

Camelia Iuliana Radu...

          Bîntui întru..căutări! M-am intersectat cu această ”doamnă a poeziei românești” -Camelia IULIANA RADU-, mai acum doi ani, la un Cenaclu Literar în București, organizat într-o TAVERNĂ (nu e de rău!!; nu-mi săriți la jugulară!!) ce-și avea locația pe una dintre zecile de străduțe care dau în MOȘILOR. Atunci la acea Seară de POEZIE (EXCLUSIV poezie!!) am fost invitată de amica mea, psihologul Yle K (ea fiind invitata Danielei T).
-Hmm, la o ..SEARĂ de POEZIE, zici?, o întreb pe Yle, uitîndu-mă cîș la ea. Io care NU IUBESC poezia (cît despre poeți ce să mai zic!!)!! Ce să caut eu acolo? o întreb pea mica mea, Yle (Noi facem glume, fie bune, fie, cel mai adesea..prostesti, ca sa ne amuzăm!!Ne persiflăm..)
- Mă însoțești pe mine, taci și asculți...poezie, bei un suc/ceai/cafea/bere, poate ”iei niște cadre/imagini!! (dc se va putea!!!) și..plecăm! I-am promis Danielei T că ajung și că voi merge acolo însoțită de prietena mea care este..scriitoare/cameraman/artist plastic (Tii, ce mai reclamă-mi faci!!!)!, îmi zice Yle, asigurîndu-mă că mă voi simți f bine!
-Da?? Ok, dacă tu zici, atunci..haidem!
Zis si făcut! Ne-am gătit (mai mult ea decît eu. io m-arunc în prima pereche de blugi, îmi trag un tricou pe mine și cam asta-i toată sulemeneala mea!!, dar Yle?? Hmmm, cred ca v-am aratat-o de Njde ori și o știți deja ca pe un cal breaz!! Ea ea ca un POM de Crăciun!!  3 kile de bijuuri sînt ca nimic la gîtul ei!! despre țoale ce să mai zic! Nu îmbracă de două ori într-un an nici măcar acceași pereche de..chiloți!!; să nu mă omori Ylonko!! Știi bn că nu te vorbesc eu de rău!!) și am purces la..Seara de Poezie! Începuse cînd am ajuns noi, deoarece orbecăisem un pic pe Moșilor, căutînd LOCAȚIA!!
Daniela T, bucuroasă că ne vede, se strecoară printre mese în seminîntunericul din TAVERNĂ, ne ia de mînuțe și ne conduce la o masă. Dar nu m-așez bine, n-apuc nici să mă dezmeticesc, nici să comand o cafea, că un DRĂCUȘOR își începe ACȚIUNEA asupra mea. Recită cineva un poem. Îmi plăcuse. Nu cunoșteam persona care recitase, dar a fost îndemnată de moderatoarea Cenaclului să se prezinte, așa că m-am dumirit instant! Cu și fără prezentare, tipa îmi plăcuse! Auzisem niște versuri foarte bn închegate, care îmi gîdilaseră pînă și ORGOLIUL meu de..prozatoare!! Apoi mai recită o tînără (o adolescentă) care m-a impresionat maxim cu-al ei vers!! Dar, nu știu cum s-a făcut, ce NEGHINIȚĂ și-a pus SPIRIDUȘII la lucru că mă trezesc sub nas cu-n microfon și purtătorul lui mă incită cu o suită de întrebări. Crezînd că La o Seară cu o Porție de Cultură fiind și între oameni CU CAP ne putem permite să și glumim, pusă pe șotii cu amica mea Yle K, fac un spirit de glumă (proastă!!, de data asta, neinspirată!!; de unde să stiu că ma aflu printre...scortoși literari??), la întrebarea pe care mi-a pus-o moderatoarea:
-Cine sînteți (căci nu v-am mai văzut pe la noi)?? Și..ce credeți despre..poezie???
Dracul mă pune (deh`, ce să fac, plecase un piculeț la plimbare ÎNGERUL meu călăuzitor!! Își mai ia și el fără să mă anunțe în prealabil cîte-o permisie!!...) -căci mi se păruse că m-a privit de foarte de sus moderatoarea; apoi, după o vreme chiar mi s-a confirmat treaba asta!!- și zic:
- Poezia?!! Ce-i aia, poezie?? Nu-mi place poezia! Nici poeții!! (Și, mărturisesc că, am spus-o fix în glumă!!! )
- Cum așa? Nu v-a păcut Raluka noastră?, mă incită moderatoarea -CM- băgîndu-mi, insistent, în gură, microfonul.
- Aaa, ba da! ”Raluka dvs” mi-a plăcut. Dar ea e...altceva!!!
Apoi, după un schimb de PĂRERI ce PĂREAU să degenereze (căci duduia cu microfonul NU GUSTASE DELOC Gluma mea ieftină!!! O valoare culturală ca dumneaei, nehh!!!) reiau și declar frac că nu a fost decît o glumă, evident proastă din partea mea, dar că, desigur îmi place poezia, dar că am totuși ceva rezerve față de..poeți (masculi, îi precizez rîzînd), fiindcă ăștia, POEȚII ”e, mai mereu, DOAR niște POEȚI, adică..cu capu-n nori!!” Rîdeam cu Yle de ne durea deja burta, căci tipa cu microfonul nu se dădea bătută și mă tot zgîndăra cu întrebările, așa că..o zgîndăram și io cu răspunsuri pe măsură, crezînd că totuși stau de vb cu oameni de spirit unde GLUMA nu se taxează decît ca atare! Ei, hai!! Da de unde??? TOȚI cei prezenți acolo în acea seară au luat GLUMA mea legată de POEȚI și POEZIE ca pe un AFRONT și așa a rămas pînă în zilele noastre, cu mici excepții. Doamna care mînuia microfonul m-a OMIS ori de cîte ori a dat nas în nas cu mine, după aceea. Și..am cam dat! Dar eu eram pentru SOMITATEA sa, doar o neglijabilă furnică la picioarele unui..elefant! Deși în acea seară ne despărțisem îmbrățișîndu-ne!! Dar se pare că resentimentele ei față de gluma mea, au efect întîrțiat și..continuu..prezent continuuu (un timp existent numai in..Limba Engleză!! și, iată și în relația mea cu această..moderatoare de..Canaclu Literar!; pagubă-n ciuperci!!)
 Eu m-am mai bîntuit pe la Editura/Revista Singur, am mai citit ceea ce scrie Camelia Iuliana Radu și m-am înfruptat cu bucurie din poemele ei, chiar dacă ea nu știe acest lucru. Nici nu am încercat să-i spun, pentru că nu voiam s-o dăm în penibil, eu explicînd de fiecare dată că atunci la acel Cenaclu, glumisem, iar ei, poeții prezenți acolo -și ofensați pînă peste poate de rahatu` meu de glumă-, să se tot lamenteze cum că nu am glumit și așa să nu mai sfîrșim povestea... Acum, cinstit! Cui nu-i place poezia? În fine, creadă ce-o vrea! M-am explicat O DATĂ și încă O DATĂ  (la un alt Cenaclu, exemplificînd chiar cu niște versuri puse în pagină de mine!!, pur demonstrativ -nu le am la îndemînă acum, dar le caut și le voi posta aici; pt cine are urechi de auzit!!!) și ALTĂ DATĂ nu am s-o mai fac!!
 Astăzi am descoperit pe net o nouă, frumoasă...profundă creație a Cameliei Iuliana Radu. Iat-o:

duhul a intrat în om

şi când omul a vrut să îl dea afară i-a spus

- pentru ce plângi şi vrei să mă dai afară

fiinţă meschină?

eu am venit în loc părăsit

în loc neumblat

animalele pădurii şi-au făcut vizuină

şi nu le-ai alungat

păsările nopţii stau agăţate de tavanul surpat

şi ai tăcut

am găsit şobolani sub patul tău

găuri în podeaua ta

şi nici că te-ai sinchisit

azi îmi spui să plec dintr-un loc

străin ţie şi aproape mort?

dă-mi inima ta inima ta roşie dă-mi mie

dă-mi dragostea să o ţin la piept

şi vii vom fi amândoi

dar omul încolăcit pe jos de durere

îi spune şoptit

- nimic din ce a făcut Dumnezeu

nu este rău în firea sa

nici păsările, nici animalele de pe pământ

nici viermii din pământ

doar nepotrivite pot să fie

pentru omul nevăzătorcare nici de el nu se îngrijeşte

multă durere îmi pricinuieşti

mănânci din carnea mea

să te ţii viu

râcâi în pereţi

şi scorbură duhnitoare îţi faci

- am dreptul prin lege să ocup

ceea ce omul părăseşte

- mai bine nepriceput în casa mea

decât cu locuitori ca tine

migratori din lumea necunoscută

pe care vântul îi aruncă în ogradă

şi care nu ştiu de niciunele

- tu alegi să mori?

- mort am fost prin naştere

venit sunt într-o lume mărginită

stau cu ochii pe ceas

până la întoarcerea în praful etern

eu sunt ochii nisipului deschişi o clipă

şi tot ca el mă înmulţesc

vreau să înţeleg măcar o clipă

din timpul celor vii

am o cuşcă frumoasă cu verzi la ferestre

de mila mea adusă aici

dar tu ce cauţi în vremelnica mea sclipire

pe orbită?

- dă-mi inima

inima ta roşie dă-mi mie

dă-mi dragostea să o ţin la piept

şi vii vom fi amândoi

 Felicitări Camelia Iuliana Radu!

             Antoaneta Rădoi

Gînduri de mulțumire!, pentru dna prof. Floarea Necșoiu...

                           

  Într-o binecuvîntată zi a anului 2014 am avut privilegiu, bucuria și binecuvîntarea ca, la Cenaclul Literar, ”Octavian Goga”, la Centrul Cultural Calderon -care aparține de Primăria Sectorului 2 București, să întîlnesc o distinsă doamnă a cuvîntului scris și rostit!
  Nă dusesem acolo la invitația unei scriitoare. Avea o Lansare de Carte. Eu trebuia să filmez evenimentul. M-am dus, așadar, mi-am instalat ustensilele de filmat și m-am pus pe treabă. Au luat cuvîntul pe rînd mai mulți scriitori, epigramiști, poeți (daca e să-i separăm, un pic, pe poeți  de..scriitori!!). Au luat cuvîntul critici literari. Au vorbit despre Cartea lansată în acea zi multe personalități, unii dintre GREII Literaturii Române. Dintre toți cei cîți au luat cuvîntul la eveniment, mi-a atras atenția a distinsă doamnă. Mi-a plăcut felul aproape șoptit cu care rostea cuvintele, atentă fiind la fiecare accent, la fiecare respirație, ca nu cumva să împieteze cu vreun sunet mai articulat, mai apăsat vreun cuvînt care n-ar fi suportat asemenea  articulare! Parcă valsa printre cuvinte!! Am văzut-o rostind cuvintele distins, cu gingășia cu care strîngi o orhidee proaspătă la piept! A înaintat și a venit în fața noastră cu grația cu care o balerină își face apariția pe scenă în virful picioarelor! Cînd și-a început expunerea, deși extrem de șoptite, cuvintele rostite gingaș, m-au pătruns precum razele soarelui în diminețile senine, cînd tu încă mai vrei să dormi sau să mai lenevești răsfățat în pătuc. Dintr-o dată ceva magic, un HOCUS-POCUS transformase realitatea în vis. Doar că ...nu era VIS, ci REALITATE! Femeia vorbea! O, dar ce? Nu mai vorbiseră și alții? Nu vorbiseră atîția alții înaintea dumneaei?? Ba da! Numai că abia acum..mă trezisem!! Acum sințeam, cu adevărat, fiorul..poveștii!! Acum..am ciulit bine urechile!! Și de n-aș fi vrut, tot s-ar fi întîmplat!! Căci, deși șoptit, aproape nerostit, cuvîntul îmi pătrundea prin urechi, suav, poposea o clipă mîngîindu-mi auzul și pleca apoi, grăbit, făcîndu-și traseu prin CREIER cu finețea laserului, spre direcția..INIMĂ!! unde s-așeza...rămînînd! Mînuiam camera de filmat, parcă, cu mai multă ușurință, deși eram după cam două ceasuri de filmare! Am luat-o de pe trepied și..m-am apropiat. N-aveam căștile instalate și nici nu-mi erau la-ndemînă, așa că neputînd controla sunetul din camera de filmat, m-am temut că o să pierd cumva vreun cuvînt și..era păcat! Așa că m-am apropiat ff tare, poate chiar agresiv, de  distinsa doamnă care vorbea. Zic vorbea?? Ei, bine, nu! Ceea ce se întîmpla acolo nu era o rostire propriu-zisă a cuvintelor, ci era...muzică! Era o simfonie a cuvintelor! Era.. MAGIE!  Magia CUVINTELOR! Iar cea care le rostea cu-atîta delicatețe era: dna prof Floarea Necșoiu...
 M-am straduit să înregistrez totul, să nu-mi scape nimic. Apoi, cînd totul a luat sfîrșit, mi-am strîns catrafusele {a se citi camera de luat vederi, trepiedul, aparatul foto (de care nu mă pot lipsi la Evenimente, mai ales dc lucrez cu camera de pe trepied, mai pot opera cîte putin și cu Nikonu` -ca să nu putrezească și mai și, că și așa e vechi de cînd lupul cățel și-i vai existența lui; mai ales c-a-ncăput pe neispăvitele mele mîini, total paralele cu..tehnica!!!)}, mi-am recuperat din mulțime una bucată amică, pe Ylenia Koste, psihologul de..serviciu {ei, nu vă grăbiți cu opinatul, nu psihologizarea mea -că la capitolul PSIHOLOGIZARE treaba stă taman invers, adică io o psi pe dumneaei Y K...psiholoaga!!! ( dar despre asta pe altă dat`)-, ci a diverselor OBIECTE necesare activității mele cum ar fi: instalarea trepiedului așa cum trebuie, cum cere REGULAMENTU`, cu bula pe TREABA ei!!, dezinstalarea și strîngerea acestuia, căratul gentoiului și a sculelor aferente filmării, discuții privind eventuale Contracte de filmare, etc} și dau să plec. Amica mea însă îmi zice: -Stai să bem și NOI (care NOI?) un pahar cu vin ( Yle știe că eu NU BAT la PACE cu paharu`...), că au adus ăștia un vin de numa-numa!! (Se vede treaba că avusese timp să dea o raită și să-i facă un TEST!! Îmi scăpase asta!!!) M-ai muncit pînă acum și acum cînd să mănînc și eu un pișcot și să beau un pahar de vin ”de țară!!”, mă iei pe sus de parcă ai scăpa INTERCITY-ul!! Ho!!, că nu mă mișc de-aici pînă nu beau măcar cît într-un degetar! Ai idee ce LICOARE grozavă au adus ăștia?? 
-Ok, ok!! Hai, du-te, dară, în Sala de Mese și saltă două pahare și vino cu ele aici!! Dar vezi să le asortezi și cu ceva pișcoturi și, poate, cu ceva sărățele, dacă sînt?, și cu..alune!! (Moartea mea alunele!!), îi zic, conciliant, Ylei. Dar n-apuc să termin fraza că o zăresc pe doamna care vorbise și care mă fermecase! Nu-i reținusem numele. Dar, pe loc m-a străfulgerat un gînd: MANUSCRISUL meu!! Ăsta-i omul pe care-l vreau, căruia îi pot încredința MANUSCRISUL meu (Cel pe care de mai bine de 3 ani îl țineam în sertar!!!)! Și-i zic Ylei ( agățînd-o de-un colț de bluză și trăgînd-o, aproape s-o dezbrac, căci ea tocmai își lause zborul după paharul cu vin!!): Fii atentă Zuzi (așa o ”alint” eu cîteodată!!) la ce-ți spun!!  O vreau ACUM, AICI, lîngă mine (eu NU PUTEAM pleca de lîngă aparatură) pe doamna aceea!! 
-Care doamnă!, întreabă Ylonka, încercînd să-și dea seama pe care dintre multele doamne prezente acolo, în înghesuiala de la Dineul de după Lansarea Cărții, o preferam lîngă mine. 
-Doamna care a ținut spiciul acela inegalabil!, îi zic răstit. 
-Aaaa, da!!! Desigur! Ți-a plăcut? Ai văzut ce spici MARFĂ a avut?? Eram sigură că ți-a păcut și ție!!, îmi zice Yle. 
-Dacă mi-a plăcut??!!! E MARFĂ ”Rău!!”M-a fascinat!, îi zic Ylei. 
-Și!!! Ce ai de gînd să faci??
-Tu ce crezi?, psiholoagooo!!! 
-MDAAA, știu!! Hai c-am plecat și-ți viu cu ea în dinți!! Dar întîi să aduc paharele cu vin, pișcoturile, alunele!!! 
-Lasă, naibii paharele!!, că te crăppp!! De pahare-mi arde mie acum??!!! 
-Ție nu!, dar mie..DAAA!!! Așa că așteaptă! Să le luăm pe rînd!!! Nu te teme, deocamdată NU PLEACĂ NICĂIERI!! Ce naiba, Anto, e DINEU!!, îmi zice Yle, văzîndu-mi grimasa și, totodată, nevrînd să renunțe la NIMIC!! Știam însă că n-am încotro, decît s-o aștept, cumințică, pe Ylonka să-și facă mendrele cu paharele, piscoturile, alunele!! Eu eram legată DE GLIE printr-un cordon ombilical..camera de luat vederi dimpreună cu toate harnașamentele aferente, pe care nu le puteam abandona, așa că ..eram la mîna Ylei. De data asta a avut MÎNĂ BUNĂ!! Vine cu paharele, cu piscoturile, cu alunele și cu...dna prof Floarea Necșoiu!!!...
Ei, bine!, contasem pe Yle de multe ori! Asta a făcut ca amiciția noastră să dureze ani și să se transforme chiar într-o prietenie! Am ajuns să ne înțelegem din priviri pe teme nediscutate dinainte. Acum însă Ylonka mea se depășise pe sine. Nu vorbisem niciodată cu ea despre Manuscrisele mele, nu dezbătusem niciodată grija pentru publicare, pentru corectură sau pentru alte chestiuni care privesc scriitura mea. Cum, Doamne iartă-mă, de pricepuse ea acum EXACT ce voiam eu de la dna aceasta care mă fascinase cu spiciul expus? Yle făcuse fotografii pe tot parcursul expozeului și eu filmasem. Nu schimbasem nici măcar vreo privire între noi pe parcursul întregului Eveniment, iar acum ea știuse EXACT ce voiam să-i cer dnei profesor Necșoiu Floarea, așa că de cum ajunge cu dumneaei lîngă mine, i se adresează SEC, înaintea mea: 
-Dna, mi-a plăcut foarte tare prezentarea dumneavoastră de astă seară! Știți și prietena mea scrie!!, îi zicea Yle arătînd spre mine. Ne-am dori să vă încredințăm Manuscrisul, și ne-am dori să acceptați  să-l citiți și să ne spuneți un cuvînt despre....
- Cu drag!, răspunde dna prof. Floarea Necșoiu. Uitați numărul meu de telefon....

 Scurt, la obiect!! Fără fasoane!!!
 Am trimis-o, mai apoi, după o oarecare vreme, tot pe Yle să-i ducă dnei prof Floarea Necșoiu Manuscrisul, undeva într-o stație de troleibus. Apoi tot ea s-a dus, după un timp, să mi-l aducă. Doamnei profesor îi plăcuse scriitura mea. Mi-a făcut corectura fără nicio pretenție financiară. Apoi a scris și un Cuvînt despre...
Așa m-am ales eu, în mod miraculos, pe negîndite, pe necalculate, pe neprogramate, cu un..CUVÎNT ÎNAINTE la două dintre cărțile mele...
 Vă mulțumesc distinsă doamnă profesor Floarea Necșoiu! Sînteți un om minunat! Sînteți MINUNEA care mi s-a-ntîmplat, EXACT în momentul în care pămîntul se scufundase sub mine!!! ”Părintele Ilie Lăcătușu, grabnic ajutătorul” s-a grăbit s-o ia înaintea dragului, scumpului și sfîntului meu Părinte, Nicodim Bujor și..v-a scos în calea mea! Spre Slava lui Dumnezeu!! Binecuvîntată fie ziua aceea! Binecuvîntată să fiți ACUM și ÎN VECI, stimată și distinsă doamnă profesor Floarea Necșoiu! Vă mulțumesc!
  Antoaneta Rădoi

Notă: Ei,eiii!! Desigur că îți mulțumesc și ție, Ylonko! Parcă te văd cum bombăni (dc vei citi cumva ce-am scris aici! Norocul meu e, ca nu te prea omori cu citeala!!pe Bloguri!!!) că nu am și pentru tine un cuvînt!!  Dar, cum să-ți mai spun încă și încă o dată ceea ce NU VREI să pricepi, cum nu pricepea nici fratele Fiului Risipitor din Evanghelie?? Tu ești cu mine în fiecare zi!!...(Anto)

"Enigma", de Emil Lungeanu (”REFLECȚII!!” by Antoaneta Rădoi)

ENIGMA
        de Emil Lungeanu
(”REFLECȚII” de...Antoaneta Rădoi)

              

 

 Hmm, eu..Antoaneta Rădoi, ”un chiștoc anonim”, îi mulțumesc Domnului pentru INSPIRAȚIA pe care am avut-o cînd am decis să merg la Lansarea  cărții ”ENIGMA” a COLOSULUI  Literaturii Române Emil Lungeanu! Căci m-a binecuvîntat Dumnezeu cu un exemplar al cărții ( Îi zic binecuvîntare pt că eu ”Lefterica Popescu” nu mi-aș fi permis, chiar întorcîndu-mi buzunarele pe dos, suma necesară achiziționării unui exemplar!!!, oricît mi-ar fi lăsat gura apă după o așa apetisantă ofrandă!!!; de cînd mă știu am fost săracă -financiar!!-, dar parcă mai săracă decît mi-s acum, n-am mai fost NICIODATĂ -dea Domnul să mă îmbogățesc subit!! și să nu mai am parte NICIODATĂ-VREODATĂ de-un așa...BLESTEM!!! ). M-am îmbogăţit, aşadar, cu un exemplar  ENIGMA, pe care mi l-a dăruit cu larghețe, iar eu l-am primit cu nemărginită bucurie de la Editorul de la BETTA, dl Nicolae Roșu - căruia îi mulțumesc pe această cale!!; Dumnezeu să vă binecuvînteze și să vă primească acest DAR, de MARE preț mie, dle Nic Roșu! Așa DE PREȚ cum îmi este mie, așa să fie primit înaintea Domnului și mai mult decît atît, darul acesta și să vi-l socotească Dumnezeu la Dreapta Sa Judecată, drept JERFĂ adusă înaintea LUI!! Amin.

Așadar, eu, Antoaneta Rădoi, ”un chiștoc anonim” (Doamne, nici că aș fi putut vreodată să găsesc un cuvînt, o etichetă care să mi se potrivească mănușă!!!...Și ca un ”chiștoc anonim” ce mă simt -comparativ cu Mastodonţii Literaturii Ro!!-, nu neapărat FRUSTRAT din pricina aceasta, ci, mai degrabă întristată, îndurerată din pricina NEPUTINȚELOR mele!!, și frămîntîndu-mă întru această ZDROABĂ, Te-ntreb Doamne: cum de i-ai binecuvîntat pe alții cu atîta INTELIGENȚĂ, cu atîta sclipire!!! Cum de ai dat-o Tu, Doamne, parcă, pe toată numai unora!!, uitîndu-Ți de cei mici???!!! Ufff!! NU mai zic NIMIC, Doamne, căci multe aș mai avea să-Ți reproșez, TATĂ..., dar și așa am tot zis și zis DESTUL cît să Te înfurii maximorum!!! Te rog să mă ierți!! Și TOTUȘI... ce-ȚI era, ȚIE, TATĂ CERESC, așa de greu să fii un pic mai nepărtinitor??? Ce-Ți era, ȚIE, să împarți mai cu măsură TORTUL LUMINII/INȚELEPCIUNII/PRICEPERII/SCLIPIRII/INSPIRAȚIEI/INTUIȚIEI al..BINECUVÎNTĂRII?? Ce-Ți era, Doamne??? Au, ai TU, oare, numai anumiți copii la care ții în mod exceptional și EXCLUSIVIST?? Hai, c-am tăcut!!...deși un miliard de-ntrebări mă războiesc fără-ncetare și-aș  fi dorit să mi le lămurești instant!!

 ”M-am ostenit” și-am citit ”ENIGMA” dlui Emil Lungeanu.

 Ei, bine! Dacă pînă acum acest domn, criticul literar Emil Lungeanu, era pentru mine o..ENIGMĂ, acum, după citirea ENIGMEI a devenit o...NEBULOASĂ!! Sînt și mai abitir afundată în ceață!! Căci citindu-l, chiar dacă CEVA mi s-a descoperit legat de scriitorul şi de omul Emil Lungeanu, ALTCEVA m-a adîncit în...DILEMĂ!!, deși, repet, ”m-am ostenit” și-am citit ”de la cap la coadă!!”. Și pentru că ”m-am ostenit” să citesc ”de la cap la coadă Enigma” dlui Emil Lungeanu, am să-mi permit, eu neisprăvita, ”chiștocul anonim” -micuța scriitoare (o să-mi iau pogorămînt și-o să mă intitulez, totuși așa!!)-, eu Antoaneta Rădoi, am să-mi permit LUXUL să-i fac o scurtă..RECENZIE!! (Cine m-ar putea opri s-o fac??) Hah, se va prăpădi de rîs, desigur, MAESTRUL Emil Lungeanu, cînd și dacă va descoperi aceste rînduri!! Sau..se va-nfuria!! Sper însă că nu-i umblă deștele prea mult pe Blogurile neisprăviților, ale..”chiștoacelor anonime!!” (Pfuiii, ce mult mi-a plăcut găselnița asta: ”chiștoace anonime!!”; Expresia asta m-a făcut să mă regret cum se regretă un chiștoc -de țigară, să fie clar!!-, pe care nu l-a dibuit încă...cerșetorul care caută avid pe trotuare sau prin tomberoane, unul pe care, mai apoi, găsidu-l, îl savurează cu nesaț, mai ceva cum își savurează un NABAB havana...) Ș-apoi..dacă mă va descoperi, printr-o minune sau, Doamne feri!, printr-un nenorocit de BLESTEM!!, trag nădejde să nu se-nfurie într-atît încît să-și pună deștele-n mișcare și să se ”ostenească” să trudească întru întocmirea unei RECENZII de BRAND!!, marca: Emil Lungeanu, la vreuna dintre cărțile mele și să mă desființeze definitiv și IREVOCABIL cu vreun CUVÎNT cu..GREUTATE!! și, astfel, să devin și mai mic decît un..”chiștoc anonim!!”, să-mi iasă din cap definitiv și IREVOCABIL cum că aș fi măcar și un scriitoraș printre..SCRIITORI!!!...Plecăciune MAESTRE!!, în cazul în care treci pe-aici și mai și poposești!! Io însă am să cuvîntez, ca nah', așa mi-i starea!! Dacă nu spun ce simt și ce gîndesc despre...crăp!! ”Cuvintele nespuse sînt oase de pește pentru mine. Mă-nnec cu ele!!”  Așadar, am să cuvîntez, asumîndu-mi, evident, TOATE RISCURILE!!!

Ajungînd acasă, după lansarea din 8 oct 2015 (offf, opt, opt!!!; 2015=2+0+1+5!! Noroc cu zecele din Octombrie!!, dar cu 2 de 8 în combinație, e clar că mă cam mănîncă spinarea și că rău mă-mpinge cugetarea să cuvînt, îndemnîndu-mi neisprăvitele astea de dește să facă ceea ce fac ele acum...) nerăbdătoare, am răsfoit ”Enigma” sumar, și la prima strigare mi-am zis: Ah, Emil Lungeanu! Mult zgomot...Și obosită fiind, am pus cartea deoparte ghîdîndu-mă după un preconcept: nah`, unul e Emil Lungeanu în Literatura Ro! Dacă el nu va fi promovat cu lansări de carte fulminante, la care însuși ”primarele” Onțanu de la Primăria Sector 2 să participe  ”în carne și oase” stînd solemn la costum și cravată în fotoliul rezervat din prezidiu, atunci cine...Cui să i se mai organizeze o asemenea triumfală..lansare de carte?? Mie? În niciun caz! Cine-s eu? Un ”chiștoc anonim”, care a scris fiindcă așa i-a fost datul ori, poate împlinirea ”unui blestem al sîngelui!!”  Un ”chiștoc anonim” căruia CRĂIASA MUZELOR i-a pus spre ”mîngîiere” pixu-n mînă, obligîndu-l să scrie ca să ”nu ajungă la balamuc (după ce ”scumpa și sfînta” Patriarhie, prin sinodalii Bisericii Ortodoxe Romîne -BOR-  care, folosindu-se de metode mai puțin ortodoxe, o obligaseră pe Antoaneta Rădoi să-și închidă micuțul  Magazin cu Obiecte de Cult Ortodox -pe motiv de monopol BOR!!!; ”sucălită” fiind de trupele înarmate ale  comisarilor GF - la comada sinodalilor BOR SRL!!- să-și strîngă catrafusele și s-o șteargă din loc!! -a se citi pe internet capitolul ”Bule Patriarhale” denumite de BOR: Circulara X, Circulara Y, etc...emise în 20 nov 2012, febr 2013, 29 oct 2013 s.a.m.d...-, să-și încheie micul bisnis, Ermant Art, și s-ajungă falită financiar și..spiritual!!!...)!!”

Ei, bine! A doua zi după lansare, dis-de-dimineață, de cum am făcut ochi m-am dus direct la..Enigma. Mi-am zis: orice-ar fi, eu am să citesc totuși cartea aceasta! Și, de va fi să fiu dezamăgită, atunci..fie! Mă mai dezamăgiseră și alte Titluri ale unor GREI ai Literaturii, așa că un Titlu în plus, n-ar fi fost mare lucru! Cu deviza asta, am purces la citit! Și bine am făcut luînd decizia aceasta! Căci citind ”ENIGMA”, mi-am dat seama că Emil Lungeanu își merită PIEDESTALUL! E bun, dom`le! Ce mai!! M-a fascinat! Plus că am descoperit ..alt om! Altul decît îl văzusem eu! Unul la polul opus!

Eu îl știu pe dl Emil Lungeanu, scriitorul, dramaturgul, etc...de vreo 3 ani. L-am catalogat a  fi un ...SCORȚOS!! Mi s-a părut a fi un tip plin de sine! Îl vedeam a fi un om RECE/DISTANT , un tip care trece printre oameni plutind cumva pe deasupra lor. Toate etichetele i le atribuisem fără să-l cunosc. Doar din ceea ce văzusem la suprafață, din luările lui de cuvînt foarte sobre, observîndu-l sumar, prin OCHIUL MAGIC al Camerei de Filmat pe care o mînuiam pe la diversele Lansări de Carte. Nu-l văzusem rîzînd NICIODATĂ în 3 ani, deși participasem la f ff multe evenimente literare!...și-l tot sfredeleam cu privirea încercînd să pătrund ceva mai în adînc...Nu m-am ostenit să-i citesc cărţile!...

În fine, citind ENIGMA dlui Emil LUNGEANU, m-am elucidat, oarecum, asupra omului Emil LUNGEANU! Am descoperit, pentru a nu știu cîta oară că sub soare NIMIC nu se-ntimplă..ÎNTÎMPLĂTOR și că NU ÎNTÎMPLĂTOR m-am aflat de mai multe ori sub același acoperiș cu omul, cu scriitorul, cu dramaturgul cu...recenzistul (asa imi place mie să spun...) EMIL LUNGEANU! Că NU ÎNTÎMPLĂTOR mersesem la Lansarea aceasta de carte la  care mi-a fost dat să descopăr...CHESTII!!!, despre care n-am să vorbesc! Nu încă! Am să spun doar că și pe mine m-a preocupat și mă preocupă ff tare problema DESTINULUI. Aceea a BINECUVÎNTĂRII si/sau a BLESTEMULUI!! Am descoperit LUCRURI, puse într-un mod cu totul special în ”ENIGMA” dlui EMIL LUNGEANU!

 Ei dar...”ce-ți pare a fi alta decît un blestem, să-mi albesc noaptea înnegrind hîrtiile???” și vorbind eu, ”chiștocul anonim” despre MARELE Emil LUNGEANU! Sau poate o fi..binecuvîntare!!! Dumnezeu știe!

Vă învit la lectură! Procurați-vă ”ENIGMA” de Emil Lungeanu. Nu veți regreta! ”Enigma” e doar un titlu, dar cartea vă va aduce multe, foarte multe lămuriri la multe dintre frămîntările existenței...

de Antoaneta Rădoi -de la Vrancea