Protosinghelului Nicodim Bujor la CEAS COMEMORATIV; 5 ani de la plecarea lui la Domnul

  

Protosinghelul Nicodim Bujor -veșnică fie-i amintirea!- acest ”ilustru necunoscut”, care a dat ortodoxiei un minunat Acatist, cel al Sfîntului Calinic de la Cernica, este comemorat astăzi, 30 ian 2016 (Ziua Sfinților TREI IERARHI, mari ierarhi ai creștinătății: Vasilie cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur), la 5 ani de la plecarea lui la Domnul.
 Cu siguranță Doamnul l-a așezat de-a dreapta Sa, laolaltă cu SFINȚII Lui, pentru dreapta și frumoasa trăire în care a viețuit aici, pe Pămînt, în trup de om, ca un Înger, dragul, scumpul și sfîntul meu Părinte, protosinghelul Nicodim Bujor! 
 Om de o rară duhovnicie, sensibil foarte față de necazurile semenilor, neobosit în a împărți HARUL primit de la Dumnezeu, darnic în a binecuvînta.
 A slujit cu credincioșie și deosebită evlavie ani mulți, mulți, Biserica lui Hristos, și pe toți cei care i-au căzut la împărțeală i-a bucurat cu vorba lui caldă și cu sfatul delicat! Am mai spus, părintele Nicodim Bujor n-a rușinat NICIODATĂ pe nimeni, indiferent cît de încărcat de păcătoșenie era cel care îi trecea pragul! El doar vorbea cu delicatețe în parabole, exprimîndu-se subtil, iar tu, cel păcătos, te rușinai singur cînd îți dădeai seama că, de fapt, BĂTRÎNUL Nicodim Bujor știa racilele tale, dar nu te rușina în fața altora, nici nu te punea să-ți mărturisești păcatul în fața lui, ci doar te punea pe tine în fața ta, ca-ntr-o oglindă, și plecai de la sfinția sa mai smerit decît ai fi plecat dacă te-ar fi certat!! Dar plecai..zburînd! Căci părintele Nicodim Bujor avea acest DAR, de a te ”ușura” de greutăți, de păcate! Luîndu-ți capul între firavele sale palme, rostea cu glas duios-șoptit: ”Duhul înțelepciunii, al răbdării, al bărbăției, al gîndului curat, toată darea cea bună și tot darul cel desăvîrșit de la Părintele Luminilor, să se pogoare asupra ta, copile!”, și pecetluia spusele cu SEMNUL CRUCII sărutîndu-ți fruntea! Te împropria! Deveneai al lui!  Apoi, NIMIC nu-ți mai lipsea să te înalți de la Pămînt...Se unea, dintr-o dată, Cerul cu Pămîntul, iar calea ce ducea spre casă nu mai era deloc lungă, ci ca gîndul și ca vîntul, roțile mașinii înghițeau kilometri și niciun radar nu te atingea, deși în doar 50 de km dintre casa mea și casa părintelui, erau cel puțin 5 aparate radar plantate...Le ”testasem” de N ori la ducere! Căci nu era dată să mă duc spre Ploiești și să nu ”mă ia la ochi!!” Dar la întoarcere, NICIODATĂ!! Slăvit să fie Dumnezeu!, Care mi-a făcut mie parte de un așa mare dar! Acela de a-l fi întîlnit pe acest înduhovnicit și prețios părinte, care a trăit pe Pămînt ca un Înger în trup de om!
  Cu nevrednicie, dar...cu dragoste și credincioșie, cu aleasă prețuire i-am adus și eu Părintelui Nicodim Bujor un dar: Cartea mea! Fie ca și sfinția sa, dar și Domnul Hristos s-o primească cu aceeași dragoste și dăruire cu care eu am scris-o!
 Binecuvîntat fii Părinte Nicodim Bujor! Te port cu dragoste în sufletul și în gîndul meu, mereu!

Antoaneta Rădoi -de la Vrancea (30 ian 2016; București)

De la Dan Heffa adunate....

Dan Heffa

Azi la 01:47 · Iași ·

Un rus - un tovarăş. Doi ruşi - o celulă. Trei ruşi - un partid.
- Un neamţ - un soldat. Doi nemţi - o armată. Trei nemţi - un război mondial.
- Un englez - un gentleman. Doi englezi - un club. Trei englezi - un imperiu cu Regina.
- Un francez - un bonhomme. Doi francezi - doi îndrăgostiţi. Trei francezi -o familie şi prietenul familiei.
- Un italian - un tenor. Doi italieni - o ceartă. Trei italieni -Mafia.
- Un spaniol - un toreador. Doi spanioli - doi conchistadori. Trei spanioli - Inchiziţia.
- Un elveţian - un bancher. Doi elveţieni - o gardă. Trei elveţieni - un neamţ, un francez şi un italian.
- Un maghiar - un vitez. Doi maghiari - un ceardaş. Trei maghiari - nu se poate, al treilea e ţigan.
- Un grec - un palicar. Doi greci - o civilizaţie. Trei greci - destui pentru Iliada.
- Un evreu - un Einstein. Doi evrei - o bombă. Trei evrei - poporul "ales".
- Un arab - un drept-credincios. Doi arabi - o moschee. Trei arabi - Jihad.
- Un chinez - un filozof. Doi chinezi - un zid. Trei chinezi - a, nu, şi aşa sunt prea mulţi!
- Un japonez - un samurai. Doi japonezi - Banzai! Trei japonezi - unul trebuie să fie Gai-Jin.
- Un american - un cowboy. Doi americani - un business. Trei americani - un Pentagon.
- Un român - un "poet". Doi români - un caz de corupţie. Trei români - Eterna şi fascinanta Românie.

Recenzie la ”Prigonitorii mei..” de Vasilica Ilie în OGLINDA LITERARĂ

Multam Vasilica Ilie!

‎Vasilica Ilie‎ până în Antoaneta Radoi

Ieri la 12:23 ·

...şi pentru că este bine să începi anul cu "dreptul", mi-a apărut în revista literară "Oglinda literară"- primul număr din ianuarie 2016- recenzia la cartea Antoanetei Rădoi, "Prigonitorilor mei din Sinod, cu dragoste!!!...(Spovedania unui învins!)". O felicit pe autoare pentru această carte!
P.S. Şi pentru că nu se vede textul, îl reproduc aici:
O Ană a lui Manole sacrificată pe altarul nedreptăţii
Dintre cele două cărţi oferite cu generozitate de Antoaneta Radoi, am citit-o pe nerăsuflate (dar cu o oarecare indignare şi revoltă, simţiri pe care le-am „împrumutat” de la autoare), pe cea care se numeşte „Prigonitorilor mei din Sinod, cu dragoste!!!...(Spovedania unui învins!)”, ce reprezintă un episod amplu din viaţa ei, presărat ici-colo, cu pasaje ironice sau autoironice, îmbrăcând, astfel, forma unui pamflet. Este bine că autoarea nu şi-a pierdut simţul umorului!
O admir pentru curajul de a spune lucrurilor pe nume şi o percep ca pe o fiinţă destul de puternică şi optimistă, ţinând piept cu stoicism vicisitudinilor prin care a trecut, fiind o adevărată creştină care crede în Dumnezeu.
Cartea de faţă este un strigăt de durere, o spovedanie a autoarei, a nedreptăţilor pe care le-a întâmpinat chiar de la oamenii de la care nu se aştepta. Citind cartea, am avut în faţa mea un fel de „meşterul Manole” care construia în zadar. Numai că, autoarea nu a găsit terenul propice pentru zidire, să poată să se bucure de lucrare pentru toată viaţa: a fost ea, însăşi, sacrificată de alţii care nu au lăsat-o în pace până nu au învins-o.
Eu, ca cititor, nu pot s-o judec pentru tonul critic din carte, la adresa bisericii, căci tocmai oamenii acestei instituţii i-au adus necazuri, şi nici adevărul absolut nu-l pot cunoaşte. Ştiu doar că, autoarea, prin această carte a dat frâu liber sufletului frământat de atâtea suferinţe, exact ca a unui stăvilar. La un moment dat se întreabă: „Ce este mai bine: să spui ceva şi apoi să-ţi pară rău că ai spus, sau să nu spui ceva şi, mai apoi, să-ţi pară rău că n-ai spus?” Până şi în motto-ul epilogului am simţit un pic de ironie: „ Cuvintele nespuse, sunt oase de peşte pentru mine. Mă înec cu ele”.
Şi, iată, Antoaneta Rădoi n-a tăcut, a avut ceva de spus în această carte, fără oprelişti, fără să se autocenzureze. În câteva capitole îşi pune pe tapet frământările şi durerile pricinuite atât de loviturile primite de la viaţă: moartea părinţilor, a partenerului care a ajutat-o să pună pe picioare o afacere, cât şi loviturile primite de la slujitorii bisericii până au adus-o la sapă de lemn. Antoaneta Rădoi a pierdut războiul cu feţele bisericeşti dar nu cu lupta pentru supravieţuire într-un sistem corupt. Ea le spune în încheiere: „(...) Şi... fiţi iertaţi! Voi...prigonitorii mei!”
Viaţa ei de până acum a fost aidoma unui personaj de film. Ce se va întâmpla de acum încolo? Aşteptăm o nouă carte cu mărturisiri din viaţa ei. Mult succes!
Vasilica Ilie

Ţie, Luminitei Zaharia, lui Liviu Dan, lui Carmen Tania şi altor 7 vă place asta.

1 distribuire

Comentarii

Teodor Meşină La mulţi ani binecuvântaţi! Sănătate, bucurii şi multe realizări.

Îmi place · Răspunde · 2 ore

Antoaneta Radoi Felicitări dragă Vasi! Dragostea ți-a fost răsplătită, așa cum L-am rugat pe Dumnezeu!! La mulți și binecuvîntați ani cu mulțe, multe..ÎMPLINIRI! Anto

Îmi place · Răspunde · 1 · 1 oră

Antoaneta Radoi Vasilica Ilie, îți mulțumesc și, totodată te felicit pentru ”recenzie” M-au uns pe suflet cuvintele tale, cu un mic amendament, și anume: n-am scris NIMIC la adresa Bisericii  mele (Biserica Ortodoxă. Biserica mea și a neamului meu, generații de generații), ci am scris depre FAPTE CONCRETE ale unor oameni, mai-marii Bisericii de azi, care-s lipsiți de frica de Dumnezeu, dar care pretind că-L slujesc pe EL și pe cei ”mici ai Lui!!” Tot TEXTUL Cărții mele, cap-coadă este REAL și spusele mele se pot dovedi cu ACTE și martori vii... Mă rog lui Dumnezeu să le dea PRIGONITORILOR mei, DUH de POCĂINȚĂ, și să le arate lor ADEVĂRUL despre ei!! Cît despre mine, Biserica mea va rămîne Biserica Ortodoxă, doar că voi avea grijă să nu mă mai las păcălită de hulpavi și guralivi, de trîmbițași cu suflet gol și seifuri pline ochi...Amin.

Îmi place · Răspunde · 1 · 12 minute

Antoaneta Radoi Hah, și...fiindcă ai pornit cu dreptul în noul an...literar, și OGLINDA LITERARĂ ți-a adus bucurie -și mie , de asemeni!!; îi mulțumesc și iți multumesc și tie, Vasi Ilie!!-, îți amintesc că mai am CĂRȚI de luat în seamă!! ”Toată darea cea bună și tot darul cel desăvîrșit de la Părintele Luminilor!” să se pogoare asupra ta și a casei tale în toată vremea vieții tale! 

Vasilica Ilie Şi eu îţi mulţumesc, dragă Antoaneta, pentru cuvintele tale! Îţi doresc multă sănătate şi să ai izbânzi în tot ceea ce ţi-ai propus!