Acatist Pr. Ilie Lăcătușu, grabnic-ajutătorul

TRIPLU EVENIMENT: Convorbiri literar-artistice, la Casa de Cultură ”Friedrich Schiller”, București

Vineri, 14 dec 2018, la ora 16,45, la Casa de Cultură ”Friedrich Schiller”, București (Str. Batiștei, 15; Lângă Hotel Intercontinental), va avea loc un triplu eveniment, organizat de revista Convorbiri literar-artistice.

1. Vom sărbători aniversarea unui anișor de la apariția revistei Convorbiri literar-artistice, revistă tipărită.

     2.  Vom lansa Antologia: ”NOI AM SĂRBĂTORIT CENTENARUL UNIRII-2018”.

     3. Vom lansa cartea de DEBUT a autorului Neforcoș Călmățui!

     4. Va urma un mic DINEU!

Sunt invitați/asteptați autorii și prietenii lor (plus bunici, tățici, mămici, nășici, vecini -fără purcel și cățel!…doar cu ceva purcel la pachet!! )!

De asemeni, invităm/asteptăm critici literari (și nu doar literari), și toți cei care doresc să ne cunoască!

Semnează: Antoneta Rădoi -redactor-șef


Lista autorilor Antologiei, afisata mai jos:
AUTORII Antologiei: Noi am sarbatorit Centenarul Unirii -2018

AURA DAN pagina11
ALEXANDRU IONUȚ MIHAI/ pg. 23
NICOLAE VASILE / pg. 36
OVIDIU ȚUȚUIANU / pg. 41
MIHAI ȘERBAN / pg. 48
ȘTEFAN DIMITRIU / pg. 52
VIOREL MARTIN / pg. 59
MARIA NICULESCU / pg. 64
MARIA STURDZA CLOPOTARU / pg. 70
ROBERTO KUZMANOVIC / pg. 75
MERTOIU DANIEL / pg. 77
DAN TIPURIȚĂ / pg. 81
CLAUDIA CARMEN MORARU / pg. 85
MARIA STOINEA / pg. 90
CARMEN DRUȚU ONICA / pg. 93
DORI LEDERER / pg. 97
EUSEBIU CRĂCIUN / pg 102
CIOBANU GICA / pg. 107
MARIA GIURGIU / pg. 110
LIDIA GROSU / pg. 114
MARIA-ILEANA TĂNASE / pg.120
COJOCARU SABINA / pg. 123
VERONICA BUMBU / pg. 127
MARIA PETRESCU / pg. 132
OANA OVIDIU / pg. 138
I.V. DOBRE / pg. 143
ANTONELA STOICA / pg. 146
VASILE MARCHIȘ / pg. 152
SIMONA DOBRIN / pg. 160
VICTOR COBZAC / pg. 164
NICOLAE DOFTOREANU / pg. 170
JULIAN RADU / pg. 176
NEFORCOȘ CĂLMĂȚUI / pg. 179
RADU BOTIȘ / 189
BEN TODICĂ / pg. 198
MARINA COSTA / pg. 206
IOAN CORIN CULCEA / pg. 210
ELENA ȘTEFAN / pg. 215
IOANA STUPARU / pg. 219
TURCU ROXANA / pg. 223
LEONTE NĂSTASIE / pg. 226
ANTONETA RĂDOI / pg. 235

Strâmtori între lacrimi și…Egofantezii, de Aura Dan

Sensibila și deosebit de talentata scriitoare, Aura Dan, vine, iată, în 2018, nu cu una, ci cu două surprize. Două cărți, una mai frumoasă și mai bună decât alta, una de poezie, și una de proză.  Cartea  de poezie, Egofantezii, la care mi-am adus un foarte ff mic, insignifiant, aport, a apărut deja, la Editura Mircea cel Bătrân, Băile Olănești, Vâlcea, al cărei editor este distinsul domn, Puiu Răducan, pe care am avut bucuria să-l cunosc abia acum, prin intermediul acestor….minunate Egofantezii ale Aurei Dan, colega mea de redcație.
Deosebit de bine lucrată cartea Aurei Dan.  Foarte bineplăcută ochiului!! Felicitări distinsului domn Puiu Răducan! Cât despre interior, o să postez, în fugă, ceva ce-am cules la-ntîmplare și-o să vă supun atenției poezia Aurei Dan, pe care eu o apreciez -deși nu sunt poetă și n-aș avea niciun drept să mă pronunț, dar o fac și o fac cu responsabilitate-, a fi creație pură! Finețe și…rafinament, sunt cuvintele de ordine din întreaga creație a Aurei Dan. Bravo Aura! Nu te laud pentru că ești colega mae de redacție, te laud pentru că meriți!, și mi-aș dori să te aprecieze cine trebuie!!, nu eu, o oarecare din mulțime.
La capitolul proză, autoarea, după ce ne-a delectat anul trecut cu un fel de…Fapt divers, în cartea Jurnal despre ceilalți, ne pune în atenție, de data aceasta,  un roman: Strâmtori între lacrimi, care-și va face apariția la Editura Amanda Edit, al cărei editor este, totodată, editorul revistei noastre, Convorbiri literar-artistice, dl Nicolae Nicolae, o scumpete de om! Coperta 1 a acestui roman este realizată de portretista Mihaela Gherghel.
N-am citit romanul în întregime, fiindca acum ne luptăm, în stil greco/roman, ((închipuiți-vă două muieri luptându-se în  acest STIL!!), să-i dam BUN de TIPAR, dar vă spun că Aura Dan, aici, s-a întrecut pe sine, iar eu…eu m-am întrecut în a da din gură….mărunt, des și apăsat!!!
Parcurgând scriptul, asud oarecum, de două ori, o dată pentru că nah`, munca-i grea -unii spun că ar fi doar pentru…tractoare!!, dar uite că tre să muncească și oamenii…-, și a doua oară pentru duritatea tragediei vieții personajului principal, dar și pentru incredibila tenacitate și devotamentul unor personaje secundare ale romanului. Mă îngrozesc de parca m-aș afla într-o cursă în raliul tenebrelor și tocmai mi s-a dezumflat o roată la mașină, și, mai c-aș vrea să azvârl cartea cât colo, dar curiozitatea mă împinge să continui și să ajung la capătul drumului personajului principal, căci…Aura Dan, mă incită prin stilul scriiturii ei, și, totodată, tare mi-aș dori ca finalul să fie cu…happy-end!! Vom vedea cu toții…curând. Săpămâna viitoare, cel târziu!!
Eu n-am nicio atribuțiune, doar sunt….omul care NU TACE!!, și de care e nevoie, uneori, ca să spună lucrurilor pe nume! Iaca am spus! Și abia aștept să vă invităm la lansare!! (Anto R)

Revista Convorbiri literar-artistice NR 3 a apărut

Greu, dar…in sfârșit, iată-ne! FRUMOȘI și…LIBERI!!! Multumim lui Dumnezeu și editorului  Nicolae Nicolae, de la ed Amanda Edit, pt toata osteneala și dragostea cu care trudeste la aparitia revistei alaturi de noi și, mai ales, de mine (Anto R)!
In Convorbiri literar-artistice nr 3 au fost publicati urmatorii poeti/prozatori/designeri/epigramisti/creatori de frumos, cărora le MULTUMESC pt FRUMOSUL din ei!
Aura Dan, Nicolae Vasile, Marian Nencescu, Victor Victor Puiu Atanasiu, Florentin Popescu, Ayten Multu -Turcia (cu o cronica literara), Simona Dobrin, Vlad Teodor Petcu, Cristina Cretu, Alexandru Alexandru,Gogoasa Alexandru,Regis Roman,Septimiu Pan,Ionut Luca,Ioan Corin Culcea,Roberto Kuzmanovic,Andreea Dumitru,Catlin Catalin Stefanescu,Alexandru Ciocioi,Stefan Ştefan Doroftei,Romeo Rosianu,Gica Ciobanu Gica,Silvan G. Escu,Șener Aksu -Turcia, Ioana Stuparu,Corina Ligia Patrascu, Blendea Georgeta,Adriana Pavel, Gabriela Tanase,Iulia Niţă,Mihaela Gherghel, Dorel Vidrascu, Julian Radu,Florentin Popescu, Constantin Cristescu (AGIR),Dragos Ghita Gabriel (foto). Atasez citeva facsimilele.

Cristinei Ştefan de la LIRA 21. Şi nu doar ei...

Cristina Ştefan

19 ore · Bacău, România ·

ai, ai, ai, Lira mea 21 dragă! într-un târziu am realizat și eu ce performanță extraordinară am facut noi, liriștii, în cei 7 ani! nu e o laudă, e o rara avis în literatura contemporană! azi, când a fi poet necesită o poziție bună politică, niște bani dați pe la critici, o prietenie veche cu un editor mare, un traducător, doi...și cât de cât acolo o scriitură acceptabilă, noi, vetuștii, am stat în căsuța noastră modestă, am comentat de 200 de mii ori vreo 20 de mii de texte...dar nu așa cu superb,iubita!, extraordinar, minuneo! ci la obiect cu opinii clare. om fi fost fraieri? rămâne de văzut de vreo trei ani listele de premianți!

oricum îmi repugnă falsa valoarea a literaturii promovată pe ici pe colo, nu o voi recunoaște vreodată! nu voi scrie despre ea vreodată chiar de trebuie musai înghițită în conformitate cu...!
Pentru asta mulțumesc în primul rând Lirei 21 că dincolo de reclamă, de apariții în reviste, de relații cu mai marii literaturii, de recenzii obținute subiectiv, am învățat să-mi apreciez propriul scris cu relativitate și obiectivitate. mare lucru!:)
în rest...citesc ce-mi place, scriu despre ce-mi place! sunt un critic liber!



  

Cristina Stefan, îmi pare ff rău că nu te cunosc personal, drept pentru care, te rog să primeşti anticipatele mele scuze, pt ceea ce o să opinez mai jos! Necunoscîndu-mă nici tu pe mine, nu ştiu cum ai să primeşti cele ce urmează să le spun!! Cu toate astea, voi cuvînta. "Cuvintele nespuse sînt oase de peşte ptentru mine, mă înec în ele!! 
"Tare m-a uns pe suflet un anumit fragment din Textul de mai sus, acela în care spui LUCRURI...legate de CASTELE Literaturii Ro (recenzii făcute pe amiciţii sau pe bani, ca să spun DOAR atît) LUCRURI pe care cu toţii le vedem, dar mulţi -99,99- se complac -din diverse motivaţii/interese- şi se comportă faţă de acestea ca şi cum nu le-ar vedea. În fine, treaba e că NIMENI nu-i scutit de preferenţialităţi! Am spus NIMENI, aşa că, iertat fie-mi, NU CRED că LIRA face excepţie de la SFÎNTA REGULĂ nescrisă a balcanismului...
Nu cunosc personal pe nimeni de la LIRA 21 sau.. poate Da, dar îmi scapă acum!! Ştiu însă că asta-i POLITICALLY Correct!, pentru toata lumea scrisului si nu numai. CIRCUIT INCHIS/PRIVAT scrie pe fiecare Revistă (tipărită  sau online), pentru fiecare Cenaclu, pentru..fiecare CASTĂ!! Laude şi osanale la greu, de cred că pînă şi cei osanaţi au obosit să tot citească sau să asculte toată vorbăria care se spune despre ei!!! Ştiu ce vorbesc pentru că AM VĂZUT cu ochii mei (şi ai camerei mele de filmat!!) şi AM AUZIT cu propriile-mi urechi atîtea OSANALE fără suport viabil, încît la un moment dat mi-am luat picioarele la spinare si cărtile sub braţ şi m-am retras, evident, nu destul de discret... Dar, cine crezi că a PRINS ideea PROTESTULUI meu? Cui îi păsa că pleacă unul dintr-o sută??? Măcar că eu plecasem luînd cu mine şi camera de filmat (jucăria preferată a multor osanaţi!!)!!!...
 Am cumpărat dăunzi o Revistă literară, editată în Bucuresti. Te rog să mă crezi (pe cuvînt, altfel va trebui să-ţi exemplific în imagini vii!!), am obosit să dau foaie dupa foaie după foaie... şi să găsesc OSANALE şi iar Osanale adresate aceluiaşi, "desăvîrşit talentat, nemuritor  ( are vreo 90!! Ani.Da-i prolific foarte..)" autor. Şi, sincer, poemele aceluia erau ..sterpe!! Şi m-am întrebat, de-a surda, în prostia mea!!, evident!, de ce n-or fi făcut loc în atîta amar de pagini şi altor 11...sau vreunui poet/prozator talentat??? Se osanau şi se osanează acolo, în Revista aceasta, ei între ei. Nici că se putea mai fain!! Plus ca sînt Redactorii şefi care-şi osanează soţia/soţul sau plodişca. Editorul/editoarea publică bilioaneee de aberaţii ale consoartei sau/şi ale "talentatei odrăslici"..Uaiiiiiii, mă trec apele, de-atîta talent "înnăscut!!" Am un kintal de exemple PUR-sînge!! şi multe aş avea de argumentat, "cu docomentu'n faţă!!", dar mă opresc deocamdată aici!!
Cristina Ştefan, te rog ff mult să nu-mi iei în nume de rău, dacă cumva TU CREZI că am  lezat cinstea Lirei 21, prin expunerea mea! Mi-ar părea rău să-ţi fi adus chiar şi o foarte mică adiere de mîhnire! M-aş bucura să te cunosc personal, să-l vad în carne si oase pe omul...Cristina Ştefan! Să pipăi şi eu, măcar cu privirea, un om de onoare!
Toată darea cea buna de la Dumnezeu! Pace şi bucurie Sfîntă acolo la Bacău!! şi..la Lira 21!!!
Consideraţie,
Antoaneta Rădoi -de la Vrancea
12 april 2016, Buc.

11 aprilie 2016...

11 aprilie 2016...

 (LUCRAREA lui Dumnezeu prin mijlocirea Sfinţilor lui şi..Lucrarea Vrăjmaşului, care NICIODATĂ nu oboseşte în a face răul!!)

   Partea 1

  Creştinatatea ortodoxa îl sărbătoreşte la această dată pe ierarhul Calinic de la Cernica, mare SFÎNT!! (şi bogat în milă!!), iar eu îl sărbătoresc cu deosebită cinstire si, totodată, pe cel căruia îi datorez ÎNTÎLNIREA mea cu Sf Calinic, pe dragul, scumpul şi sfîntul meu Părinte, protosinghelul Nicodim Bujor, care i-a dedicat cu dumnezeiască smerenie şi Har divin un Acatist Sfintului Calinic! N-am timp nici să mor!!, căci s-au îngrămădit nişte trebuşoare pe care NEGREŞIT tre' să le fac, dar nu pot să nu-mi fac timp să vă împărtăşesc o mare BUCURIE pe care am avut-o azi, graţie LUCRĂRII sfinte a Sf Calinic, cît şi alte…ÎNTÎMPLĂRI!!

  Am decis aseară să fac pentru azi o colivioară şi să ajung la Biserică. Aveam totul pregătit, dar nu aranjasem coliva pe tavă, nici nu amestecasem ingredientele şi nu pusesem bucatele în casolete, ci lăsasem totul pt dimineaţă. Terminasem bucătărisitul pe la ora 2 (două) în zori, eram cam obosită, aşa că m-am culcat rămînînd să fac restul trebii după ce dorm cîteva ceasuri. N-am putut însă dormi decît mult spre ora 7 a zilei de 11 aprilie. M-am trezit la 9,30, buimacă, mai obosită decîr fusesem la culcare!! N-aveam niciun pic de vlagă în mine. Uăiiii!!! m-a luat capu' cînd am realizat cît e ceasul! Cînd să mai amestec coliva şi s-o aşej pe tavă, cînd să mai ornez, cînd să mai pun în casolete bucatele pregatite, cind să mai alerg la Market după după pine, pahare şi furculiţe de unică folosinţă şi etc pentru cele necesare unei frumoase serviri??? Îmi zic, aşadar, dezamăgită, GATA!! am ratat ajungerea cu coliva la Biserică!! Îmi lua 40 de minute să ajung la Biserică. Musai voiam să ajung la o Biserică anume. Nu mai aveam timp nici de-nchinăciune, de vreo rugăciune ceva. Nu ştiam cu ce să încep şi dacă să mă mai strofoc, aşa că mă duc în Paraclis (am un loc special în casă, pe care îmi place să-l definesc aşa, pentru că aşa arată!!) şi zicînd: Slavă Ţie, Doamne!, îmi arunc ochii spre Portretul Părintelui Nicodim Bujor (care pt mine este ICOANĂ VIE!!) şi-i zic: Nah’, Părinte, ce să mai fac acum? Am avut toată dragsotea să-l cinstesc pe Sfîntul Calinic, şi m-am şi ostenit niţeluş pentru asta, dar uite că Vrămaşul şi-a băgat coada aia lungă a lui şi uite că am ratat şansa! Ce să fac acum? Ce te-a rugat eu aseară??, întreb de-a surda. Şi GÎNDUL îmi zice: Tai-o la Biserică, şi nu mai sta la taclale!!! Hai, du-te repejor şi frămîntă Coliva aia, pregăteşte ce-oi mai pregăti acolo şi dă-i drumul, că ai timp destul!!...

Zis şi făcut! Frămînt rapid Coliva, o aranjez pe tavă, umplu la repezeală casoletele cu mîncărurile de post pe care le gătisem seara, le înghesui într-un rucsac (nu am voie să car –coloana vertebrală!!-, drept pentru care, dacă am ceva mai greu de dus, duc în spate!!) îmi arunc ceva pe mine şi dau să plec cu rucsac cu tot, pt economie de timp, la Market, ca să fac rost de păhăruţe de plastic şi furculite de unică folosinţă, dar mă-npiedic de-o uşă a unui dulap în care mai “arunc” cîte una-alta, şi…surpriză, un set întreg de pahare şi unul de furculiţe tronau pe un raft, chiar în faţa ochilor mei!!! Uauuu!! Nu-mi venea să cred!! Eu ştiam că de multă vreme nu mai erau acolo pahare şi mai nimic din cele necesare în astfel de împrejurări!! Slava Ţie, Doamneee!!!, că nici bani nu prea aveam, dar şi puţinul ce-l aveam eram dispusă să-l cheltuiesc de dragul Părintelui meu scump şi sfînt Nicodim Bujor, care îmi lăsase ca Testament, să-l cinstesc cu mare credincioşie pe Sf Calinic “că Mare Sfînt al lui Dumnezeu este!!” Şi mai zisese Părintele meu, bunul şi blîndul Părinte, Nicodim Bujor, “Cînd vei avea vreun necaz, mergi la Sf Calinic şi spunei-l şi Sfîntul te va ajuta!!” Iar eu întru cuvîntul Părintelui Nicodim Bujor, pe care îl preţuiesc nespus, aducîndu-mi aminte, pe la începutul Postului, de spusele lui, am făcut Acatistul Sfîntului Calinic zilnic, şi acum voiam să mă duc şi la Cernica după Sfînta Liturghie de dimineaţă, să impart şi acolo ceva pentru sufletele lor…

  Bucuroasă de descoperirea miraculoasă din dulăpior, am înşfăcat totul şi am înghesuit în rucsac şi cu el în spate am tăiat-o pe calea Victoriei spre Lipscani, ca să ajung undeva în Bulevardul Brătianu, să iau un autobus ITB. Afară burniţa binişor!! Nu mi-am luat umbrelă! Nici pelerină de ploaie! Nu-mi plac nici umbrelele, nici pelerinele. Dacă nu plouă abundant, prefer să merg prin ploaie!! Cînd mai aveam 20 de metri să ajung în Brătianu, din Lipscani, la Pasaj, văzînd Biserica Sf Gheorghe am zis:

-Sf Gheorghe, Maica Domnului, Sfinteee Calinic, ajutaţi-mă, vă rog mult, să vină repede autobuzul, ca să ajung  mai degrabă la Biserică!! Zis şi făcut! Cum cotesc în Bulevard, numai ce văd, nu un autobus, ci două autobuse cu nr 381!!! L-am luat pe primul, care m-a dus ca vîntul şi ca gîndul! Am prins cam 3 sferturi din slujbă! Era ceasul 10,30 cînd am juns în Biserică! Dumnezeu oprise timpul în loc!!...

 La finalul Sfintei Liturghii, preotul a făcut cu foarte multă dragoste o frumoasă pomenire… În Biserică erau la Sf Liturghie maxim 14 persoane. Am pus masa şi ne-am ospătat cu toţii, în frunte cu preotul paroh şi m-am bucurat maxim!!

 Eram fff bucuroasă că reuşisem să ajung să prind aşa mult din Sf Liturghie şi i-am zis preotului: -Oh, Părinte, credeam că nu o să mai prind decît Tatăl Nostru de final, că..nu m-am putut trezi, din pricină că nu am putut dormi deloc peste nopate şi am adormit abia în jur de 7 dimineaţă!! Iar cînd am văzut că m-am trezit la 9,30 am fost EXTREM de dezamăgită şi era cît pece să nu mai plec la Biserică, temîndu-mă că, practic, nu mai aveam timp cînd să le execut pe toate: aranjatul colivei, pusul mîncării în casolete, vinul în sticle, cumpărat pahare, farfurioare şi furculiţe de unică folosinţă, spălatul şi îmbrăcatul meu, ajunsul pîna la staţia ITB, etc..Toate necesitau cu mult mai mult timp, decît timpul în care le făcusem eu de astă dată, pentru că  toate au mers şnur!!! La care dumnealui îmi zice:

-          Păi, hai să-ţi spun, Antoaneta! La ora 8,30 nu-mi ajunseseră cîntăreţii, aşa că am început Sf Liturghie mai tîrziu….Asta da baftă pe mine!!, mi-am zis în sinemi. Ştiam CINE LUCRASE cu atîta rîvnă. Dumnezeu prin Harul Său dat Sfinţilor!!! Şi, poate, şi dragostea cu care decisesem să fac LUCRURI!, după cuvîntul lăsat mie drept TESTAMENT de Părintele Nicodim Bujor!!! Zic.

Partea a 2-a

 Toate bune şi frumoase, bucurie mare pe mine. Am zburat acasă fără să ating pămîntul. Ajunsă acasă mă duc la Paraclis şi raportez: Misiune Îndeplinită! Vă mulţumesc TUTUROR!!!

 Îngurgitez rapid ceva şi pregătesc sarsanalele pentru Cernica. Voiam să-l onorez pe Sfîntul Calinic şi acolo în Habitatul lui. Aşa îmi propusesem încă de săptămîna trecută, aşa că, chiar dacă afară era o burniţă enervantă, am decis să nu-mi pese! Să n-o iau în seamă.

O sun pe buna mea Baby să văd pe unde-i umblă picioruşele. Ea, cînd e vorba de Sfinţi, moartă-coaptă, face ea ce face şi plecă pe la Biserici cu împărţeala. Acum e cam bolnăvioară! Ce zic io bolnăvioară, bolnavă de-a binelea!! N-o sunasem de cu seară pt că eu avusesem programată o filmare şi am ajuns acasă tîrziu, fapt pentru care şi cele trebuinciose pomenirii le făcusem noaptea!!

O sun şi răspunzîndu-mi ea, îmi zice:

-Sînt la Cernica, dar aici e POTOP, m-a făcut fleaşcă în 3 secunde!!!

-Baby, nu-mi pasă, zi-mi unde te găsesc!

-Păi, uite tocmai fug în Biserică!

-Ok, atunci, stai acolo că într-o oră, o oră şi jumătate sînt acolo!!!, îi zic şi închid.Dar în 2 secunde sună telefonul. Era Baby, mă ruga să-i aduc şi ceva hainde de schimb, că cele de pe ea erau leorcă!! Dacă Baby cerea haine de schimb, însemna că la Cernica, chiar fusese sau, poate, era POTOP!!!

Fără să mă tubure veste despre “Potopul din Cernica”, am pregătit ţoale de schimb pentru Baby şi dau să ies pe uşă, dar îmi sună telefonul. Era Alexandru, teologul:

-          Ce faci, Antule?, mă-ntreabă.

-          - Ce face eu? Tu ce faci de nu răspunzi? Te-am sunat de mi-au sărit capacele!! N-am stabilit alaltăieri că ne vedem astăzi la Cernica, la Moşu’ Nicodim??, îi zic înciudat.

-          Nu eram lîngă telefon, aveam treabă prin curte, Antule, dar…tu mai vii?? Că la Cernica toarnă cu găleata…Nici un cîine nu l-ai da afar’ din casă…

-          Poa’ să se rupă pămîntu-n două, Alexule, io ajung azi la Cernica! Vezi că acum ies din casă! Nu ştiu cît fac, ştii tu, transportul, infernala circulaţie bucureşteană..răbdare şi..tutun!!

-           Tu n-auzi, Antule, că aici la Cernica e prăpăd???

-          Ba am auzit! Dar tu ai auzit că eu tocmai am ieşit pe uşă şi plec spre Cernica, chiar de s-ar depsica pămîntul??

-          Oookkk!!! Okkk!!!

Încui uşa şi plec. În lift îmi sună telefonul. Era Ylonka, amica mea.

-          Auzi tu, mai ai telefonul avocatei ăleia care bla..bla…

-          -Nu, nu-l mai am. I-am şters numărul şi nu mai comunic cu ea din 2010! Dar nu ştiu de ce mă întrebi tu acum de ea, că doar ştii că nu mai ţin legatura cu ea, că ştii ce nervi mi-a făcut atunci cînd eu am avut mare nevoie de ea şi ea îmi trimitea mesaje că…nu poate vorbi că e într-un tren spre Tg-Jiu…

-          Nu ştiam!!, îmi zice ţepos, Ylonka (De fapt era foarte iritată şi pusă pe harţă). Nu ştiam că dacă ştiam nu te mai de-ran-jam!!!, zice, şi-mi închide telefonu-n nas.

-          Piei Drace!!!, îmi veni în gînd. Asta, de cîteva săptămîni numai aşa în răspăr şi pusă pe harţă îmi vorbeşte!! M-am enervat MAXIM!!! Pentru că acelaşi lucru îl făcuse şi în urmă cu două zile, şi la fel făcuse şi săptămîna trecută… Prea se repetau des SCENELE ei de superioritate..psihologică!! Am sunat-o înapoi de vreo 3 ori, dar nu mi-a răspuns!! Pagubă-n ciuperci!, mi-am zis. Ei, lasă Ylo că îmi pici tu la zar… Oricum, nu-mi strici tu ziua cu ifosele tale de aferată…

-          Am plecat  grăbit pe Calea Victoriei să ajung la staţia lui 104, care mă duce pînă la Cora Pantelimon, de unde iau un Maxi-taxi pînă la Cernica.

-          Mergeam paşnic, uşor grăbit, cu rucsacu-n spate, cugetînd la cele întîmplate pînă atunci, cînd, la 5 paşi de Biserica Sf Ciprian mă trezesc cu-o palmă zdravănă peste faţă. Mi-a zburat capul din loc, mutîndu-mi-se faţa-n spate. Mi-a plesnit maxilarul INSTANT şi gura a început să-mi sîngereze cumplit pe interior. O durere cruntă îmi urca din maxilar, trecînd pe undeva prin creierul mic, prin bulbul rahidian şi ieşind prin vîrful capului!! Şi dacă tot eram cu capul sucit la spate, m-am uitat să văd ce m-a lovit! O femeiuşcă, de  1,30  cu o sacoşă de cerşetor în mînă, îmbrăcată sărăcăcios. Zisese şi ceva cînd m-a lovit, dar n-am avut timp nici să receptez mesajul, nici să reacţionez. Apoi, cînd am văzut cum arăta, n-am găsit de cuviinţă să-i întorc palma (te pui cu Satana???; mă încercase la Sfadă cu Ylonka, acum mă încerca iarăşi cu Sătănica din stradă…) şi mi-am văzut de drum, mergînd pe Cal Victoriei spre Cheiul Dîmboviţei, stergîndu-mi cu palmele single ce-mi venea şiroi în gură. Nu aveam la mine nici un şerveţei, iar în calea mea nu mai exista niciun Butic de unde mi-aş fi putut cumpăra. Cînd am ajuns în staţie, sîngerarea se oprise, dar simţeam că locul lovit se tumefiase. Mă durea, surd, capul.

-          În 104, deşi fff aglomerat, am găsit imediat loc.

-          Am ajuns bine la Cernica şi, relativ, repede, avînd în vedere traficul bucureştean şi vremea! M-am revăzut cu Pr Timotei, de la care am primit o binevenită binecuvîntare. L-am “recuperat” pe Alexandru, teologul, am adunat GAŞCA, pe Baby cu amicele ei, am pus masa în Biserică, apoi eu şi Alex am plecat la Mormînt la pr Nicodim Bujor fără să trec pe la Racla Sfîntului. Era coadă la Raclă, nu ff mare, dar eu nu aveam starea să stau la niciun fel de coadă, fie ea şi una mică şi..fie ea şi la Sfîntul Calinic. Sfîntul ştie asta, NEPUTINŢA asta a mea, şi ..înţelege…

-          La Mormînt era un grup mare de oameni însoţiţi de un preot de la Patriarhie. Tocmai plecau.

-          -Părinte, îi zic, oprindu-l, am cîteva cărţi în care am scris cîte ceva despre Părintele Nicodim Bujor, dar…nu mai am decît 6-7…nu am pentru toată lumea…

-          Am împărţit cărţile după cum s-a nimerit, regretînd că au rămas multe mîini fără ofranda pe care le-aş fi împărţit-o cu mare drag, dar nu putusem căra prea mult…

-          Am aprins apoi tămîia la Mormînt şi i-am mulţumit Bunului şi Blîndului meu BĂTRÎN, şi am dat să plecăm, dar Alex îmi zice:

-          Anto, uite cine e în spatele tău, printre Morminte!!

-          -Cine?

-          -Timotei…

-          Care Timotei, că nu-l văd.

-          Timotei..episcopu’

-          Ei şi!! D-aia nu mai plouă!! Hai să plecăm, că n-am chef să-i văd faţa…

-          Stai tu, Antule, să iau o binecuvîntare!!!, zice Alex.

-          Okkk, aştept!

-          Vine ĂLA spre locul în care ne aflam noi, dar se opreşte ceva mai încolo. Alex merge şi-i face plecăciune! Episcopul îl cunoştea pe Alex, că na’, nu sînt mulţi studenţi care au pe tot parcursul facultăţii de Teologie, 10 pe linie, inclusiv la Master!! Episcopul îl binecuvîntează şi văzînd că noi doi, eu şi Alex eram la Mormîntul Părintelui Nicodim Bujor, îl întreabă pe Alex:

-          Dar ce, tu eşti din Ploieşti? Ai fost UCENICUL Părintelui  Nicodim Bujor?

-          -Nu, îi răspunde Alex neştiind de ce episcopul Timotei i-a pus întrebarea (eu ştiam de ce i-a pus întrebarea; Pr Nic Bujor a vieţuit o vreme, destul de multă vreme, la Ploieşti, dar Alex nu ştia asta şi a rămas surprins de întrebarea episcopului).

-          Episcopul era însoţit de 3 preoţi de la Patriarhie, pe care eu îi ştiam. Au făcut o slujbă, o rugăciune la tot rîndul de Morminte, acolo lîngă Mormîntul Părintelui Nicodim Bujor, pomenindu-i pe toţi, aşa că am rămas, cuminţică, să ascult. Între timp primesc o TELEGRAMĂ fulger: mergi, smereşte-te şi fă-i şi tu metanie episcopului!! Aşa se cade!!! Alex se depărtase şi acum îmi făcea semne disperate să plec şi eu că plouă şi ne va uda!! Ploua mărunt, mocăneşte! Eu mă făceam că nu-i văd semnele şi am rămas, mai departe, tăcută lîngă Mormîntul părintelui Nicodim Bujor, pînă au terminat ei slujba. Încercam să descifez de unde vine TELEGRAMA!! M-am prins şi, descoperind, m-am dus şi m-am plecat în faţa Episcopului Timotei, spunîndu-i:

-          Eu am fost/ sînt UCENICA Părintelui şi…am scris şi o carte despre sfinţia sa, dar nu mai am niciuna la mine, fiindcă tocmai le-am împărţit grupului care a plecat.

-           Imi pare rău!, zice Episcopul Timotei. Mi-ar fi plăcut să o citesc! Poate mi-o dai cumva!

-          Da, o să v-o trimit eu la ..Palat!, i-am zis şi, luînd binecuvîntare am pecat!!!

-          Ajungînd lîngă Alex îi zic despre…TELEGRAMĂ ( explicîndu-i, astfel, de ce nu mă dusesem din prima să m-aplec în faţa episcopului. Eu, Antoaneta Rădoi, nu am, nu mai am din 2010 nicio consideraţie faţă de aceşti TĂTICI ai mei (Vezi cartea mea: Prigonitorilor mei din Sinod, cu dragoste!!! Sau Spovedania unui învins!), şi nu le fac închinăciuni! Dar..acum, din dragostea pe care i-o port Părintelui Nicodim Bujor, pentru că episcopul acesta, Timotei (pentru care NICIODATĂ-vreodată nu avusesm vreun sentiment pozitiv) se-ntîmplase să se întersecteze cu mine, sau…poate, eu cu el, taman la Mormîntul părintelui meu drag , scump şi sfînt, respectul ce i-l port BĂTRÎNULUI meu, m-a determinat să “fac ascultare” de BĂTRÎN şi să mă duc să-i fac episcopului plecăciune…de dragul Părintelui Nic Bujor şi..spre Slava lui Dumnezeu! Dar şi spre cinstirea ce i-o port Sfîntului Calinic. Era ZIUA lui! Aşadar, niţică smerenie, nu-mi strica!!!)

-          Vezi, să te duci să-i duci Cartea, dacă i-ai promis! Îmi zice Alex grijuliu…

-          Lasă, Alex, nu te îngrijora!! Nu ratez eu ocazia să-i fac o vizită..la Palat!!

-          Eu m-am întors în Biserică şi Alex pleacă acasă la el, nu înainte de a băga mîna în buzunar şi a scoate niste bancnote pe care mi le înmînează:

-          Uite, Antule, să ai şi tu să-ţi cumperi ceva!!!

-          Le-am luat! Nevoia, strîmtorarea în care mă aflu eu de fff mulţi ani, dar cu precădere din 2013 încoace, m-au învăţat că NU TREBUIE să refuz NIMIC din ce-mi trimite Dumnezeu prin diverse persoane, chiar dacă unele persoane nu-s cu mult mai înstrătite material decît mine!! Important este că au inima largă! Aşa că am primit DARUL trimis de Dumnezeu prin mîna lui Alex, mijlocitori fiindu-mi cei 2 Sfinţi ai mei, cei pe care astăzi 11 april 2016 decisesem să-i cinstesc, cheltuindu-mi cîţiva leuţi, ceva timp şi-un pic de..osteneală pentru comemorarea lor!!! Unde mai pui că m-am mai şi smerit, în mod real, făcîndu-i plecăciune unui…episcop BOR!! Culmea culmilor!!...

-          M-am despărţit de Alex, teologul, şi m-am întors în Biserică unde mă aştepta draga mea Baby cu TRUPA. Am mai schimbat cu ele cîteva vorbe şi văzînd că Baby nu prea e dispusă să plecăm, mi-am luat rămas bun şi am plecat. Cînd ies afară din Biserică, nu mai erau decît 10-12 persoane la Racla. Iuhuuuu!! Ia, Anto, şi te bucură!! Treci şi mulţumeşte-i Sfîntului Calinic pentru Graţia DIVINĂ!!! Şi cu acest gînd m-am aşezat în rînd ca să ajung la Raclă, dar cînd mai erau 3 persoane în faţa mea pînă să-mi vină rîndul, tocmai ce au sosit nişte teologi cu un ditai coş cu pachete…

-          -Poftiţi la sarmale calde-calde de la Sfîntul Calinic!, strigă unul mai şugubăţ.

-          Ah, asta-i prea de tot!!!, Sfinte Calinic. Să-mi returnezi banii cheltuiţi, mai treacă-meargă, dar şi mîncarea??!!! Să eliberezi rîndul, să faci să dispară pentru moment coada de la Raclă (doar cînd intrasem în Biserică, era coadă pînă în PARCARE pe 3 rînduri!!; cum de în cele 2-3 minute cît stătusem în Biserică, se terminase coada??? Numai Domnul şi Sf Calinic ştiu!! Poate şi Bunul meu Pr Nic Bujor!!! Treaba e că mie nu-mi place să stau la coadă, şi…NU STAU!! Iar Sfinţii..lucrează, pentru ca toţi NEPUTINCIOŞII să aibă parte de DARURILE lui Dumnezeu! Amin. Că-mi făcuse astăzi, 11 april 2016, Domnul şi Sfinţii LUI, parte din destul, cînd de-o palmă zdravănă (de la un om care nu-şi avea mintea-n cap!!, ce trecu pe lîngă mine pe Calea Victoriei şi, culmea, chiar în dreptul Bis Sf Ciprian!!), cînd cu daruri de bani şi de binecuvîntări preoteşti (de la Pr Timotei; pe care mă bucurasem că-l revăzusem după mult timp) şi arhiereşti (de la ep Timotei!!)

-          Acum cînd tocmai dau să termin de scris, încă mă binecuvîntează Domnul, că primesc un mesaj pe telefon, de la un..NECUNOSCUT: “Sf Calinic să vă bucure! Citesc cartea dvs despre Pr Nicodim Bujor! Foarte SAVUROASĂ!! Semnat: XXX” NECUNOSCUTUL era preotul de la Patriarhie care fusese cu GRUPUL de pelerini la Mormîntul părintelui Nic Bujor şi căruia eu îi oferisem o carte, în jurul orei 17,00!! El nu ştia că pe mine déjà mă bucurase Sf Calinic, înmiit pînă la ora aceasta! Dar..încă o bucurie în plus pe ziua de astăzi, nu strică!! Mai ales cînd vine de la un NECUNOSCUT pentru care tu ai avut inima deschisă spre a-i oferi un mic dar!  Acum bucuria mea este deplină! Mi-am îndeplinit ceea ce-mi propusesem pt ziua de azi. Şi, ce poate fi mai bun sufletului, decît bucuria datoriei împlinite???...Este ora 23,00…

-          “Mare eşti, Doamne, şi minunate sînt lucrurile mîinilor Tale, şi niciun cuvînt (nicio laudă) nu este îndeajuns spre slava minunilor Tale!!”, ne învăţa Pr Nicodim Bujor să zicem. Şi azi trebuie zis! Că MARI  LUCRURI a  făcut Domnul cu mine azi!! 11 aprilie 2016…

-          Antoaneta Rădoi –de la Vrancea.