Şi-au tremurat stăpanii lumii/ La glasul blândului profet /Şi-un duşman au vazut în fiul/ Dulgherului din Nazareth!/
El n-a venit să răzvrătească/ Nu vrea pieirea nimanui;/ Desculţ, pe jos, colindă lumea/Şi multi hulesc în urma Lui. /
Şi mulţi cu pietre Îl alungă/ Şi râd de el ca de-un smintit:/ Iisus zâmbşte tuturora- /Atotputernic şi smerit! /
El orbilor le dă lumina,/ Şi muţilor le dă cuvânt, /Pe cei infirmi îi întăreşte,/ Pe morţi îi scoală din mormânt/
Şi tuturor de o potrivă,/ Împarte darul lui ceresc, /Şi celor care cred într-însul, /Şi celor ce-l batjocoresc./
Urască-l cei fără de lege…/ Cei pasă lui de ura lor?/ El a venit s-aducă pacea /Şi înfrăţirea tuturor./
Din toată lumea asupriţii/ În jurul lui s-au grămădit /Şi-n vijeliile de patimi/ La glasul Lui au amuţit: \
”Fiţi blânzi cu cei ce vă insultă,/ Iertati pe cei ce vă lovesc,/ Iubiţi pe cei ce-n contra voastră/ Cu vrăjmăşie se pornesc\”…
Cât bine, câtă fericire,/ Şi câtă dragoste-a adus! /Şi oamenii drept răsplătire /Pe cruce-ntre tâlhari Te-au pus. /
Au râs şi Te-au scuipat în faţă /Din spini cununa Ţi-au făcut,/
Şi în deşarta lor trufie/Stăpani
desupra-Ţi s-au crezut…/
Aduceţi piatra cea mai mare/ Mormântul să-i
acoperiţi /Chemati sutaşii cei mai ageri,/ Şi străji de noapte rânduiţi…
S-au veselit necredincioşii/C-au pus luminii stăvilar,/ Dar ea s-a întărit în focul/Durerilor de la Calvar,/
Şi valurile-i neoprite/Peste
pământ se împânzesc/ Ducând dreptate şi iubire /Şi pace-n neamul
omenesc. /
Voi toţi, ce-aţi plâns în întuneric/ Şi nimeni nu v-a
mângâiat, /Din lunga voastră-nghenunchere/ Sculaţi… Christos a Înviat!
