Invitatie la Revelion...

Marian Simion

16 decembrie la 21:32

INVITAȚIE DE REVELION
Dragi creștini,
Părintele ISAIA, împreună cu SFĂNTUL GHERASIM, au bucuria de a vă invita de revelion la Schitul SFÂNTUL GHERASIM DIN SATUL NEGREȘTI, COMUNA COBADIN, JUDEȚUL CONSTANȚA.

Programul:
începănd cu ora 20 cănd părintele ISAIA va citi Acatistul și Paraclisul Sfântului GHERASIM și Sfântului VASILE CEL MARE.

Între orele 22:30-04 dimineata Părintele GEORGE ZANTE, ajutat de Părintele Ierodiacon ISAIA, Părintele Diacon Ionuț și Părintele Diacon Adrian Constantin, asistați la strană de membri grupului EVLOGHIA, vor săvârși slujba de TEDEUM, utrenia, Sfânta LITURGHIE și MOLIFTELE Sfântului VASILE, LA CARE RECOMANDAT AR FI SĂ FIM SPOVEDIȚI, iar după aceea vă invităm la masă.

Participarea fiind gratuită AȘTEPTĂM ÎNSCRIERILE DUMNEAVOASTRĂ PĂNĂ LA ÎNCEPEREA PROGRAMULUI!
Doamne Ajută!

Notă: In imagini pr. Isaia și pr. Zante George cu Sfântul Gherasim Kefalonitul si Maica Domnului..., în Schitul Sf Gherasim Kefalonitul de la Negrești, jud. Constanța. 

Doritorii sa contacteze pagina de Facebook: Marian Simion, pt detalii.

Dumnezeu sa va ajute TUTUROR celor care vă doriti sa petreceti un REVELION cu Sfinții și cu înduhovniciții!!

Fie ca Moș CRĂCIUN să vă aducă daruri îmbelșugate! Amin. (Anto R).

PROFILE Scriitori din Generația 2000, realizate de Anto R, acum pe revistedecultura.wordpress.com

Pe site-ul revistedecultura.wordpress.com, creat și coordonat de Dl Nicolae Vasile (poet/prozator/publicist,/inginer/ profesor universitar/doctor în știință/OM), găsiți profile de autor (prozatori și/sau poeți), realizate de Antoaneta Rădoi pentru Dicționarul Scriitorilor Generației 2000 (in lucru),  gândit și coordonat de dl Nicolae Vasile, Președintele Literar Ing (Agir), București.

Asadar, după cum urmează:
https://revistedecultura.files.wordpress.com/2019/12/scriitori_din_generac89aia_2000-nina_gonc89aa-1.pdf

 
https://revistedecultura.files.wordpress.com/2019/12/scriitori_din_generac89aia_2000-georgeta_radu-1.pdf



https://revistedecultura.files.wordpress.com/2019/12/scriitori_din_generac89aia_2000-elena_angheluc5a2c482_buzatu-2.pdf


https://revistedecultura.files.wordpress.com/2019/11/scriitori_din_generac89aia_2000-dori_lederer.pdf


https://revistedecultura.files.wordpress.com/2019/11/scriitori_din_generac89aia_2000-aura_dan-fp.pdf





Va urma…

Iată cum sa ai și sa menții o minte limpede, lucida și puternica. Ascult...

Ce sa faci cand iti merge greu! Cea mai mare nenorocire - Parintele Cali...

Acatistul Sf Spiridon

Adams Project - Batalionul disciplinar

Pictorița Novac Rodica Florentina (Florentina Sache)

Convorbiri literar-artistice nr. 12 a apărut

Luni, 21 oct 2019, a apărut Convorbiri literar-artistice nr 12.

Postez aici filele cuprinsului,  o pagină (facsimil) a Editorialului scris de mine, coperta 1 și coperta 4, rămânând să postez și să fac publice, cât voi putea de repede, și alte articole (măcar în facsimil) din rubricile revistei.

De altfel, aduc aminte autorilor, că n-ar fi rău, imediat ce intră fiecare în posesia revistei,  să-și publice, măcar și pe pagina lor de Facebook, în loc de pisici și pupici,  texte sau poezii, desene, etc, pe care le publică în Convorbiri literar-artistice.  Știu, acest lucru cere timp, dar măcar atâta osteneală să-și dea fiecare autor, fie el autor de proză, de poezie, de epigramă, de grafica, de…etc! Nu uitați: ”Obrazul subțire, cu cheltuială se ține!” Nu așteptati totul doar de la mine!!; Mai sfântă decât publicitatea pe care ți-o faci tu inșuți/însăți, nu ți-o va face nimeni, niciodată!! Publicitați-vă, așadar, oameni buni! (Antoaneta R, redactor-șef).

Notă: Revista poate fi ridicata de la Sediul redactiei, incepând de joi (24 oct), după-amiază.

ROMÂNIA, TE IUBESC! - UN FLUVIU DE PROSTIE II

Elena Mitru; Lansare carte ELENA MITRU; România; Colegiul Economic ”Virg...

Pilda semănătorului din Evanghelia de astazi

13/10/2019

Textul Pildei semănătorului din Evanghelia de astazi

Ieşit-a semănătorul să semene sămânţa sa. Şi semănând el, una a căzut lângă drum şi a fost călcată cu picioarele şi păsările cerului au mâncat-o. Şi alta a căzut pe piatră, şi, răsărind, s-a uscat, pentru că nu avea umezeală. Şi alta a căzut între spini şi spinii, crescând cu ea, au înăbuşit-o. Şi alta a căzut pe pământul cel bun şi, crescând, a făcut rod însutit. Acestea zicând, striga: Cine are urechi de auzit să audă. (Luca 8, 5-8)

Interpretarea pildei

Semănătorul: Dumnezeu – Domnul Iisus;

Sămânța: Cuvântul lui Dumnezeu, învățătura;

Țarina: lumea, oamenii;

Sămânța căzută lângă drum: Oamenii care nu primesc învățătura și vine diavolul (păsările cerului) și o iau de lângă ei;

Sămânța căzută pe piatră: Oamenii care primesc învățătura, dar imediat o uită, o ignoră (intră pe o ureche și iese pe cealaltă);

Sămânța căzută între spini: Oamenii care primesc învățătura, aceasta pare să aibă efect în mintea și inima lor, dar grijile lumești o înăbușă și o alungă;

Sămânța căzută pe pământ bun: Oamenii care primesc învățătura și aceasta rodește în mintea și inima lor. O primesc și o respectă.

 

A apărut revista Convorbiri literar-artistice nr. 11

Azi, 12 sept, cu oarecare întârziere a apărut nr. 11 al revistei Convorbiri literar-artistice. Am sa expun câteva facsimile. Nu am reusit sa fac fotografii la intregul continut al revistei, dar, cu siguranta, voi adauga cite ceva de la fiecare autor, cit de curind!
Ne bucurăm s-o avem pe coperta 4 pe pictorita Ranete Ana cu o lucrare deosebita: pictură in ulei pe pânză!

Paraclisul Pr Arsenie Boca, Psalt Petre Moise fragment

29 august, Sf Ioan Botezătorul (tăierea capului)

29/08/2019  

(Postez aici Acatistul. Precizez că am făcut mici modificări în text, care corespund gândirii și structurii mele spirituale). Să vă fie de folos! (Anto).
Acatistul Sfântului Ioan Botezătorul

Ioan Botezătorul – Sfânt Prooroc și Înaintemergător al Domnului Iisus Hristos!
(Sărbătorit la 7 ianuarie; Comemorat la  29 august Tăierea capului)
Condacul 1
Sfinte Ioan Botezătorule, cel ce ai fost ales a te atinge cu mâna ta de creștetul Mântuitorului Hristos și a-L boteza cu apă din râul Iordanului, când, minunat, S-a pogorât Duhul Sfânt în Chip de Porumbel, cel ce ai îndrăznire mare către Dumnezeu, te rugăm atinge-ne și pe noi cu harul tău, ca, prin tine, să fim izbăviți de tot necazul și din patul bolii ridicați, și așa, după datorita mulțumire, pe tine ajutătorul nostru, să te cinstim și să-ți cântăm : Bucură-te, sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule și Botezătorul Domnului Hristos!
Icosul 1
Înger înaintestătător al cetelor drepților tu ești Sfinte Ioane, proorocule, că strălucind cu dumnezeiasca lumină, luminezi pe toți cei ce laudă dumnezeiască pomenirea ta, și cu dragoste te cinstesc și zic către tine așa :
Bucura-te, stea de lumină purtătoare lumii;
Bucura-te, făclie strălucitoare a toata făptura;
Bucura-te, cel ce ești pierire demonilor;
Bucura-te, ridicarea pământenilor celor căzuți, care alergă la ajutorul tău;
Bucura-te, lumina necuprinsă de ochii omenești;
Bucura-te, adânc mare văzut de gândurile credincioșilor;
Bucura-te, că tu esti povățuitorul mântuirii nostre;
Bucura-te, că luminezi credincioșii;
Bucura-te, dătătorule de bucurii;
Bucura-te, pierzătorul blestemului pamântenilor;
Bucura-te, prin care se luminează făptura;
Bucura-te, prin care se goneste necazul;
Bucura-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergatorule !
Condacul 2
Fericite proorocule Ioan, auzind noi că tu ai fost ales să te atingi cu mâna de creștetul Mântuitorului Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, te rugăm, atinge-ne și pe noi cu harul tău, ca toți, cu bucurie să-I cântăm Preasfiintei Treimi: Aliluia !
Icosul 2
Buzele noastre sunt întinate, și înțelegerea dumnezeirii tale anevoie este nouă, muritorilor neputincioși, Proorocule Ioane, dar crezând, te rugăm primește cinstirea ce-ți aducem întru acest ceas, și rugăciunile și cererile noastre le pune înaintea lui Dumnezeu, ca noi, cu bucurie, să-ți cântăm așa:
Bucura-te, alesul lui Dumnezeu;
Bucura-te, plinirea a multă lumina;
Bucura-te, lauda dumnezeiasca a sfintilor lui Hristos;
Bucura-te, cer cinstit al drepților lui Dumnezeu;
Bucura-te, cunoștința fara de numar ce o dăruiesti cinstitorilor tăi;
Bucura-te, sanatate preaminunata împărțită credincioșilor;
Bucura-te, minune mult mărită de îngeri;
Bucura-te, cel ce esti rană grea și plâns demonilor;
Bucura-te, lumina mai stralucita decat soarele;
Bucura-te, zarea focului celui dumnezeiesc;
Bucuraste, luminarea si dulceata credinciosilor;
Bucura-te, povata si ajutătorul necăjiților;
Bucura-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule !
Condacul 3
Putere din cer dăruiește-ne noua, celor ce cinstim și chemăm numele tău, purtătorule de lumină din Lumină,  Ioane proorocule, că luminezi inimile credincioșilor, celor ce cu credință cinstesc numele tău și, cu bucurie sfântă, mulțumesc lui Dumnezeu cântând : Aliluia !
Icosul 3
Pe tine, Proorocule Ioan, mare aparator si bun ajutor întru nevoi te avem; pentru aceea ca pe un grabnic izbavitor, te cinstim si daruri ca acestea aducem tie :
Bucura-te, facatorule de multe minuni;
Bucura-te, intelepte datator de daruri dumnezeiești;
Bucura-te, risipitor de vrajmasi;
Bucura-te, mângâietor al necăjiților care îți cer ajutorul;
Bucura-te, ca te rogi pentru noi catre Domnul;
Bucura-te, ca tu pe tiranul il gonesti de la noi;
Bucura-te, ca luminezi inimile credinciosilor;
Bucura-te, ca îndepartezi gândurile cele pline de răutate;
Bucura-te, grabnic folositor al bolnavilor;
Bucura-te, mărgăritarul ales;
Bucura-te, prin care se lumineaza lumea;
Bucura-te, prin care s-a gonit vicleșugul;
Bucura-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergatorule !
Condacul 4
Sfinte Ioane, proorocule și botezătorule al Domnului Hristos, făclie purtătoare de strălucire, ajută-ne pe noi, cei care alergăm la tine, izbăvește-ne din tot necazul, scoate-ne din toată nevoia,  din întunericul minții și de sub asuprirea vrăjmașului batjocoritor, botează-ne cu har din Harul tău și luminează-i pe cei ce te cinstesc și, cu bucurie sfântă, laudă pe Dumnezeu cu cântarea : Aliluia !
Icosul 4
Sfinte Ioane, proorocule și botezătorul Domnului Hristos, tu cel ce ești soare purtator de lumină, sfesnic cu strălucire de aur, cu puterea darurilor pe care le ai de la Dumnezeu, te rugăm, ajută-ne să ne curățim de păcate, mijlocind pentru noi, iar noi, sfințiți fiind, să te cinstim cu bucurie sfântă, pe tine, Alesule al lui Dumnezeu, Ioan Botezătorule, și să prăznuim cu evlavie pomenirea ta cea dumnezeiască și să-ți cântăm așa:
Bucura-te, alesule al lui Dumnezeu;
Bucura-te, scaun de nematerialnic foc;
Bucura-te, mângâierea sufletească a celor necăjiți;
Bucura-te, sănătate trupeasca a celor bolnavi;
Bucura-te, stâlpul de bucurie cel în chip de foc al drepților;
Bucura-te, cetate de Dumnezeu sădita, și frmusețea oamenilor;
Bucura-te, cârmaci prealuminat celor ce înoată pe marea vieții;
Bucura-te, hrănitor al celor flămânzi;
Bucura-te, stea mai luminată decât soarele;
Bucura-te, sfesnic strălucitor cu raze de aur;
Bucura-te, dătătorule de daruri înțelepților;
Bucura-te, ajutatorul celor ce sunt în lipsuri;
Bucura-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule !
Condacul 5
Proorocule Ioan, vrând Doamnul Dumnezeu să-i mântuiaseă din înșelăciune pe oameni, te-a trimis pe tine, cel ce ai ieșit în pustie ca un Înaintemergător al Domnului Hristos și ai propovăduit venirea Fiului lui Dumnezeu. Proorocind, ai inmulțit pe pământ darul din destul, sfinte Ioane, si toate le-ai umplut de cunoștință; Pentru aceea te cinstim și pomenim numele tău, și-I cântăm lui Dumnezeu: Aliluia !
Icosul 5
Văzut-au fiii oamenilor, proorocule Ioan, cinstita mâna ta, când s-a atins să boteze cu apă din Iordan pe Domnul Hristos, când S-a pogorât Duhul Sfânt în Chip de Porumbel. Și întru aceasta, minunându-ne noi de darul ce ți-a fost dat, te cinstim, te binecuvântăm și îți cântăm:
Bucura-te, slujitorul cel prealuminat al lui Hristos;
Bucura-te, înțelepciunea tuturor neamurilor;
Bucura-te, doctore luminat al bolnavilor;
Bucura-te, gonitorul cel infricosator al demonilor;
Bucura-te, frumusetea prealuminată;
Bucura-te, sălaș preacinstit cu bun miros al lui Dumnezeu;
Bucura-te, minunea minunilor cu multă mărire;
Bucura-te, dare cinstită cu multă dăruire;
Bucura-te, vas duhovnicesc prealuminat;
Bucura-te, comoara darului cea preacinstită;
Bucura-te, luminătorule;
Bucura-te, podoaba cea cinstita a preoților;
Bucura-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule !
Condacul 6
Tăindu-ți-se capul, Sfinte Ioan Botezătorule, Irodiada purtându-l se minuna, că n-a cunoscut de ce se mustra, iar urcenicii, văzând tăierea cea cumplită a capului tău, s-au tânguit cu amar, căci nu înțelegeau, iar tu acum ca un înger petreci în ceruri și oamenilor, aici pe pământ, celor care aleargă alatine, le ești grabnic ajutător. Pentru acesta te cinstim și te binecuvântăm îi Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia !
Icosul 6
Proorocule Ioan, nepricepuți erau și s-au înfricoșat cei care te-au auzit când ai zis: ”Nu sunt vrednic a dezlega curelele de la picioarele Celui ce vine după mine”. Dar cână au văzut pe Hristos Mântuitorul, Fiul lui Dumnezeu, botezat  de tine în apa Iordanului, când, minune mare, S-a pogorât Duhul Sfânt în Chip de Porumbel și glas din cer S-a auzit, de la Tatăl Dumnezeu, Care a spus: ”Acesta este Fiul Meu iubit întru Care am binevoit…”. Știind acum că tu, proorocule și botezătorule  Ioan, ești bineplăcutul și alesul de mare cinste al lui Dumnezeu, te cinstim și noi, te binecuvântăm și îți cântăm unele ca acestea :
Bucura-te, mărgăritar de mult preț;
Bucura-te, gura cântărilor celor cinstite;
Bucura-te, lauda cea dulce a proorocilor;
Bucura-te, arma cea nebiruita a credinciosilor;
Bucura-te, graiul cel frumos al pustnicilor;
Bucura-te, mirul cel cu bun miros al cucernicilor preoți;
Bucura-te, turnul cel nebiruit al credincioșilor;
Bucura-te, făclia cea prealuminată a Bisericii lui Hristos;
Bucura-te, hranitorul saracilor și al străinilor;
Bucura-te, vindecătorul orbilor si al șchiopilor;
Bucura-te, piatra scumpă;
Bucura-te, faclie mult-luminoasă;
Bucura-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule !
Condacul 7
Sfinte Ioan, Botezătorule al Domnului Hristos, Mântuitorul nostru, alesule al lui Dumnezeu, cel ce esti mai cinstit decat toti pământenii, si decat toti dreptii, cel ce ne ești turn de tarie celor care chemăm numele tău în ajutor, ne minunăm toti cunoscându-ți viata cea nematerialnică,  si de aceea cântăm lui Dumnezeu: Aliluia !
Icosul 7
Suntem binecuvântați să fim făptură nouă, prin tine, Ioan Botezătorule, căci fiind atins creștetul Stăpânului Hristos de mâna ta, la ACESTUIA în apa Iordanului, când, minunat, S-a pogorât Duhul Sfânt în Chip de Porumbel, ne-a sfințit pe noi și ne-a luminat pe noi cei care chemăm numele tău. Pentru acesta, alergăm la tine, te cinstim și te binecuvântăm și grăim unele ca acestea:
Bucura-te, datatorul bucuriei celei dumnezeiesti;
Bucura-te, pierzatorul blestemului și înșelăciunii celei diavolesti;
Bucura-te, luminarea noastră;
Bucura-te, desfatarea si bucuria dreptcredincioșilor;
Bucura-te, trandafir cu miros de taină;
Bucura-te, crin cu bun miros;
Bucura-te, bucuria noastră, a celor ce te chemăm în ajutor;
Bucura-te, că umpli de bună mireasmă sufletele;
Bucura-te, pazitorul cel nebiruit al pământenilor care alergă la tine;
Bucura-te, scara cea cu buna-suire a credinciosilor;
Bucura-te, prin care ne botezăm cu Hrisos;
Bucura-te, mijlocitor grabnic către Dumnezeu;
Bucura-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule !
Condacul 8
Preotul Zaharia s-a spăimântat și mut a rămas de frică, atunci când a văzut și a auzit, în Altar, proorocia Arhanghelului  Gavriil despre minunea nașterii tale, Proorocule și Botezătorule Ioan, căci nu știa ce să creadă. Mut a rămas până la nașterea ta, așa cum spusese Arhanghelul Gavriil. Și-atunci, înțelegând, îndată a cântat lui Dumnezeu : Aliluia !
Icosul 8
Proorocule și Botezătorle Ioan, strajă tare și ajutor grabnic ești tu celor necăjiți. Prin tine, Ioane, credincioșii biruiesc toate semințiile vrăjmașilor. De aceea te cinstim, te binecuvântăm și, chemând numele tău, cu tocmită cântare zicem:
Bucura-te, izbăvirea si curățirea păcatelor;
Bucura-te, vas cinstit al Domnului Hristos;
Bucura-te, cântare înfrumusetata a lui Dumnezeu;
Bucura-te, cetate de Dumnezeu sădita și rai de hrană;
Bucura-te, loc de Dumnezeu umblat;
Bucura-te, că ai înflorit rodul curăției;
Bucura-te, că izvorăști râul înțelepciunii;
Bucura-te, săditorul livezii celor fără de materie;
Bucura-te, lucrătorul celor nestricăcioase;
Bucura-te, prin care ne-am luminat mulți;
Bucura-te, prin care se mântuit cei ce alergă la ajutorul tău;
Bucura-te, ca izvorăști tămăduiri;
Bucura-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule !
Condacul 9
Înfricoșatu-s-a Elisabeta, dacă a vazut pe Maica lui Iisus, venind către dânsa la închinare, și pruncul în pântecele ei cu bucurie a grăit: Cel ce luminezi toate, luminează-ne și pe noi care cântam lui Dumnezeu: Aliluia !
Icosul 9
Au intrat în urechile lui Zaharia graiurile Elisabetei și a înțeles dezlegarea celor nevăzute ce vor să fie, și toți ne minunăm  de Atotputernicia lui Dumnezeu, și, nepricepând tainele Lui, mulțumindu-I de darul ce ni s-a dat de Sus, prin Tine, Sfinte Ioan Botezătorule, grăim:
Bucura-te, tăinuitorule al celor negrăite;
Bucura-te, curățitorule al stricăciunii;
Bucura-te, datatorul cunoștintei de cele ce vor să fie;
Bucura-te, surpătorul mândriei celor potrivnici;
Bucura-te, reazem si tărie dreptmăritorilor creștini;
Bucura-te, tarie si folositor celor ce te cheamă în ajutor;
Bucura-te, ca luminezi ochii inimilor nostre;
Bucura-te, ca ne dai gânduri curate;
Bucura-te, cantare frumoasa și cu bun miros;
Bucura-te, cel ce mijlocești al Dumnezeu pentru cele bune;
Bucura-te, doctorul sufletelor si al trupurilor;
Bucura-te, arătătorul minunilor celor multe;
Bucura-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule !
Condacul 10
Sfinte Ion Botezătorule, cel ce ai trecere și îndrăznire către Dumnezeu, ajută-ne! Izbavește-ne din nevoi cu darul tău, pe noi, pe toti cei ce aleargăm către tine și dumnezeiasca pomenirea ta cea purtatoare de lumina o cinstim, după putință. Acoperă cu raze strălucitoare, cu Har și Dar, pe toți cei ce cu dragoste Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia !
Icosul 10
Zid de tărie și izbăvire esti oamenilor necăjiți, Sfinte Ioan Botezătorule, si turn nebiruit întru războaiele ce le avem de dus, că, prin folosirea numelui tău, se biruiesc taberele vrăjmasilor noștri, când chemăm numele tău; iar noi, fiind mântuiți grăim catre tine unele ca acestea :
Bucura-te, folositorul cel tare al celor ce chaemă numele tău, Ioan Botezătorule;
Bucura-te, învingătorul dușmanilor noștri;
Bucura-te, cel ce biruiești tabere vrăjmașe în zile de război;
Bucura-te, cel ce dăruiești ajutor de taină;
Bucura-te, crin iubitor de mir al mirosului celui de taina;
Bucura-te, trandafirul cel nevestejit al mirosului celui dumnezeiesc;
Bucura-te, că izvorăști râul vindecării;
Bucura-te, că din tine curg pâraie minunate;
Bucura-te, steaua care luminezi lumea;
Bucura-te, ajutorul nevoiașilor;
Bucura-te, mângâierea si tăria șchiopilor;
Bucura-te, povața și lumina orbilor;
Bucura-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule !
Condacul 11
Proorocule Ioan,  sfinte Botezătorul al Domnului Hristos, pentru mulțimea minunilor tale, cele vrednice de laudă, de ți-am aduce cântari și glasuri care să minuuneze tot neamul omenesc, nimic nu săvârșim cu vrednicie, față de darurile tale, pe care le dăruiești nouă, celor ce te chemăm în ajutor și care, binecuvântându-te, Îi cântăm lui Dumnezeu : Aliluia !
Icosul 11
Purtătorule de lumină și dumnezeiescule Ioane, botezătorule al Domnului Hristos, cu luminatele și dumnezeieștile tale minuni luminează și străluceste inimile noastre, al celor ce te cinstim pe tine și chemăm numele tău în ajutor. Ajută-ne! Căci noi cu nădejde te chemăm și aducem rugăciunile și cererile noastre înaintea ta, alesule al lui Dumnezeu Ioan, ca tu să le pui înaintea lui Dumnezeu, iar noi, primind grabnicul tău ajutor, cu dragoste și cu graiuri ca acestea să-ți zicem:
Bucura-te, folositorul saracilor si al vaduvelor;
Bucura-te, vindecatorule al multor bolnavi;
Bucura-te, lauda cea dulce a celor necăjiți;
Bucura-te, mângâierea celor osteniți și impovărați;
Bucura-te, întărirea minunata a credincioșilor care te cheamă în ajutor;
Bucura-te, apararea Bisericii lui Hristos;
Bucura-te, că celor ce înoată pe marea vieții tu le ești ajutător;
Bucura-te, că te-ai arătat doctor celor bolnavi;
Bucura-te, hrana celor flămânzi;
Bucura-te, pacea vieții celei nestricacioase;
Bucura-te, țarină a pomilor celor înfloriți;
Bucura-te, rădăcina și odrăslirea a credinței pururea vie;
Bucura-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule !
Condacul 12
Sfinte Botezatorule, cere dar dumnezeiese din cer pentru cei ce te cinstesc pe tine și te cheamă în ajutorul lor! Căci tu ești alesul și bineplăcutul lui Dumnezeu, și tu luminezi ca o făclie prealuminată pe cei credincioși. Pentru darul ce ni l-a dat Dumnezeu prin tine, Sfinte Ioan Botezătorule, te cinstim cu evlavie și te binecuvântăm și Îi cântăm cu bucurie sfântă lui Dumnezeu: Aliluia !
Icosul 12
Se luminează credincioșii și se umplu de daruri la a ta vedere, sfinte Ioan Botezătorule, căci tu înmiresmezi sfințind pe cei ce te cinstesc pe tine! De aceea, te chemăm și te rugăm, ajută-ne, mijlocește înaintea Preasfintei Treimi pentru noi necăjiții și împovărații, iar noi, bucurându-ne de izbândă, de harul și darul obținut de la Dumnezeu prin mijlocirea ta, să-ți cântăm:
Bucura-te, mărgăritarul cel frumos și de mult pret;
Bucura-te, izvorul cel preafrumos si preabogat;
Bucura-te, vasul cel de mir îngerilor și oamenilor;
Bucura-te, numele cel scump al proorocilor si al apostolilor;
Bucura-te, sabie înfricoșătoare asupra vrăjmașului;
Bucura-te, pecetea celor doua Testamente;
Bucura-te, că izbăvești din nevoi pe cei robiți și împovărați de nevoi;
Bucura-te, că biruiești pe cei protivnici credincioșilor;
Bucura-te, floarea cea preafrumoasă a dreptei credințe;
Bucura-te, mirul celor cu bun dar;
Bucura-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule !
Condacul 13
Sfinte Ioane, alesule al lui Dumnezeu, Proorocule și Botezătorule al lui Hristos, primind această cinstire ce-ți aducem acum, primește și rugăciunea și cererile noastre și le du înaintea Tronului Slavei, și cere pentru noi de la Dumnezeu iertarea păcatelor pe care le-am săvârșit până întru acest ceas, precum și cele pe care le purtăm în sânul nostru de la multe neamuri, ca, iertați și despovărați fiind, să ne bucurăm de toate binecuvântările cuvenite fiilor lui Dumnezeu, și așa să ne bucurăm întru fericire de viața pe care ne-a dăruit-o Dumnezeu, înmulțind cu spor, cu folos și câștig, minunații talanții cu care am fost înzestrați la venirea noastră în această viață binecuvântată, și, bucurându-ne, să te binecuvântăm, Sfinte Ioan Botezatorule, și să slăvim pe Dumnezeu cântând: Aliluia !

Sf Gherasim Kefalonitul, coincidențe??!…

Mă tot gândesc la ideea de schit cu acest hram, al Sfântului Gherasim Kefalonitul, idee pusă-n practică de omul practic al lui Dumnezeu, ierodiaconul Isaia, cel care mai întemeiase, mai construise, de la zero, un Schit la Horia, de unde i-a rămas și nickname-ul ”Părintele Isaia de la Horia”, și gândidndu-mă, tot mi se mai deschide, ușor-ușor, mintea către una-alta din lucrările lui Dumnezeu, chestiuni de care uitasem. Ce legătură am eu cu Sfântul Gherasim Kefalonitul?, m/am tot întrebat. De unde până unde să mă sune pe mine, părintele Isaia, în dec 2018, după 4 ani de tăcere mormântală, (de nu mai știam de mai trăiește sau nu, căci nu-mi mai răspunsese nici la telefon, când îl sunasem, nici la mesajele pe care i le trimisesem, nimic, ci doar…silențio stampa, un silentio stampa de neînțeles mie!!!), și să-mi spună să mă duc la sfinția sa?? Fiindcă eram un pic și supărată pentru motivul tăcerii dumnealui, dar, mai ales, pentru niște probleme, multe și de nerezolvat, ale mele, care m-apăsau cumplit (și despre care nu mai voiam să vorbesc absolut cu nimeni în afară de Dumnezeu, prin rugăciunile mele), necăjită fiind, i-am zis?
-Lăsați-mă, Părinte, că nu viu!
Și pentru că tot insita să mă duc, i-am înșirat câteva motivații, nesemnificative, dar, bineînțeles, printre altele, și faptul că nu-mi răspunsese atâta amar de timp și că nu înțeleg ce-i veni acum, așa…intempestiv, să mă cheme la sfinția sa. Dar dânsul îmi zice?
-Hai, vino, mă Ivana (așa îmi zice părintele), că fac aici un Schit cu Sf Gherasim Kefalonitul, la Negrești, jud. Constanța, lângă Cobadin.
-Ops!! Păi și io, ce treabă am?? Nu vin eu acolo un` s-atârnă harta-n cui, la cucuieți unde v/ați dus. Ce vreți de fapt???
-Vino că am treabă cu tine, să filmezi, să faci niște poze, îmi zice.
-Hai, Părinte, că nu viu, niște poze puteți face dvs sau altcineva cu telefonul și gata…
-Nu, nu pot. Te aștept! Hai zi că vii!
-Nu viu! Nu mă simt prea bine, sunt obosită, stresată, și…n-am cum s-ajung acolo unde s-atârnă harta-n cui, fiindcă… nu mai am mașină, nu mai am stare, nu mai am…credință, îmi venea să-i zic, dar nu i-am zis, nu mai am…în general, nu prea mai am încotro, îmi venea să- zic, dar nu i-am zis, și i-am îndrugat, nici nu mai țin minte ce.
-Eu te aștept!
-Nu mă așteptați, că nu vin, am o grămadă de…neputințe (îi zic și-i enumăr doar câteva dintre ele, dar din cele nesemnificative, căci despre cele SEMNIFICATIVE, repet, nu mai voiam să vorbesc absolut cu nimeni, in afara de Dumnezeu).
-Haidi, mă Ivana, vino, uite, vino pe data de…vino de Crăciun.
-Nu știu Părinte, mă mai gândesc, i-am zis.
-Te-aștept!
-Nu mă așteptați. O să mă gândesc dacă pot veni sau nu!!
Trece prima zi de Crăciun și fix după prânz, cred ca era ceasul 13,00, sună telefonul. La capătul firului Părintele Isaia.
-N-ai venit, Ivana, te-am așteptat, m-am tot uitat după tine…
-Păi de ce, Părinte, să m-așteptați? V-am promis eu că vin??
-Păi, eu te-am așteptat….
Na, acum, și Părintele!!, mi-am zis. Doamneee, ai milă de mine, fiindcă Tu știi că n-am promis nimic nimănui! Nu e-n firea mea să fac o promisiune și să nu mă țin de cuvânt.
-Păi, vă cred, m-oți fi așteptat dvs ca asa ați vrut să m-așteptați, dar eu nu v-am promis că vin, am zis doar că am să mă gândesc la asta, dar …nu m-am gândit.
Și nu m-am gândit la plecarea mea la Schit, fiindcă aveam un milion de griji și de zdroabe care mă asasinau, aveam probleme la care să mă gândesc și nu-mi mai încăpea încă ceva în gândirea mea.
-Hai vino, uite vino…sâmbătă!!, zice Părintele.
Era finalul anului, vremea se-arăta grea, s-ateptau ninsori, viscole, ger, și-i zic asta Părintelui Isaia, ca un argument la neputința mea de a mă porni la drum. Nu-mi doream decât să mă prindă iarna-n casa mea, să stau aici cu necazul meu și cu zdroabele mele, să mă rog la  Dumnezeu, după putință, și-atât. Dar Părintele insită să mă duc, la care eu îi zic:
-Părinte, păi nu vedeți că stă să se pună pe iarnă grea, va ninge, vin furtuni, ger, vreți să mă-ntroienez pe-acolo pe la dvs, păcatele mele!!…
-Nu ninge, mă, nu ninge!
-Cum nu ninge, Părinte, când ăștia au spus la Starea Vremii că se-așteaptă ninsori, viscole, sunt alertați cei de la Drumuri să-și pregătească utilajele de dezăpezire, etc…
-Nu ninge, mă, nu ninge! Hai vină-ncoa. Ai să vezi că nu ninge, ba va mai ieși și soarele când vei ajunge tu aici!!
-Opsss! Hai, Părinte!! Prea de tot!! ”Luminăția sa, Antoaneta-Ivana, binecuvântată cu..Soare!!”, îmi venea să zic, dar nu am zis.
-Hai, te-aștept sâmbătă. Te aduce Cristi cu mașina, îl sun acum și-i spun…!, a zis și-a închis.
Eu n-am promis nimic, nici de astă dată. Doar am zis că am să mă gândesc, dar Părintele Isaia, închisese deja telefonul. Bineânțeles că n-aveam de gând ”să mă gândesc!, fiindcă n-aveam nicio motivație concretă… Doar că am început să am o zdroabă-n plus și mă tot lamentam, vorbind cu Dumnezeu și cu mine.
Offff, Părintele ăsta!! Ce i-o fi venit??, mă tot întrebam. Dar pentru că nu înțelegeam ce zor are de mă vrea pe mine acolo, așa…dintr-o dată, tam-nisam, după o tăcere de fix 4 ani, m-am pus în genunchi și m-am rugat lui Dumnezeu, amintindu-i de NEPUTINȚELE mele. Aveam o stare foarte, foarte rea, din toate punctele de vedere, și nu mă simțeam în stare să plec la drum. L-am rugat pe Dumnezeu să mă binecuvânteze pentru asta, daca EL asta vrea (fiindca eu NU VOIAM!!), dar Îi ceream sa ma binecuvânteze pentru că avusesem sentimentul că, neducându-mă de Crăciun, când deși nu-i promisesem Părintelui Isaia, dânsul mă așteptase, și acum aveam clar sentimentul că-l mâhnisem prin neprezența mea, -deși, repet, eu nu promisesem că mă duc, ci doar că o să mă gândesc la propunerea dumnealui.
Noaptea aceea n-am dormit absolut deloc. Dimineață la 4,45 , pe 29 dec 2018, eram un fel de zombi umblător, un mort, puțin viu, umblând prin lume. Mi-am luat camera de filmat și trepiedul la spinare, vai mie, că abia mă târam, și am plecat la punctul de întâlnire cu dl Cristian. Apoi am ajuns la Negrești. Când am coborât din mașină și-am pus piciorul pe pământul de lângă Schit, printre clădirea schitului și cele două butoaie -dormitoarele Părintelui Isaia!! -, a ieșit soarele dintre nori și și-a îndreptat o rază luminoasă spre noi, cei ce coboram, câte unul, din mașină, atingându-mă…
Noroiul era la el acasă, în toată splendoarea lui, așa că mie nu-mi prea dădea inima ghes să mă dau în mâinile lui să mă frământe, și nici eu n-aveam chef să-l frământ cu singurele mele ghetuțe rămase-n viață după o purtare de 7 ani. Aveam un milion de ofuri, de dureri și de zdroabe, și nu-mi mai ardea și de frământat noroaie prin Dobrogea. Așadar, ”peisajul” nu mi-a surâs deloc, noroc cu Soarele care-mi dăduse binețe, binevoitor!
Am intrat în Biserică. O clădire la început de construcție. Ce să-ți placă?? O construcție în…construcție, foarte mult noroi pe delături, în Biserică frig, nu tu lumină, nu tu un preș pe care să te-așezi, nu scaune. Frig, ca-n decembrie, ce mai!! În schimb…multă dragoste, atât la cei prezenți, cât și la preoții care slujeau. (Unul era pr Isaia, pe celălalt nu-l cunoșteam, dar aveam să-l cunosc…).
Mă aciuez într-un colț și montez camera. Încep să filmez. În 5 minute mâinile mi-au înghețat, așa că n-am mai manevrat niciun buton, ci am fixat-o într-un punct oarecare, făcând un fel de plan general, să prind, îmi ziceam, intrarea în Altar și catapeteasma cu cele două Icoane, singurele, una  a Maicii Domnului, Portărița, și una  a Sf Gherasim Kefalonitul.
La finalul Sfintei Liturghii s-au făcut două Acatiste, al Portăriței și al Sfântului Gherasim Kefalonitul.
Pentru că-mi era frig și eram și foarte obosită, nu dormisem deloc noaptea ce trecuse, dar și încă multe alte nopți mai în urmă, nu prea am reușit să mă concentrez pe ce se citea în Biserică, deși eu știu cam toate rugăciunile, toată rânduiala sfintelor slujbe pe de rost. Un cântăreț, la strană, rostea o litanie. Era Acatistul Sfântului Gherasim Kefalonitul. Nimeni nu-i ținea isonul, dintre cei prezenți în Biserică, nu mulți -cred că eram maxim 10-12 persoane, pentru că, sigur, ziceam eu, oamenii nu știau textul Acatistului.
Când și Acatistul sf Gherasim s-a terminat, preotul Zante George ne-a dat binecuvântare, iar pr Isaia ne-a ținut o mică predică, apoi ne-a miruit.
După încă o binecuvântare, pr Zante s-a ”gătit” de plecare. Își ia geanta lui de…salvamar, în care, de data asta, avea costumul și ustensile de slavat suflete, tocmai când să iasă pe ușa de la intrarea în Biserică, face cale-ntoarsă, merge-n Altar, își pune patrafirul, iese-n ușa Altarului și ne invită să ne-apropuem să ne mai facă o rugăciune. Și ne-a mai făcut, nu una, ci vreo 5 rugăciuni, care de călătorie, care pentru sporul casei, care pentru examene. Abia, după aceea a  plecat, refuzând niște bănuți pe care cineva din mulțime îi-i întinsese și insista să-i dea, în semn de mulțumire.
Gestul acesta al pr Zante, de a se întoarce înapoi, de la ușă, după ce-și dezbrăcase veșmintele de slujire, m-a impresionat. Apoi, m-a impresionat aplecarea cu care făcea rugăciunile. Îl simțeam a fi de-acolo, din treabă!! Din lucrul acela, care, desigur, vorba Apostolului Pavel, nu-i mai aparținea lui, omul G Zante, ci preotului George Zante, omul ales al lui Dumnezeu, pus anume acolo, lângă un alt om și slujitor destoinic al lui Dumnezeu și al semenilor, ierodiaconul Isaia.
Începuse să-mi dispară oboseala, cu tot nesomnul meu de mult prea multe nopți, și-am căpătat un pic de putere.
Părintele Zante a plecat, pr Isaia a început să stea de vorba cu fiecare dintre noi. Eu nu demontasem camera de filmat, crezând că pr Isaia va voi să fac cevamai util cu ea, să-l întreb ceva, să mai filmez ceva, afar` de ceea ce-apucasem să filmez, adică o parte din ceea ce prinsesem din Liturghie și din Acatiste.
La un moment dat, pr Isaia face o pauza și iese afara. L-am intrebat:
-Părinte, strâng camera sau mai vreti sa mai spuneti ceva, sa mai filmez ceva??
-Strânge-o, mă, strânge-o, că e destul pt azi!!
Îmi venea să-i zic ceva…dar n-am zis. ”Ce-ajunge, Părinte, ce-ajunge, că n-am filmat nimic!!”, îmi era în cap. Practic nu-mi atinsesem scopul pentru care crezusem că sunt chemată acolo, dar…am tăcut, deși eram nemulțumită și nu-nțelegeam.
Am așteptat ca cei prezenți să stea și să termine de vorbit, fiecare in parte, cu Părintele Isaia, apoi, m-am dus și eu, să schimb o vorba și, evident, să-mi iau camera de filmat, dinăuntru, unde o lăsasem.
Atunci părintele Isaia, mi-a vorbit mult despre ce va face el acolo. Îmi vorbea despre Schit, despre cum va arăta, ff curând, Schitul. Eu mă uitam sixderată la optimismul dumnealui și, la un moment dat am zis:
-Doamnee, Părinte, v-ascult, dar nu vă mai aud…Vă-nțeleg dragostea de a face, și știu că ați fi în stare să faceți, însă…totuși…
-Ce mă, nu crezi că am să fac, am să fac, mă Ivana, am să fac…
-Păi…nu știu cum să zic, sunt un pic încurcată, Părinte, ceea ce-mi povestiți dvs. acum e ceva…de domeniul fantasticului (am zis, dar voiam să zic, că e de domeniul gândirii omului care nu-i cu toate țiglele pe casă, care visează la PALAT când el e sărac lipit)…, necesită mulți bani… Eu luam în calcul banii pt PALAT, dar nu avem în gând că Pr Isaia nu dorește un PALAT pt el, ci pentru slujirea lui Dumnezeu!!….
-Or să vină, mă, banii, or să vină, se-ngrijește Sf Gherasim pt asta!!, zise pr Isaia.
-O, Doamne…câte nu mi-au trecut prin cap să-i mai zic atunci, ca argument contra, Părintelui, dar ca să nu intru prea rău în ispită, i-am zis Părintelui să schimbăm subiectul sau să…plec, că-i și-așa târziu. Se făcuse demult noapte.
Dintr-o dată, Părintele Isaia, nitam-nisam, adică fără legătură cu ceea ce discutasem pîn-atunci, mă-ntreabă ceva.
Opssss, acum am amuțit defintiv. Sănătatea mea, cum stau cu ea??Mai bine nu dezvoltăm, și ca să nu dezvoltăm, căci numai acea zdroabă nu mai voiam să mi-o readuc în conștient și s-o pot cu mine, povară (eu neavând nici măcar CARD de Sănătate!!), am zis:
-Ei, Părinte, ce mă mai întrebați, ce să mai dezvoltăm, eu din toate punctele de vedere sunt ZEROO absolut, așa că, mai bine-o lăsăm baltă…
-O să fie bine, mă, o să fie bine.
Îmi venea să-i zice: ”Ce bine, Părinte, de unde atâta bine, când RĂUL e călare pe mine, de atâția amar de ani…, dar n-am zis, am dat să mă ridic. Dar dânsul, tot nitam-nisam îmi mai ”proorocește” ceva. M-am reașezat pe băncuța aia, rece ca gheața, și eu, și mai rece, am zis: ”Nu Părinte, nu! Asta nu se poate-ntâmpla! E, practic, imposibil! Nu-nțelegeți că sunt ZERO absolut al toate acpitolele??” Dar dânsul zice: ”Ba ia să vezi, că se va-ntâmpla”.
Am plecat descumpănită, gândindu-mă la ce-a spus și la faptul că, ”practic, era..imposibil”, se se-mplinească ”proorocia” lui. Am încercat să uit… Era prea dureros să-mi aduc aminte de ceea ce avusesem și-acum nu mai aveam. Era, practic, imposibil, să mai pot avea. N-avea rost să m-amăgesc… Și cum să te-ncrezi în cuvintele Părintelui, când evidențele, realitatea din teren îți arată altceva?? Apoi, tot analizând, m-am tulburat și mai mult, și mi-am zis: ”Nu prind ideea pt care mă aflu aici. De filmat n-am filmat mai nimic. Carevasăzică, Pr Isaia, nu mă chemase pentru că ar fi avut trebuință să filmez!! Atunci, de ce m-a chemat așa insistent la dumnealui!! Mă gândeam și încercam să ghicesc șarada, în timp ce mașina dlui Cristi rula lin pe autostrada ….Soarelui! O, de-ar ieși Soarele și pe strada mea!!!…
N-am pricepu nici a doua, nici a treia zi, și nu am descifrat nici azi șarada ajungerii mele acolo, doar că între timp, tot gândindu-mă, tot reamintindu-mi frânturi din discuțiile cu Părintele și frânturi din lucruri întâmplate anterior, mi s-a adus în conștient, un lucru pe care-l făcusem eu pe parcursul lui 2018. Anume, lucrasem la alcătuirea Acatistului Sf Gherasim Kefalonitul. Doar că, lucrând la alcătuirea mai multor acatiste ale unor Sfinți, mai puțin (sau deloc) cunoscuți mie, cum ar fi Sf Zosima-protosul, Sf Maria Matrușka a Rusiei, Sf Nikolai, țarul Rusiei, Sfinții Zenobia și Zenobie, și altele, nu/mi aminteam, neam, că lucrasem și la alcătuirea Acatistului Sf Gherasim Kefalonitul. Apoi, dintr-o dată mi-am amintit că-i zisesem  femeii pentru care lucram Acatistele: ”Hai, măi Maria, îmi mai vii mult cu mulți sfinți dă-știa inventați de tine?; De unde-i mai scoți??” , la care, biata creștină, necăjită pe ”neputința” mea, îmi zice: ”O, cum, nu știi?? Habar n-ai ce mare Sfânt este Sf Gherasim Kefalonitul!” și-mi derulează situații în care Sfântul Gherasim Kefalonitul LUCRASE. I-am dat pace, zicând și despre ea ”că n-are toate țiglele pe casă”, dar că, în fond, ce-mi pasă mie, eu îmi propusesem să-o ajut, fiindcă ea nu lucrează la calculator și-atât. De ce să mai pun întrebări, de ce să mă mai încarc cu alte cele, atâta timp cât am decis s-o sprijin în lucrarea ei? M-am apucat să-i întocmesc Acatistul propus, să-i caut pe internet despre vița Sfântului și alte cele, am întocmit, robotic, Acatistul, i l-am trimis la Editura cu care eu colaborez, care-mi publică revista Convorbiri literar-artistice, și-am uitat de el, lucrând, mai apoi, în scurt timp, la Acatistul Sf Nifon. Dar iată că Sfântul Gherasim Kefalonitul nu și-a uitat de mine, ci, prin gura pr Isaia, mă cheamă la el!! Dar ce vrea?? Nu știu. Nu încă! Dar, cerându-i iertare pt stângăciile mele, trag nădejde!! Fiindcă, prin gura Pr Isaia, Dumnezeu l-a trimis pe Sf Gherasim Kefalonitul  în viața mea. Și mai înainte, îl trimisese prin femeia credincioasă, Maria. Amin.
Mare este puterea lui Dumnezeu și mari sunt darurile cu care îi înzestrează pe aleșii Lui! (Aleșii LUI fiind Sfinții, dar și cei doi preoți care slujesc la Schit: Pr Isaia și Pr Zante, cărora eu le mulțumesc pentru tot ceea  e fac dânsii pentru Dumnezeu și pentru semeni. Și fac multe, dar…puține se știu! Să le primească Dumnezeu, dragostea, jertfa, osteneala, darurile, milosteniile!! Amin. )
Așa arată Acatistul la care am lucrat eu. Slavă lui Dumnezeu! Binecuvântare Sfântului Gherasim Kefalonitul, de la care aștept MIMUNI cu mult mai mari decât a făcut!!! (Așa sunt eu, aștept!! Decât să disper, ”mai bine plec în vacanță” zicea cineva, dar eu cum nu pot pleca în vacanță -ce sa fac eu la Paris??, ce-aș face eu în Malibu sau în…Madagascar??-, mă rog, bat la ușile sfinților lui Dumnezeu și la ușa Domnului. ”Cere și ți se va da, bate și ți se va deschide, caută și vei găsi!, zice Hristos, Domnul meu!! Amin.)
Domnul să-i binecuvânteze pe cei ce cred în EL, pe ce-i ce-L cheamă!! Amin.

Spici lansare carte...Centrul Cultural MAI, autor Liliana Liciu

14 iun 2018, la Centrul Cultural M.A.I.
Cuvântul meu (Antoaneta Radoi) la tripla lansare de carte a poetei Liliana Liciu (politist).

                                                         (Fotograf: Teodor Vatasoiu)

https://www.youtube.com/watch?v=9maYfZWY6QA

Interviu cu preotul George Zante, de la Schitul Sf Gherasim Kefalonitul

 

Interviu publicat în Convorbiri literar-artistice nr 10:



SPIRITUALITATE (INTERVIU part. I)

PREOTUL GEORGE ZANTE,  salvamarul de la Schit

Antoneta Rădoi: -Bine aţi venit!, părinte George Zante.    
George Zante (preot): -Bine v-am găsit!
A.R.: -Am avut emoţii că nu ne-am putea întâlni nici azi…data trecută v-a pus Vrăjmaşul pietre de poticneală pe Autostradă…
G.Z.: -Acum a rânduit Maica Domnului…
A.R.: -Aş vrea să public interviul în revista Convorbiri literar-artistice nr.10, dacă sunteţi de acord!
G.Z.: -Cu toată dragostea!
A.R.: -Pentru început să spunem cititorilor unde slujiţi?
G.Z.: -În satul Negreşti, jud. Constanţa, la Schitul Sfântul Gherasim Kefalonitul.
A.R.: -Vreau să fac un mic intro, să spun cititorilor că eu am ajuns întâmplător (dar ce e întâmplător în lumea aceasta, când totul e aşezat şi rânduit de Dumnezeu…) la Schit, invitată fiind de stareţul Schitului, pr. ierodiacon Isaia (cu care mă cunoşteam de mai demult, care a construit şi Schitul de la Horia, şi care şi de-aici înainte, şi de-ar mai construi 10 schituri, cred că tot aşa îi va rămâne renumele: „Pr Isaia de la Horia”). Habar n-aveam că există în România un schit cu hramul Sfântul Gherasim Kefalonitul, iar de părintele Isaia nu mai ştiam, de 4 ani, nimic, căci nu mai vorbisem. Şi, la finalul anului 2018, nitam-nisam, mă sună părintele şi-mi zice c-ar vrea să ajung la dumnealui, iar eu m-am cam codit, şi nu am acceptat din prima invitaţia, tot argumentând, ba distanţa până la Negreşti, ba starea mea de…neputinţe, (fără număr), dar, până la urmă am ajuns, şi bine am făcut! Fiindcă, printre alte bucurii, am avut-o şi pe aceea de a vă întâlni. Deşi n-am schimbat atunci cu dvs. niciun cuvânt, am simţit că nu sunteţi un preot oarecare, ci unul hăruit, şi mi-am zis: „Doamne, mi-aş dori să-l cunosc mai îndeaproape şi să stau de vorbă cu acest preot al Tău”! Şi Dumnezeu, iată, a rânduit! Iar lucrul acesta  s-a întâmplat.nesperat de rapid! Chiar dacă nici Vrăjmaşul n-a stat prea în banca lui, încurcându-ne lucrurile de nu ne-am putut întâlni la prima programare. Ştiu că aveţi o poveste de viaţă…
G.Z.: -Ca fiecare..
A.R.: -Ca fiecare, dar nu oricine din salvamar ajunge preot. Vă rog să începeţi povestirea cu ce doriţi dvs., însă ţineţi cont că pe mine m-ar interesa, cu precădere, pentru cititorii revistei, cum aţi ajuns din salvamar preot. Povestiţi-ne! Unde v-aţi născut, unde-aţi copilărit, ce vă doreaţi să fiţi când veţi fi mare… Oricum, salvamar nu v-a ieşit!!…
G.Z.: -Sunt altfel de…salvamar, acum!! Sunt născut la Brăila, în 1977, în noiembrie, după cutremur. Se spune că generaţia de-atunci a rămas un pic zgâlţâită...să sperăm că a ieşit la suprafaţă partea pozitivă…Am terminat Liceul Sportiv. După terminarea Liceului, părinţii mei s-au despărţit. din pricina unor neînţelegeri, şi-atunci au început s-apară şi alte probleme la mine, nu se lega nimic, plus că m-am îmbolnăvit şi-am ajuns la spital. M-au găsit c-o mare absorbţie de mercur în organism. Argint-viu, zis popular. Mi-au făcut analize, apoi am mers şi la alţi medici, trei internări în 6 luni, îmi făceau perfuzii în fiecare dimineaţă. Mercurul a lucrat mult şi foarte rapid pe interior, am fost operat de ulcer, am făcut, apoi, şi hepatită. Doctorii nu dădeau de cap bolilor şi starea mea se înrăutăţea. O doamnă asistentă mi-a zis într-o zi: „mercurul ăsta nu-i intrat în organism dintr-un mediu în care lucrezi, ci…pe altă cale, ţi-a fost trimis, dacă vrei să te faci bine, trebuie să te duci la alt doctor să-ţi cauţi rezolvarea”. La-nceput n-am priceput ce-a vrut să zică, dar femeia a insistat şi mi-a spus mai pe îndelete cum stă treaba cu…mercurul din organismul meu. Mai clar, mi-a spsu să caut vreun preot, să merg la Biserică…
A.R.: -Am înţeles, asistenta-i asistentă, dar…doctorul, el ce-a zis?
G.Z.: -La un moment dat, şi medicul mi-a spus acelaşi lucru, cu alte cuvinte, dar…evident, el nu avea atâta credinţă cât avea dna asistentă. Însă era nedumerit, căci nu ştia de unde vine aşa o mare cantitate de mercur.
A.R.: -N-aţi urmat un tratament?
G.Z.: -Ba da. Şi eliminam o cantitate destul de mare, dar în corp nu scădea cantitatea, iar starea mea de sănătate se înrăutăţea. Am mai mers şi la alt medic, am făcut alte rânduri de analize, am urmat tartament, dar n-am rezolvat nimic. Şi-atunci şi medicul mi-a zis c-ar trebui să încerc şi pe la preoţi, la Sfântul Maslu…
Plecând din spital, oarecum dezamăgit, mă simţeam rău. Eram dezorientat. Am rătăcit foarte mult. Am anjuns pe la preoţi diverşi, unii mai înduhovniciţi, mai trăitori, mai…Dar am fost şi la dat în cărţi, la ghicit în cărţi, în cafele, la… hai să ne-apucăm de reiki, de yoga, lucruri care, la-nceput, au părut interesante, fiindcă, majoritatea conţineau informaţii din cele creştineşti, dar aveau adăugate de orientali de-ale lor, şi nu corespundeau structurii mele. Am simţit că e un drum greşit! Am rătăcit aşa vreo 4-6 ani buni…
A.R.: -Mulţi ani! Mulţi ani, părinte, mulţi, nu buni!!
G.Z.: -Da, mulţi ani!!
A.R.: -În tot acest timp vă simţeaţi şi rău?
G.Z.: -Da, mă simţeam rău!
A.R.: -Dar ce simptome aveaţi??
G.Z.:-Eram apatic, n-aveam putere, eram ca o legumă, eram foarte nervos. Aveam o stare de stres permanentă, dar nu manifesatm aceasta faţă de celelalte persoane, ci în interiorul meu mă agitam şi mă frământam foarte mult.. Mă mânca pielea foarte tare, că-mi ieşiseră pe tot corpul nişte bubiţe şi-mi curgea mereu, din senin, sânge din nas. Şi-atunci am zis că trebuie să caut mai serios un preot cu har. Şi-aşa am ajuns la Părintele Papacioc (Dumnezeu să-l ierte!, c-a trecut la Domnul.). Când am ajuns însă la părintele, a ieşit o maică şi-a zis că părintele nu primeşte, fiindcă-i foarte bolnav.
A.R.: -Upss!!
G.Z.: -Dar eu mi-am zis, nu plec de-aici, mai stau, stau până diseară, şi-abia atunci, dacă nu iese părintele să vorbească cu mine, o să-mi pun capul pe clanţa uşii, şi-am să-mi imaginez c-am luat binecuvântare de la părintele Papacioc, şi-apoi am să plec!! Simţeam că acolo mi-e salvarea!
A.R.: -Dar ce vă determina să gândiţi aşa?
G.Z.:-Păii…cât am stat acolo, la rând (era lume multă, nimeni n-a plecat când a ieşit măicuţa aceea şi-a zis că părintele nu va primi lume), mi-era rău, aveam fel de fel de stări, mi-era greaţă, îmi venea să vomit, tremuram, n-aveam putere. Şi, mi-am dat seama că ceva e-n neregulă şi că cuiva nu-i venea bine deloc că mă aflu acolo, fiindcă nu aveam starea să rămân, dar m-am împotrivit şi n-am plecat. Simţeam că mă aflu în locul potrivit. Şi nu m-am înşelat. Am intrat totuşi la părintele.
A.R.: -V-a primit?!
G.Z.: -Da.
A.R.: -Păi, de ce acea măicuţă ieşise şi vă spusese că părintele nu vă va primi?
G.Z.: -Păi, mi-a spus părintele, când am intrat la dumnealui, mai spre seară, că fusese bolnav şi 3 zile nu primise pe nimeni.
A.R.: -Aha. Ce-aţi simţit când aţi dat ochii cu părintele Papacioc?? Era un mare duhovnic!! Un preot cu mult har. Citea în om ca-ntr-o carte deschisă.
G.Z.: -Când am intrat la dânsul, n-am mai avut niciuna din acele stări pe care le avusesem mai înainte. Mi-au dispărut ca printr-o minune. Mi-a dispărut agitaţia, şi o stare de linişte m-a cuprins. Aveam o stare de bine, cum nu mai avusesem. Aveam o listă-ntreagă. Îmi făcusem de-acasă o ditai lista cu-ntrebări, cu puncte şi subpuncte. Dar n-apuc să-i pun părintelui prima-nrtebare, că-mi zice: „Eşti preot??”; „Nuuu!!! N-am nicio treabă cu preoţia…”; Probabil că părintele ştia ce-avea să urmeze… A-ntins mâna, mi-a luat hârtiuţa cu-ntrebări, a mototolit-o, a aruncat-o la coş şi-a zis: „Acum hai să discutăm despre probleme!”. Şi-a-nceput să-mi spună lucruri din viaţa mea. Eu stăteam şi, uimit, ascultam…poveşti…din viaţa mea, derulate de un preot despre care auzisem, evident, şi eu, dar pe care nu-l mai întâlnisem până atunci. Nu mă cunoştea, dar…ştia aproape totul despre mine!
A.R.: -Taree!!…
G.Z.: -Da, tare! Şi mi-a spus unde sunt problemele, de unde-au pornit şi…care-i tratamentul.
A.R.: -Da??
G.Z.: -Da. Am stat la dânsu-n chilie vreo două ore şi ceva, şi-am vorbit mult cu părintele, mult.
A.R.: -Şi cei care-aşteptau la uşă ce-au zis când aţi ieşit? Cum au reacţioant?  Nu v-au laut la zor?? Ştiu că venea multă lume la pr. Papacioc. Iar când aştepţi afară, şi-altcineva îl ţine de vorbă prea mult pe duhovnicul îmbunătăţit, îţi cam trece alba prin ham, cum se zice. Aşa am păţit noi, odată, la pr. Isaia, dar ne-am dus, i-am bătut în geam, i-am zis că s-a făcut dimineaţă şi că deja cântă cocoşii, n-a avut niciun stres, şi-a văzut de vorba lui cu pacientul…
G.Z.: -Nu m-a interesat despre ce fac sau ce zic cei de la uşă. Ştiţi cum e, când ajungi pe masa de operaţie, nu pleci până nu se termină operaţia!!
A.R.: -Exact!!
G.Z.: -Părintele ştia că are foarte mult de lucru cu mine şi că eu trebuia să plec lămurit. Am plecat lămurit, dar nu încrezător. S-a aprins un beculeţ în mine, de prima dată, dar…am ieşit cam bulversat de la părintele.
A.R.: -Păi de ce?? Ce v-a bulversat?? Că doar auziserăţi de sfinţia sa. Cine n-auzise?? Presupun că ştiaţi că nu bate câmpii şi că are darul înaintevederii.
G.Z.: -Ba da, auzisem dar…nu m-aşteptam ca cineva să ştie problemele din viaţa mea, probleme aşa de personale, chiar aşa în detaliu…
A.R.: -Da, da! Ştia. Şi…ce-aţi făcut mai departe?
G.Z.: -Mai departe, puţin sceptic, am zis că nu-i destul şi că trebuie să mai cercetez. Şi-am aflat de părintele Iustin Pârvu. Şi-n acea zi, primind informaţii despre pr. Iustin (de la Petru-vodă), de pe la creştinii care erau în aşteptare ca să intre la pr. Papacioc,  am plecat şi am şi ajuns la dumnealui, chiar în acea seară, nopatea târziu, de fapt. Şi pr. Iustin mi-a spus 80% din informaţiile pe care mi le spusese şi pr. Papacioc, plus altele. Evident, am plecat bulversat şi de-acolo, şi m-am dus la pr. Puiu, la Caraiman.
A.R.: -Upss!! Aşa în cuircuit?!
G.Z.: -Da, am zis să iau informaţia din 3 surse, ca la S.R.I…(glumeşte; de altfel, pr Zante e cam şotios, îmi place că nu-i „cu luminile stinse”, nu-i un încruntat şi cred că pe mulţi îi câştigă cu firea dumnealui. Este extrem de inteligent, foarte…spiritual), ca să fiu sigur.
A.R.: -Ca să fiţi sigur că informaţia e cea corectă, ori să vă testaţi pe dvs. sau pe preoţii aceştia despre care toată lumea ştia că sunt preoţi cu har?
G.Z.: -Nu ştiu. Eram bulversat. Cam aceleaşi lucruri le auzisem despre mine la toţi trei. Nu toate lucrurile erau atunci frumoase în viaţa mea. Primisem aceleaşi informaţii  şi, invariabil, aceleaşi îndrumări, mi s-au aprins beculeţele şi mi-am zis că nu fusesem pe drumul bun, dar simţeam că acesta-i drumul corct, dacă fiecare părinte mi-a spus: să ţin post, să mă spovedesc, să…!
A.R.: -Şi-aţi făcut ce v-au spus ei?
G.Z.: -Da, dar prima dată am făcut de capul meu, fără să-mi caut un duhovnic. Am făcut pe pielea mea, cum se zice, fără binecuvântare de la vreun preot, am ţinut post de 3 zile, de 40 de zile, m-am înfometat, am ajuns la 50 de kilograme, citeam Molitve noaptea, fără să am habar ce sunt şi ce efect pot avea, şi-am avut multe bubuieli. Am început să citesc multe cărţi, dar am început să merg la preoţi şi-ntrebam ce cărţi să citesc, spunându-le că citesc, dar fac multe lucruri greşite şi nu prea ştiu de capul meu. Eram însetat de informaţie, ştiam că-i drumul pe care tre` să merg, dar nu ştiam de unde să-ncep, până mi-am găsit un duhovnic iscusit şi lucrurile au început să se-aşeze. Am început să merg la Mănăstire la Frăsinei, unde-am stat mult, foarte mult, apoi am venit la Mrea Cernica, unde-am stat aproape 4 luni de zile. Stând la Mrea Cernica, am început să merg prin cimitir, am  descoperit mormântul părintelui Stăniloaie, am aflat cine a fost el, ce-a făcut, ce-a scris, am aflat despre pr. Nicodim Bujor, cel care a scris Acatistul Sfântului Calinic…la Mănăstire se vorbea despre el…
A.R.: -Da?, Ce tare!! O s-aveţi o surpriză, nu ştiu dacă ştiţi că eu am scris o carte despre părintele Nicodim Bujor!!
G.Z.: -Nu, nu ştiam!
A.R.: -Păi… logic! De unde să ştiţi, dacă noi abia ne-am cunoscut…dar sunt foarte bucuroasă să descopăr că aţi fost interesat de viaţa părntelui Nicodim Bujor. O să vă ofer cartea. Eu l-am cunoscut. Este una dintre cele mai mari bucurii ale vieţii mele…dar, sunt curioasă, cine mai amintea de părintele Nicodim Bujor prin Cernica, fiindcă dânsul nu mai vieţuia la mănăstire atunci, era la Ploieşti, urma un tratament…
G.Z.: -Păi…un ucenic de-al dânsului, părintele Georgescu Ioan mi-a povestit multe…
A.R.: -Aha, interesant! Dar, mai departe, despre drumul dumneavaostră!
G.Z.: -Păi, am început să adun diverse informaţii, citeam mult, mă rugam, mă spovedeam, s-au aşezat şi multe lucruri în viaţă şi…toată lumea mă-ndruma către Facultatea de Teologie. Dar eu credeam că nu e cazul şi le ziceam: staţi puţin că…nu-i de mine! Eu dusesem, oarecum, o viaţă aşa…a…mai dezordonată, mai neechilibrată şi înţelegeam totuşi responsabilitatea preoţiei. Ei bine, nu ca acum…
A.R.: -Nici cum o so-nţelegeţi de-aici încolo…
G.Z.: -Da, da, şi cât o s-o-nţeleg mai târziu…fiindcă, pe zi ce trece înţeleg că, da, e frumoasă, dar e foarte grea, trebuie să fii mereu cu garda sus, ca-n sport, că altfel…îţi iei bătăiţă. Totuşi am decis să dau la Teologie. Voiam să mă-nscriu la Bucureşti, dar n-aveam mutaţie, am rezolvat cu mutaţia, dar trebuia să iau binecuvântare de la Episcopul de Constanţa, preasfinţitul Teodosie. Mergând să iau binecuvântare, dânsul a zis: „Păi de ce să dai la Bucureşti, că tu eşti de-aici, eu te ştiu de când lucrai la Salvamar, şi când eu aruncam crucea de Bobotează, şi voi v-aruncaţi în apele îngheţate să scoateţi crucea! De ce să dai examen la Bucureşti, dă aici la Constanţa, că eşti copilul nostru”…I-am zis c-aş dori să fac o spovedanie generală, ca să afle tot ce trebuie să ştie despre mine, gândind că spunându-i tot ce făcusem până atunci, tot traseul vieţii mele, dânsul ar fi fost în măsură să-mi spună dacă era cazul să urmez drumul acesta al preoţiei, şi-a fost de acord. A fost încântat să afle că mergeam la muntele Athos…
Acolo am cunoscut un părinte, pr. Caliopie, care ne ducea în zona de pustie, pe la Sf. Ana, că el avea grijă de foarte mulţi pustnici. De la el am luat foarte mult Cuvânt de Învăţătură…, dormeam între chiparoşi, făceam Liturghiile noaptea, era foarte frumos…
A.R.: -Dar atunci nu eraţi preot…
G.Z.: -Nu, nu eram, dar mergeam cu nişte preoţi, dânşii săvârşeau Sfânta Liturghie. Şi-acum mergem. Merg împreună cu nişte prieteni, de 4-5 ori pe an, de câte ori putem…Acum merg şi fac eu Liturghie.
A.R.: -Aţi venit de curând din Muntele Athos, cât aţi stat acolo?
G.Z.: -O săptămână.
A.R.: -Oho…superrr!!
G.Z.: -Da, suntem mai mulţi care ne-adunăm aşa..a.. ca o familie, mai strângem alimente, haine, una-alta, şi ducem la părinţii din Athos, mai ajutăm, că au şi dânşii nevoie, e un ajutor mare şi pentru ei. Trebuie să ne-ajutăm reciproc. Din Muntele Athos am luat foarte multă învăţătură de la pr. Iulian, de la Prodromu. El ne-nvăţa cam ce-avem de făcut, încotro s-apucăm, cum să respirăm pe rugăciunea lui Iisus…
A.R.: -Ştiu despre sfinţia sa. Am o poveste interesantă, o dezbatem altă dată. Cam câţi ani are acum pr. Iulian?
G.Z.: -Vreo …97.
A.R.: -Ştiu c-a fost bolnăvior acum mai vreun an în urmă…
G.Z.: -Da, a fost. Chiar când am ajuns noi era la aparate, şi-am intrat doar un pic, fiindcă n-am vrut să deranjăm, am luat doar aşa o …mică binecuvântare, dar am stat altă dată mult de vorbă cu sfinţia sa, stătea afară cu noi şi ne-a vorbit şi câte două orea, avem înregistrări, c-am înregistrat cu telefoanele.
A.R.: -Interesant!
G.Z.: -Da, şi au început să mi se deschidă multe drumuri, şi cu locul de munacă, am început şi facultatea, dar după primul an am renunţat.
A.R.: -Dar ce lucraţi?
G.Z.: -Lucram în construcţii şi, în sezon, ca salvamar, şi-mi ziceam: gata cu teologia!!, dar un părinte mi-a zis: „Ei, nu-i chiar cum crezi tu, tot la preoţie ai s-ajungi”! Iar eu credeam că face glume cu mine, că şi eu mai fac glume…
A.R.: -Dar nu v-a certat preasfinţitul Teodosie când aţi renunţat la Facultate?
G.Z.: -Ba daaa!!! M-a chemat şi m-a certat, dar i-am spus că trebuie să muncesc, să cumpăr casă, că n-am unde locui cu soţia…
A.R.: -Vă căsătoriserăţi între timp?
G.Z.: -Da. Şi n-aveam casă. Trebuia să muncesc să fac rost de bani, ca să ne cumpărăm casă. Lucram şi în construcţii şi în sezom lucram şi ca salvamar. Dar preasfinţitul Teodosie a fost înţelept şi înţelegător şi mi-a zis: „Uite, lucrezi, dar vii şi la examene!! Nu face pe plac vrăjmaşului! Tu vino la Facultate şi las-o pe Maica Domnului să te-ajute, şi-om mai vedea..”. Şi-am terminat Teologia. Am făcut şi Masterul. După Master, preasfinţitul m-a chemat la dumnealui, vrând să mă preoţească, dar eu i-am zis că…nu-s pregătit şi-am tot fugit de preoţie,  6 luni…
A.R.: -Ca sfântul Grigorie Teologul…
G.Z.: -Da…da, dar m-a prins la spovedanie şi…n-am mai săpat. Îmi tot zicea că are nevoie de mine, că a văzut în mine un copil…io însă ştiam că înainte de preoţie ar fi trebuit să-mi dea nişte canoane mai aspre, şi i-am cerut, ca să ştiu c-am intrat în preoţie aşa cum ar trebui, şi-am ţinut vreo doi ani …Mi-a dat şi două canoane foarte frumoase, pe care trebuie să le ţin, care mi-au adus şi-mi aduc bucurie, apoi m-a chemat cu soţia şi m-a preoţit.
A.R.: -Pentru unde v-a preoţit, pentru care Biserică?
G.Z.: -Am fost hirotonit pentru Catedrala din Constanţa…urmând să mai vedem pe urmă ce se ivea.
A.R.:-Părinte, e foarte interesantă povestea dvs, dar aş vrea s-o scurtăm, fiindcă vreau să aflu cum aţi ajuns să slujiţi cu părintele Isaia, la Negreşti, la Schitul Sfântului Gherasim Kefalonitul?? De unde până unde??
G.Z.: -Simplu. Anul trecut am ajuns în spital, că oboseam, nu mai puteam să respir, şi-am făcut o operaţie de deviaţie de sept. Acolo m-am trezit cu-n telefon de la pr diacon Isaia, spunându-mi că are nevoie de mine. I-am promis că imediat ce mă externez mă duc la dumnealui şi-l ajut, cu toată dragostea, cu ce pot.
A.R.: -Dar vă cunoşteaţi cu pr Isaia?
G.Z.: -Da, ne ştiam de vreo 6 ani.
A.R.: -Şi nu v-aţi pus mâinile-n cap când aţi văzut noroaiele de la Negreşti??
G.Z.: -Ei nu, că-s obişnuit cu…construcţiile. Chiar şi-n muntele Athos când am fost am mai făcut câte ceva, iar când am văzut ce era la Schit şi-am văzut numai betoane, nici acoperişul…am zis: Doamne-ajută!! Trebuia, odată cu construirea, să facem şi 40 de Sfinte Liturghii, că părinte Isaia fusese diaconit şi ar fi trebuit s-anjungă la Caterdrală să împlinească acest canon, aşa că i-am cerut preasfinţitului Teodosie binecuvântare să facem Liturghiile la Schit, dar dânsul, ştiind că Schitul n-avea nici acoperiş, ne zice: „Păi eu vă dau binecuvântare să faceţi, dar n-o să vă plouă?” „N-o să ne plouă, preasfinţite, că ne-acoperă Maica Domnului, cât săvârşim Sfânta Liturghie”. Şi ne-am pus pe treabă. Asta era prin noiembrie 2018. A dat şi zăpada peste noi, nu erau geamuri, am stat şi cu bocanci şi cu şosete groase, cu căciuli, mănuşi şi haine groase, încotoşmănaţi precum eschimoşii…
A.R.: -Când se-ntâmpa asta?? Eu am ajuns la Schit în 29 dec 2018.
G.Z.: -Când aţi ajuns dvs.  aveam fix 60 de Sfinte Liturghii.
A.R.: -Dar..preasfinţitul dăduse binecuvântare pentru Schitul acesta??
G.Z.: -Da, da, dăduse binecuvântare, numai că era nevoie de un preot slujitor acolo, şi mi-a zis: „Dacă vrei tu să faci jerfa asta, să stai să slujeşti în frig şi-n condiţiile de-acolo..”, iar eu i-am zis: „Păi, cu toată dragostea, cum să nu”. Avem şi un program de rugăciune foarte frumos: Acatistul Maicii Domnului, Acatistul Sfântului Gherasim Kefalonitul, apoi Sfânta Liturghie şi după aceea facem Paraclisele. A sfântului Gherasim Kefalonitul şi Maica Domnului (Portăriţa), şi …
A.R.: -Dar pe tânărul acela de la strană, Bogdan  şi mai cum îl cheamă…
G.Z.: -Bogdan Iorgulescu.
A.R.: -Pe el cum l-aţi convins să vină acolo-n pustietatea aceea??
G.Z.: -Păi e un fiu de-al meu duhovnicesc, i-am propus, a acceptat, şi plecăm amândoi dimineaţa, ne-ntoarcem amândoi.
A.R.: -Îmi place cum duce slujba. Se descurcă, pentru vârsta lui. El este la Facultate?
G.Z.: -Da, e la Facultate, anul II.
A.R.: -Dar cum vă descurcaţi totuşi cu benzina, că e ceva drum, 120 km, cel puţin, dus-întors, nu mai zic de alte cele…
G.Z.: -Asta nu e treaba noastră. Pr. stareţ Isaia are grija aceasta, noi avem grijă să fim prezenţi la Sfintele Slujbe.
A.R.: -Dar, ştiţi, aş vrea să vă-ntreb, şi mă iertaţi de-ntrebare, dar nu-mi prea vine mie la socoteală, dvs. sunteţi preot de mir, aveţi familie, ori pentru rânduiala de-acolo, presupun c-ar trebui un preot de Mănăstire, un călugăr…
G.Z.: -Da, da, ar trebui, dar încă nu e rânduiala de mănăstire, ar trebui să fie totuşi un preot de mănăstire, şi doi cântăreţi, dar până se va organiza obştea, mergem înainte…Eu sunt foarte bucuros că sunt acolo…
A.R.: -Spuneţi-mi, părinte Zante, când am ajuns eu la Schit era ceva lume, toţi veniţi însă pentru părintele Isaia, cunoscuţi de-ai lui, oameni care-au ţinut şi ţin aproape de dânsul de ani şi ani, pentru că e un preot cu har, şi-un om bun, care-i mângâie pe cei îndureraţi. Vin oameni, aşadar, de prin marile oraşe, nu sătenii de-acolo, aţi avut cumva vreun moment când aţi slujit cu Biserica goală, doar dvs, pr. Isaia şi cântăreţul de la strană??
G.Z.: -Ohoo… daa!! păi… ucenicii părintelui Isaia veneau numai sâmbăta şi duminica. Şi era aşa frig…
A.R.: -Era foarte frig, dar a durat ceva până s-a re-adunat turma părintelui Isaia, până l-au re-descoperit, că s-a tot mutat de colo-colo. Ştiind c-am scris câte ceva despre dumnealui pe internet, tot primeam mesaje şi toată lumea mă-ntreaba unde e de găsit, dar eu nu ştiam ce să le răspund, fiindcă nu mai vorbisem cu dumnealui de prin 2014, îi pierdusem urma, ca să zic aşa… Şi-aţi slujit aşa, în condiţii vitrege, cu intemperiile vremii deasupra capului, fără acoperiş…
G.Z.: -Da, da. Până acum două săptămâni când am plecat pentru câteva zile  în Athos, am săvârşit 123 de Sfinte Liturghii şi sunt foarte bucuros. La-nceput ziceam: „Doamne, s-ajungem măcar să le facem pe cele 40, de canon!”, că nu e uşor să faci 40 de Litughii…
A.R.: -Staţi aşa, să lămurim un lucru: la-nceput n-aţi avut apă, n-aţi avut gaz, n-aţi avut lumină!
G.Z.: -Dar staţi, că nici acum n-avem!
A.R.: -Dar, încă ceva, dvs. plecaţi acasă după slujbă, dar pr. Isaia unde dormea?
G.Z.: -Sunt două căsuţe tip butoi, dacă le-aţi văzut…
A.R.: -Da, le-am văzut, le-am văzut!! Şi am spus la toată lumea că pr. Isaia doarme-ntr-un butoi, şi oamenii mă-ntrebau: „ei cum aşa??”. Dar nu aveam cum să le-arăt, că, fiind foarte mare noroiul nu m-am băgat prea adânc să-l iau în picioare, că şi-aşa l-am păgubit pe părintele de câteva kile bune, şi n-am făcut o poză, poate-mi trimiteţi dvs. una… O, Doamne, şi părintele a dormit acolo, în butoi, pe frigăraia aia??…


G.Z.: -Da, da…
A.R.: -Păi şi…n-a murit?…
G.Z.: -N-a murit, c-a făcut metanie!! (râde).
A.R.: -??!!!…
G.Z.: -Căsuţa aceea sub formă de butoi are un culuar foarte mic, doar cât să poţi face metania…Dânsul, ca monah, are nişte ascultări, doarme foarte puţin noaptea, face rugăciuni de nopate şi metanii…multe. Dar doarme un picuţ la prânz.
A.R.: -Care prânz, părinte George, că de câte ori am fost eu la dânsul, nu am văzut să dispară la somn. Stă de vorbă cu lumea non-stop. Ultima oară, am plecat eu de-acolo la ora 23,00, dar mai rămăseseră cel puţin 6 persoane cu care urma să stea de vorbă. Având în vedere că vorbeşte mult cu fiecare, sigur l-a apucat dimineaţa următoare nedormit. În fine..
G.Z.: -Eu nu ştiu, eu plec după Sfânta Liturghie. Dânsul zice că se va odihni olecuţă după prânz…
A.R.: -Vă zic eu că nu doarme. Dar să lăsăm! Dumnezeu are cu dumnealui o socoteală, şi-i dă putere şi-i înmulţeşte harul!!
Părinte George, e o bucurie să vorbesc cu dvs, nici nu ştiu când s-a scurs timpul, multe aş mai avea să vă-ntreb, dar poate ne mai întâlnim şi mai vorbim! Vă mulţumesc mult! Aş fi vrut să vă-ntreb pentru cititori despre spovedanie, despre post, despre credinţă, despre milostenie, sper să-mi răspundeţi data viitoare la aceste întrebări şi la multe altele.
Până atunci, le spun cititorilor că la Negreşti, în judeţul Cinstaţa, îi aşteaptă Sfântul Gherasim Kefalonitul, împreună cu pr. Isaia şi pr. George Zante şi că nimeni nu va pleca dezamăgit de la Schit. Dumneavoastră, părinte George Zante, vă mulţumesc pentru bunăvioinţa de a-mi da interviul şi pentru dragostea cu care aţi răpuns întrebărilor!  Sunteţi un om minunat! Alăturarea de părintele Isaia, nu este întâplătoare! Este un om deosebit, îndumnezeit prin har. Sunt foarte bucuroasă c-am avut acestă binecuvântare de la Dumnezeu de a vă fi întâlnit pe amândoi! Vă dorim sănătate, spor duhovnicesc şi să crească mare schitul Sfântului Gherasim Kefalinitul! Mulţumim lui Dumnezeu pentru toate!
G.Z.: -Da, mulţumim! Dar vreau să spun, totuşi, acum, oamenilor, să fie credincioşi lui Dumnezeu, să ierte şi să ceară iertare, să facă binele fiecare şi să facă milostenie, pe cât este cu putinţă, ca să se împuţineze săracii şi să se înmulţească bucuria, pacea şi prosperitatea în ţara noastră! Amin.
A.R.: -Amin. 


Nota: INTERVIU necenzurat, nepregatit dinainte (Semnat: Anto R).