Spici lansare carte...Centrul Cultural MAI, autor Liliana Liciu

14 iun 2018, la Centrul Cultural M.A.I.
Cuvântul meu (Antoaneta Radoi) la tripla lansare de carte a poetei Liliana Liciu (politist).

                                                         (Fotograf: Teodor Vatasoiu)

https://www.youtube.com/watch?v=9maYfZWY6QA

Azi 9 nov. 2018, Sf Nectarie ne-a binecuvântat cu o lansare de carte ca-n povești

Sub egida revistei Convorbiri literar artistice, la Librăria M. Eminescu,  a avut loc astăzi, 9 nov 2018, (de Sf Nectarie), un BOTEZ, nășirea cărții ”Îngerul de pe Calea Victoriei”, carte de DEBUT a tânărului de 22 de ani, student la Științe Aplicate (Politehnică), anul III, Alexandru Ionuț Mihai, pe care eu l-am descoperit anul trecut…
Azi, zi de mare sărbătoare pt ortodoxie, ziua Sfântului Nectarie, ne-a fost zi de infinită bucurie, mie și lui Alexandru Ionuț Mihai! Îi mulțumim Domnului și Sfântuțului Nectarie (Taumaturgul -care azi a lucrat, ne-a mângâiat și ne-a adus infinită bucurie)!
Le mulțumim tuturor celor care ne-au bucurat cu prezența lor, unii făcându-ne neașteptate surprize!! Vă mulțumim, oameni minunați! Înseamnă CEVA pt noi prezența voastră! Iar Domnul o să vă scrie în ceruri, că ați avut dragoste să participați la nășirea acesta!! Voi știți cum e să fii debutant?? Știți ce emoții ai, de simți că-ți iese sufletul din piept și ți se taie răsuflare!! Ați făcut azi un om fericit și Dumnezeu va socoți aceasta ca dreptate în dreptul vostru! Alex mi-a declarat că e…fericit! Voi ați făcut să se-ntâmple asta!! Bucurati-vă!
La lansarea acestui volum de debut au vorbit domnii: Florin Grigoriu -redactor șef ”Revista de versuri și proza” și a foii literare ”Ion”, prim-vicepresedintele Societatii Scriitorilor Români,  Dorel Vidrașcu -redactor-șef la revista ”Detectiv Cultural”, Nicolae Vasile -doctor în știință, profesor la Politehnică; Victor Atanasiu -critic literar. Le mulțumesc din toată inima!
A lecturat actrița Doina Ghițescu și Antoaneta Rădoi.
Deocamdată ne-a trimis poze Dragoș Ghiță, și îi mulțumim pt efortul pe care l-a facut de a ajunge și la noi!!
Pe post de cameraman a fost caricaturistul (așa imi place mie sa-i spun, dar el este un scriitor cu condei bine definit si cu ștate vechi în gazetărie), Julian Radu (care n-are…nicio treabă cu filmatul, dar…azi i-a reusit!! Mulțam Julian!)
Aș vrea să adaug că Alexandru Ionuț Mihai este un copil (al părinților lui, evident) fantastic și ca părinții lui ar trebui să fie extrem de fericiți pt acest fiu! Mi-aș dori ca și pe viitor să facă efortul să-l sprijine, fiindcă au un copil minunat!! De asemeni, le spun același lucru și nașilor lui (are vreo două perechi de nași, dc nu greșesc cumva, așa că…Doamne ajută să pună umărul cu ce poate fiecare, fiindcă Alex Ionuț Mihai, merită!!!). Și unchilor și mătușilor și tuturor din jurul lui, același gând le transmit!! Și totodată le mulțumesc pt tot ce au făcut pentru a-l sprijini in aparitia acestei carti a lui Alex și pt ziua de azi!!
Alex e pentru mine copilul pe care mi-aș fi dorit să-l am.  Un copil bun, un copil educat, manierat, un tânăr citit -poate…prea citit, comparativ cu mulți tineri de vârsta lui-, un tânăr cu o gândire sănătoasă, cu aplecare profundă asupra existențialismului (el nu va trece ca gâsca prin apă prin această viață, asta-i clar!!), foarte talentat, un tânăr care are…condei și care  are vorbele și comportamentul delicat la el.
Eu am pregătit pt tipar cartea ”Îngerul de pe Calea Victoriei” și am făcut-o ca și cum aș fi făcut-o pentru propriul meu copil, am făcut-o cu toată inima și cu tot ce-am putut eu să dau pentru întocmirea și finalizarea cărții, dar și cu organizare lansării, care a avut loc la Libraria M Eminescu din București. Acum , azi, am cules roadele unei munci efectuate multe luni! O carte nu e un lucru ușor, e munca titanică, dar rezultatul a fost azi pe măsura efortului!! Sunt bucuroasă și le mulțumesc tuturor celor care au creat această bucurie! Și sunt mulți, inclusiv editorul -care întotdeauna dă tot ce-i mai bun pentru apariția în cele mai bune forme a cartilor tiparite la editura sa și care nu face niciun rabat de la calitate! Și mai e și doamna care s-a ocupat de corectură. Fără ea, eu și Alex am mai fi dat niște bâlbe, pe ici-pe colo!! Dar ochiul ei de vultur ne-a salvat!! Îi mulțumim! Mulțumim tuturor: mămici, tătici, bunici, nășici, prieteni, fotografi, cameramanului Julian R, amici, cronicari, librari, redactori, …critici (literari!!; care azi ne-ați spus cuvinte neasteptat de îmbucurătoare!!) iubitori de literatură, iubitori de frumos! Va mulțumim! Dumnezeu să-i dea fiecăruia după inima lui și după osteneala de azi! Azi ați avut inimă pt noi, așadar, Dumnezeu să vă binecuvânteze cu aceeași bucurie pe care ne-ati făcut-o nouă cu prezenta voastră la lansarea cărții ”Îngerul de pe Calea Victoriei”!
Vă ofer un mic interviu luat lui Alex citeva minuțele mai înaintea lansării: Așa arată un tânăr emoționat! Așa arată un tânăr fericit!! Dar…să-l vedeți după lansare!! Superrr!! Și eu asemenea lui! Mulțumesc lui Dumnezeu! (A.R.)

 https://www.youtube.com/watch?v=QkbHCciikas&feature=youtu.be

Și câteva poze de la lansare….

Partajează asta:

Lansare de carte: ”Îngerul de pe Calea Victoriei”, la Librăria M Eminescu, București…

Vineri 9 nov 2018, la ora 16,45, la Libraria M. Eminescu (Bdul Regina Elisabeta, nr 16, București  -Lângă Universitate), tânărul Alexandru Ionuț Mihai, student anul III la Politehnică, își lanseaza cartea de DEBUT: ”Îngerul de pe Calea Victoriei”, publicata la Ed. Amanda Edit, sub îngrijirea Antoanetei R., redactor șef la Convorbiri literar artistice.
Sunt deosebit de bucuroasă că, în sfârșit, pot anunța acest fantastic lucru.
Alexandru Ionuț Mihai este un debutant care va avea multe de spus în literatura română, evident, dacă își va urma calea pe care a pornit și în care a pășit cu dreptul.
Evenimentul are loc sub egida revistei Convorbiri literar artistice, moderator: Antoneta Rădoi.
Vor vorbi despre carte> Florin Grigoriu -prim-vicepresedinte Societatea Scriitorilor Români- (redactor șef ”Revista de versuri și Proză”); Gheorghe Vidrascu -redactor șef Revista ”Detectiv cultural”; Nicolae Vasile -doctor in stiintă, Coordonatorul Cenaclului Literar Ing (Agir); Victor Atanasiu -critic literar.
Vor lectura: Silviu Geamănu, actor la Teatrul Bulandra și autorul.

Bucurestiul literar si artistic; Autograf in premieră: Antoaneta Rădoi-Părintele Ilie Lăcătuşu, grabnic-ajutătorul

   

Cu mare bucurie primit-am vestea că, în sfîrşit şi în mod surprinzător-miraculos, la aproape 2 ani de la publicarea unor cărţi ale mele (care-au ajuns, cu siguranţă, şi pe masa unor critici literari despre care am auzit cum că le-ar fi şi citit şi au fost impresionaţi de scriitura mea, doi-trei, întîlnindu-mă, chiar mi-au mărturisit, dar nu au şi catadicsit să mă onoreze cu vreun Cuvînt scris, negru pe alb, vreo..recenzie pe undeva, prin vreo Revistă literară!!), un critic literar scrie două vorbe -două, dar cu greutate!!!- despre scriitoarea ...Antoaneta Rădoi! Şi asta într-o Revistă lierară şi..artistică!!, revistă tipărită, nu online!!! De fapt nu scrie despre scriitoarea Antoaneta Rădoi, ci face referire la apariţia uneia dintre cărţile mele!
 În Revista: "Bucureştiul literar şi artistic", martie 2016, la pagina 2, la Rubrica: Autografe în premiera, îmi apare coperta 1 a cărţii: "Părintele Ilie Lăcătuşu, grabnic-ajutătorul". Gestul a fost făcut de redactorul sef, criticul literar, dl Florentin Popescu, căruia îi mulţumesc pe această cale! Mă onorează, mă bucură şi mă simt binecuvîntată pentru că un om de talia dlui Florentin Popescu şi-a făcut timp să mă...citească!!, şi să constate că am ceva de spus atunci cînd iau condeiul în mînă şi mă pun pe scris!!! CEVA l-a impresionat, în lecturarea cărţii mele, pe acest MONSTRU SACRU al criticii literare româneşti!! Zic. Altfel nu-şi pierdea timpul cu..."chiştoace anonime" (în zisa unui alt GREU al Literaturii Române!! pe care-l preţuiesc cu mult mai mult după ce i-am citit una dintre cărţi...; atenţie: nu la mine se referea cînd a spus: "chiştoace anonime!!", despre mine nici măcar atît n-a catadicsit să spună!!! E drept că-i cam scump la vorbă, dar...Doamne feri să glăsuiască!!, d-aia nici nu-ndrăznesc să-i dau numele!!! Sîc! Mi-e o frică de mor!!!)
 Evident că nu aveam nevoie de osanale, dar, orice scriitor care are pană, şi nu una oarecare, are nevoie să fie apreciat, sa se vorbeasca si despre scriitura lui. Despre scriitura mea, deşi mă citiseră cîţiva critici- cu care mă şi intersectasem adesea pe la diverse lansări de carte (eu în postura de cameraman-fotoreporter, ce-i drept!!!), nu se ostenise nimeni să scrie. Nici măcar un rînd! Nici măcar de rău, dacă nu de bine!! Şi cînd cineva, care are Cuvînt cu Greutate în Literatura Română, deschide gura şi grăieşte, şi mai şi scrie negru pe alb, parcă...mai venim de-acasă!! Ne creşte şi nouă, celor mici, "chiştoacelor anonime", inima!! şi, mai apoi, ne mai dă şi ghes să semănăm mai departe, cu bucurie, cuvîntul scris şi să mai şi publicăm, chiar dacă sărăcia şi lipsurile ne-au împresurat peste măsură!!! Mulţumesc dle Florentin Popescu! Nu aţi făcut mare lucru!!, ci aţi făcut UN LUCRU EXTRAORDINAR pentru mine, prezentînd, la rubrica "Autografe în premieră" din Revista: "Bucureştiul literar şi artistic" al cărei redactor şef sînteţi, cartea scriitoarei Antoaneta Rădoi!!! Este o deosebită onoare şi o infinită bucurie pentru mine! Nu neapărat prezentarea cărţii mele acolo m-a bucurat şi onorat, ci faptul că această prezentare vine de la dumneavoastră, omul şi criticul literar: Florentin Popescu!, omul, criticul cu care m-am intersectat de foarte puţne ori -comparativ cu intersectările pe care le-am tot avut, cu mulţi alţi critici literari, tot GREI şi domniile lor în Literatura Română!! şi care chiar mă cunoşteau destul de bine şi îmi cunoşteau scriitura-, în ultimii doi ani şi jumătate de "colaborare" a mea cu Lumea Cărţilor!!! Dar ei, ceilalţi, s-au mulţumit să mă ia drept ceea  ce vedeau la suprafaţă, "fata de la camera de filmat!!", o ciudăţenie pentru mulţi, deşi sîntem în sec XXI..., şi să ignore faptul că eu, Antoaneta Rădoi, "fata de la camera de filmat", publicasem 3 cărţi în 2 ani şi că, în fapt, eram una de-a lor, eram, sînt: scriitoare! Aşadar, cu-atît mai mult şi mai mare a fost bucuria mea, cînd mi-am văzut numele şi creaţia la Rubrica: Autografe în premieră, a Revistei: Bucureştiul literar şi artistic!!! şi cînd am descoperit că cel care semnalase prezenţa mea acolo a fost criticul literar, dl Florentin Popescu, unul dintre GREII pe care eu îl întîlnisem de maxim 3 ori în doi ani şi jumătate... Domnul să vă binecuvînteze bunăvoinţa şi dragostea, dle Florentin Popescu! Mă onorează, mă bucură şi, totodată, mă motivează să-mi scot DIN SERTAR muniţia...literară!!
 De ce scriu acum, aici, aşa amănunţit? Pentru că am vrut să fie lămuritor un lucru şi pentru că am constatat că toate  Revistele care  încă mai apar în format tipărit pe hîrtie, sînt arhipline de creaţiile veşnicilor şi aceloraşi autori de...poezie (i-aş zice poezea, dar, hai, să nu fim răutăcioşi azi!!, de ziua fericirii-20 martie) sau de proză, autori despre care s-a tot vorbit şi cărora li s-au tot ridicat osanale, unora chiar gratuit!! Dar, mă rog, asta-i POLITIC CORRECT şi nu-i de ieri de azi, ci din totdeauna!! şi...ştiut este că: cine-mparte, parte-şi face! O mînă spală pe alta şi amîndouă obrazul!! Şi asta în oricare domeniu! Caste şi iar Caste!! Mi s-a acrit!!
 Cumpăr o Revista, spre studiu, şi constat că, lună de lună, în paginile ei tronează aceiaşi autori glorificaţi!! Pagini întregi dedicate unora şi aceloraşi personalităţi arhicunoscute şi arhielogiate, astfel încît nu mai e loc ca altcineva să poată deveni...personalitate!!
 Intru pe site-uri de profil (literare sau, mă rog, cu pretenţii literare!!) şi constat, cu durere -da, mă doare, şi mă doare profund!!; aşa-s eu, sufăr profund cînd văd fariseismul şi linguşătoria; aş vrea să schimb lumea, dar...QUI PRODEST! Se pare că lumii îi place aşa cum este!!!-, că aceiaşi autori sînt prezenţi, irosind pagini kilometrice cu hectare de poezele sau, şi mai grav, de copy-paste la articole de prin alte Site-uri. Citesc despre o scriitoare un Curriculum ff stufos!! Mămăăă!! Apariţii cu articole în N-jde Reviste de..cultură, creaţii, poezele!!!Uau!!, mi-a zis, ce tare-i tipa asta! Ce prolifică!!! Conduce chiar un Cenaclu cu pretenţii!! Ce mai! Rupere de nori..literari, frăţicule! Mă pun pe "cercetat" şi, cînd colo, două luni mai tîrziu descopăr de unde-şi face duduiţa literaturii române copy-paste-urile!! M-a luat capul!! Bă vere, să te prezinţi mare poetesă sau mare prozatoare, să conduci un Cenaclu Literar (cu pretenţii) şi să dai la greu copy-paste, mi se pare cel mai DE FECALE (de kkt) lucru şi, totodată, un afront la demnitatea mea de neînsemnată...prozatoare!!! Şi pentru că m-am simţit lezată în demnitatea mea de prozatoare, am decis să iau atitudine, şi promit că într-o zi voi spune mai mult decît am spus/scris aici, acum! Voi da nume şi prenume! Şi nu voi face asta din răutate, ci pentru că vreau să-i văd pe unii, care-s cocoţaţi prea sus pentru statura lor (profesională, literară), aşezaţi cuminţei în bancuţa care-i întocmai pe măsura lor!!! Aşadar, vreau să devin..critic!! Literar!! şi nu numai!
Antoaneta Rădoi- de la Vrancea 
(20 martie 2016; Ziua Fericirii!! Hmm...)

Atelierul de Scris...

Bună să vă fie inima, oameni buni!

 Cum-necum am ajuns, și eu, astăzi, duminică 15 nov 2015, la Atelierul de Scris inițiat de un om minunat, Felicia Drăgușin. Am ajuns cu destulă întîrziere la ”CEAINĂRIA JODART”, undeva prin Cotroceni, venită pe fugă de la un alt Eveniment! O mînă de oameni minunați, iubitori de cultură, erau adunați în jurul unor mese, așezați comfortabil în niște fotolii tapisate cu bun gust, fiecare cu cîte o cupă -dar ce cupă!! O frumusețe! O bijuterie!!!- cu ceiuț și un păhăruț cu miere, în față. O Ceainărie pe care o recomand cu larghețe de inimă și unde abia aștept să mai ajung! Mi-a părut rău că a trebuit să plec!! Cei prezenți la ATELIERUL de SCRIS aveau coli de hîrtie și pixuri, stînd, gata pregătiți, să ia notițe! Nu, nu de la un Învățător, ci iecare de la fiecare își nota cîte ceva, ce i se părea interesant, din ceea ce spuneau vorbitorii. La Atelierul de Scris totul e interactiv. Chiar și cînd sînt invitați speciali! Știu asta pentru că acum două duminici am fost unul dintre ei, eu avînd deja cîteva cărți publicate și, nah', chipurile sînt un om, un prozator cu ceva experiență! Felicia Drăgușin m-a invitat acum două săptămîni la Atelierul de Scris și am acceptat cu bucurie. M-am simțit onorată, foarte, să particip la Atelier și să împărtășesc din experiența mea de prozator, dar și să culeg ceva nectar de la cei prezenți! Acolo, la Atelierul de Scris am descoperit oameni f f talentați care merită să fie promovați, care merită să iasă în față, care merită să scrie și care, chiar AR TREBUI să publice! Pentru că..au ceva de spus! Astăzi, la ora la care am ajuns, am mai apucat să ascult cîteva poeme, lecturate chiar de creatoarea lor. Mi-au plăcut. Fata asta chiar are talent! Iată unul dintre ele

”Și ce dacă tac?

                                                                      Ochii mei vorbesc

                                                                       Inima îmi bate

                                                                       Ochii tăi aud?

                                                                      Ochii tăi aud?

                                                                      Când sufletul îmi strigă..

                                                                      Și mâinile-ți șoptesc?

                                                                      Hai, zi-mi ceva, orice!

                                                                      Că nu ești orb, nici surd...”

 Felicitări Adriana Pavel! Curaj! Și..dă-i înainte!! Dacă vei scrie pe mai departe astfel de poeme, promit să-ți scriu un CUVÎNT ÎNAINTE la prima ta carte!, pt publicare! Felicitări întregului Grup, tuturor participanților la Atelierul de scris! Felicitări Felicia Drăgușin! Faci o treabă minunată! Succes tuturor! 

Antoaneta Rădoi (prozator)

Și a fost că...

 

  Şi a fost că...

 ( Aventuri la lansarea Cărţii mele: „Prigonitorilor mei din Sinod, cu dragoste!!!” sau „Spovedania unui învins” )

 ...A venit Ziua Zet. Ziua lansării Cărţii. 19 decembrie 2014. Ora 16,00.

Mi-am zis că dacă tot e „distracţie” adică ..BAL, apoi, atunci...să fie BAL!!! Şi mi-a trecut un gînd şi anume, nimic nu mi se părea a fi mai frumos, în tot acest BAL, decît o voce UNICĂ, INEGALABILĂ, ca cea a unuia dintre amicii mei de suflet, Petre Moise. Aşa că l-am invitat la BAL. Invitat, e un fel de a spune. Căci, în fapt, nu a fost o INVITAŢIE, ci o...luare cu arcanul!! Fiindcă, neipsrăvitul, nu se lăsa nicicum. Trei zile m-a fiert în suc propriu!! Nu-mi dădea un răspuns, nici că laie, nici bălaie!!! Îmi venea să mă duc pînă la el acasă, să sun la sonerie, să-i aplic două directe şi să dispar...şi să nu mai aud de...Moise Petre cît îi pămîntul pămînt şi existenţa mea pe el! Dar, n-am aplicat ideea! Mi-am zis că, na, asta e! „PRETINU’ la nevoie se cunoaşte!” „Îl bag în mă-sa de neisprăvit!”, dacă-şi permite GLUMA să-mi strice mie Ziua Zet!!! Asta NU SE VA ÎNTÎMPLA însă! În pre-seara evenimentului, mă sună neisprăvitul mai înspre ora 24,00 şi mă anunţă cu glasul lui abia şoptit (ăsta, Moise Petre, vorbeşte de parcă n-ar fi mîncat niciodată decît lăcuste şi n-are vlagă...), că...va veni la eveniment şi punct, tainic, închide telefonul... Slavă Ţie, Doamne!!!  că m-ai scutit să săvîrşesc un Act NEBUNESC!!! Eram chitită să-l scot de la ..PRIETENI! Prieteni??? Un non-sens! Cine cu cine e prieten azi??? Dar..nu dezvoltăm acum. Treaba e că, naca na, pe Petre M îl mai pot păstra încă la ...amici. Buni amici! Slăvit să fie Dumnezeul nostru!

  Vine ziua mult-aşteptată. Aşteptată? Hmmm! N-aveam NICIO emoţie! Eu doar mi-am scris, nonşalant, un spici şi mi-am trimis „ajutoarele” [ în primul rînd pe buna mea Yle Koste ”PR-ul meu!!!”, ”Asistentul” meu, sau mai pe româneşte spus „Secretarul”... Hahaha, o să mă omoare madam psiholog cînd va citi!!! Nu trage dom’ Semaca, sînt eu ..Lăscărică!!!; ştiu „dom’ Semaca”, ştiu că ţi-ai tocit coatele pe la Titulescu ( era să zic, pe lîngă Titulescu..hahah, mai pe la Pizzeria X, mai pe la PUB-ul Y...mai cu o „Focaccia” cu nuş-ce kkturi, pe post de ingrediente, mai cu un „Shake of tofu” or „Sherry Cobblers” musai cu curacao, sau o „Coffe Bahamas” sau mai ştiu eu ce kkt cu prune bucate bune...cu iz orientalo-occidentalo-babuino-balcanic de ţi se plimbă limba-n gură cu-atîtea ifose cu iz intelectualo-filfizonic...oh!, nu mă omorî Zuzico –tu ştii că te iubesc!!; ca pe Drăgănescu!!!..; Ştiu, ştiu, draga mea, Yle că tu ai fost studentă la ZI!!! Zi-lumină prin Pub-urile de pe lîngă..Titulescu...Ştiu că ai avut şi colegi eminenţi..cărora le făceai lucrările...hahap, dap, cu care împărţeai frăţeşte „Şeri Cobles-urile” şi „Focacile” asortate cu ghimbir...Ştiu draga mea, ştiu bine că ţi-ai tocit şi multiplele tocuri de 15-20 cm de la cizmele trecute sus, cu mult peste genunchi  şi extrem-extrem de costisitoare, şi știu că te-ai chinuit la greu să-ţi cari ditai geamantanele de fiţe pe post de poşetă, dar na’...trendu’ soro!!!, vai coloana ta vertebrală dar, na’...doar urma să devii...PSI-Ho-LOG, mai mult olog decît psi!! Ori poate, mai mult psiho...dar las’, scumpa mea, că vii la mine şi ..te vindec! Te vindec io! Te psihologizez de numa’-numa’!!! Stai pe-aproape, că nu te mai faci bine, nici cu toate slujbele patriarhale!! Ops!!, patriathale am zis??? Să revenim, aşadar, la..sinodalii mei...)] să achiziționeze toate cele de trebuinţă. Zis şi făcut! Toate bune şi frumoase, mai puţin cameramanu’ care, frustrat de nu-mai-ştiu-ce-chestie, s-a autoafrontat şi...a căzut în blegogeală emoţională..Kkm-aş!! Nu mă puteam filma singură, deşi dacă mă străduim niţel, găseam soluţia.  Offf, acu’ s-a găsit şi NLPistu’ ăsta să-l apuce blegogeala emotio-afectivo-psiho-Spitalu’-de-nebuni?? Hmmm, da’ cînd nu-l apucă p-ăsta pandaliile „emoţionale”...De la  NLP (programare neurolongvistică)uri i se trage!!! Cu cît studiază mai mult, cu-atăt mai mult cade victimă..dar...sa revenim la oile noastre...

 Baby (mama Maria, căreia eu îi zic cu duioasă deagoste: Baby) pregătește ceva de-ale gurii cum numai ea știe. Ne îmbarcăm cu sarsanalele și plecăm spre Locaţia evenimentului căci se apropia cu paşi repezi ora stabilită. Bagajele-s mult-prea-multe, aşa că, prin eliminare tre’ să mai arunc şi să „mă lepăd” de unele. Dar, cum s-o faci fără regrete??? Fiecare lucruşor îmi era de folos...Şi na’, că enervată de situaţie, îi zic lui Yle:

-Io nu-mi mai iau geanta! Pun la tine-n geantă ce-am de pus ( adică..spiciul şi..ochelarii pentru citit; făcusem asta de Njde ori, ea avînd, aşa cum am mai spus, pe post de geantă, cîte un ditai geamantanu’!!!)

- Desigur, îmi răspunde nonşalant Yle. Dar, în secunda doi, sună telefoanele amîndouă şi nu ştiam ce să fac mai întîii, aşa că..uitat-am de spici şi de ochelarii de citit...

  Am plecat spre locaţie! Am ajuns. Petre Moise, psaltistul meu de suflet şi pretin, era la datorie. Directoarea de la Casa de Cultură Calderon ne oferise un spaţiu mare, exact aşa cum îmi dorisem, deşi niciunul dintre INVITAŢII mei nu dăduseră vreun semn că ar mai fi în viaţă şi că şi-ar mai tîrî frumuseţile lor de funduleţe ca să fie prezenţi la un eveniment f important din viaţa mea! Aş!!!...Am avut însă surpriza ca la nici 5 minute de cum am ajuns acolo, să intre pe uşă un cuplu de amici la care nu mă aşteptam! Gina şi Marius. Nu-i mai văzuseam de-un secol! Aflaseră de eveniment de la drăgălaşul Feisbuc şi au ţinut să-mi facă o surpriză. Păcută surpriză! Vă mulţumesc!, dargilor.

  Încep prezentările. Moderatorul şi doamna Director de la Calderon anunţară, pe rînd, structura evenimentului. Amicul meu Petre Moise şi amicul lui Mădălin Marian interpretează magistral cîteva colinde. Splendid! Simţeam cum bucuria îmi inundă sufletul...

Se fac, apoi, prezentările de carte. Inaintea mea era o dna Doctor Ad...cu „Gînduri de utrenie”. Ce frumos? Gînduri de Utrenie!!! Şi io care venisem în această ultimă vineri din Postul Crăciunului 2014 cu ..”Prigonitorii mei din Sinod!!!” Noroc că adăugasem titlului, „Spovedania unui învins”... Abia acum mi-am dat seama care fusese menirea acestui ..subtitlu...Mă salvase pe ultima sută de metri de o..JUDECATĂ a auditoriului, „sensibil”, altfel, la cele ce urma să spună, cartea mea, despre..mai-marii Bisericii mele şi, poate, şi a lor!!!

 Întrucît mă aflam ca priponită într-un fotoliu mult-prea-mare pentru „statura” mea, la prezidiu şi nu-mi puteam permite să mă fîţîi, i-am făcut semn lui Yle să-mi aducă spiciul şi ochelarii, ca să fiu, oarecum, pregătită pentru a lua cuvîntul şi a..vorbi auditoriului. Yle scotoceşte prin geantă şi îmi face discret semn că..nu e niciun spici acolo. În fine îi fac semn să mă caute prin buzunarele gecuţei (care rămăsese lîngă geanta şi scaunul ei) şi să-mi aducă ochelarii de rezervă. Întotdeaun am unii, „uitaţi” pe undeva, prin vreun buzunar. Caută Yle, cuminţică şi supusă, apoi, cum...Doamne iartă-mă, cuminţică şi supusă o fi căutat, că-mi face semn, cu drăgăşenie de copil inocent, arătîndu-mi discret nişte..ochelari rupţi!!! M-am relaxat total!!! Da total!!! Îmi venea să mă duc şi să-i crăp capul ăla cretinoid!!! Dar, na’, n-am făcut-o!! Protocolul....

 Mă îmbrăcasem protocolar, la sacou cu bluză albă-albă...Io care nici cînd fusesem secretara unui ministru nu purtasem vreodată sacou!! A mă îmbrăca eu cu sacou este echivalentul unei ifose inegalabile. Al naibii de inconfortabil mă simt! Dar, na’...era un EVENIMENT important pentru mine şi, poate, şi pentru cariera mea...viitoare! Plus că na’, acolo erau prezenţi atîţia oameni de cultură şi artă, scriitori, artişti plastici, nuzicieni şi muzicologi, doctori în folcloristică, critici literari, medici, etc...Nu-mi permiteam să fiu mai prejos. Aşa că „m-am pus” la sacou!!! Hmm...Slavă Domnului că nu m-a strîns de gît ultimul nasture îmbungheat de la bluza...albă! Fără Script, fără ochelarii de vedere (pt citit, care m-ar fi putut ajuta, la o adică, să-mi citesc măcar un fragmenţel, relevant, din carte!!!), în sacoul în care, deşi elegant şi chiar pe gustul meu; făcut dintr-o catifea mov, mă sîmţeam ca-n coşciug, m-am ridicat în picioare şi fără să utilizez microfonul, am luat cuvîntul...

Cred că nu a fost prea rău!!! Îţi mulţumesc, Daomne!...

Va urma...

                             31 dec 2014, File de jurnal; autor: Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

 https://youtu.be/rQZZeQIqL1k

 PS:

Cineva a filmat Cuvîntul rostit de mine atunci la Lansarea cărții.  Multă vreme nu m-am uitat pe film. Apoi, cînd m-am uitat, cînd am văzut filmul și cînd am auzit ce CUVINTE au ieșit din străfundul inimii mele, am rămas consternată! Spusesem nepremeditat acele cuvinte! Eu altceva avusesem scris pe hîrtiuța pe care o uitasem acasă! Dar..așa a fost să fie!!...

Gînduri de mulțumire!, pentru dna prof. Floarea Necșoiu...

                           

  Într-o binecuvîntată zi a anului 2014 am avut privilegiu, bucuria și binecuvîntarea ca, la Cenaclul Literar, ”Octavian Goga”, la Centrul Cultural Calderon -care aparține de Primăria Sectorului 2 București, să întîlnesc o distinsă doamnă a cuvîntului scris și rostit!
  Nă dusesem acolo la invitația unei scriitoare. Avea o Lansare de Carte. Eu trebuia să filmez evenimentul. M-am dus, așadar, mi-am instalat ustensilele de filmat și m-am pus pe treabă. Au luat cuvîntul pe rînd mai mulți scriitori, epigramiști, poeți (daca e să-i separăm, un pic, pe poeți  de..scriitori!!). Au luat cuvîntul critici literari. Au vorbit despre Cartea lansată în acea zi multe personalități, unii dintre GREII Literaturii Române. Dintre toți cei cîți au luat cuvîntul la eveniment, mi-a atras atenția a distinsă doamnă. Mi-a plăcut felul aproape șoptit cu care rostea cuvintele, atentă fiind la fiecare accent, la fiecare respirație, ca nu cumva să împieteze cu vreun sunet mai articulat, mai apăsat vreun cuvînt care n-ar fi suportat asemenea  articulare! Parcă valsa printre cuvinte!! Am văzut-o rostind cuvintele distins, cu gingășia cu care strîngi o orhidee proaspătă la piept! A înaintat și a venit în fața noastră cu grația cu care o balerină își face apariția pe scenă în virful picioarelor! Cînd și-a început expunerea, deși extrem de șoptite, cuvintele rostite gingaș, m-au pătruns precum razele soarelui în diminețile senine, cînd tu încă mai vrei să dormi sau să mai lenevești răsfățat în pătuc. Dintr-o dată ceva magic, un HOCUS-POCUS transformase realitatea în vis. Doar că ...nu era VIS, ci REALITATE! Femeia vorbea! O, dar ce? Nu mai vorbiseră și alții? Nu vorbiseră atîția alții înaintea dumneaei?? Ba da! Numai că abia acum..mă trezisem!! Acum sințeam, cu adevărat, fiorul..poveștii!! Acum..am ciulit bine urechile!! Și de n-aș fi vrut, tot s-ar fi întîmplat!! Căci, deși șoptit, aproape nerostit, cuvîntul îmi pătrundea prin urechi, suav, poposea o clipă mîngîindu-mi auzul și pleca apoi, grăbit, făcîndu-și traseu prin CREIER cu finețea laserului, spre direcția..INIMĂ!! unde s-așeza...rămînînd! Mînuiam camera de filmat, parcă, cu mai multă ușurință, deși eram după cam două ceasuri de filmare! Am luat-o de pe trepied și..m-am apropiat. N-aveam căștile instalate și nici nu-mi erau la-ndemînă, așa că neputînd controla sunetul din camera de filmat, m-am temut că o să pierd cumva vreun cuvînt și..era păcat! Așa că m-am apropiat ff tare, poate chiar agresiv, de  distinsa doamnă care vorbea. Zic vorbea?? Ei, bine, nu! Ceea ce se întîmpla acolo nu era o rostire propriu-zisă a cuvintelor, ci era...muzică! Era o simfonie a cuvintelor! Era.. MAGIE!  Magia CUVINTELOR! Iar cea care le rostea cu-atîta delicatețe era: dna prof Floarea Necșoiu...
 M-am straduit să înregistrez totul, să nu-mi scape nimic. Apoi, cînd totul a luat sfîrșit, mi-am strîns catrafusele {a se citi camera de luat vederi, trepiedul, aparatul foto (de care nu mă pot lipsi la Evenimente, mai ales dc lucrez cu camera de pe trepied, mai pot opera cîte putin și cu Nikonu` -ca să nu putrezească și mai și, că și așa e vechi de cînd lupul cățel și-i vai existența lui; mai ales c-a-ncăput pe neispăvitele mele mîini, total paralele cu..tehnica!!!)}, mi-am recuperat din mulțime una bucată amică, pe Ylenia Koste, psihologul de..serviciu {ei, nu vă grăbiți cu opinatul, nu psihologizarea mea -că la capitolul PSIHOLOGIZARE treaba stă taman invers, adică io o psi pe dumneaei Y K...psiholoaga!!! ( dar despre asta pe altă dat`)-, ci a diverselor OBIECTE necesare activității mele cum ar fi: instalarea trepiedului așa cum trebuie, cum cere REGULAMENTU`, cu bula pe TREABA ei!!, dezinstalarea și strîngerea acestuia, căratul gentoiului și a sculelor aferente filmării, discuții privind eventuale Contracte de filmare, etc} și dau să plec. Amica mea însă îmi zice: -Stai să bem și NOI (care NOI?) un pahar cu vin ( Yle știe că eu NU BAT la PACE cu paharu`...), că au adus ăștia un vin de numa-numa!! (Se vede treaba că avusese timp să dea o raită și să-i facă un TEST!! Îmi scăpase asta!!!) M-ai muncit pînă acum și acum cînd să mănînc și eu un pișcot și să beau un pahar de vin ”de țară!!”, mă iei pe sus de parcă ai scăpa INTERCITY-ul!! Ho!!, că nu mă mișc de-aici pînă nu beau măcar cît într-un degetar! Ai idee ce LICOARE grozavă au adus ăștia?? 
-Ok, ok!! Hai, du-te, dară, în Sala de Mese și saltă două pahare și vino cu ele aici!! Dar vezi să le asortezi și cu ceva pișcoturi și, poate, cu ceva sărățele, dacă sînt?, și cu..alune!! (Moartea mea alunele!!), îi zic, conciliant, Ylei. Dar n-apuc să termin fraza că o zăresc pe doamna care vorbise și care mă fermecase! Nu-i reținusem numele. Dar, pe loc m-a străfulgerat un gînd: MANUSCRISUL meu!! Ăsta-i omul pe care-l vreau, căruia îi pot încredința MANUSCRISUL meu (Cel pe care de mai bine de 3 ani îl țineam în sertar!!!)! Și-i zic Ylei ( agățînd-o de-un colț de bluză și trăgînd-o, aproape s-o dezbrac, căci ea tocmai își lause zborul după paharul cu vin!!): Fii atentă Zuzi (așa o ”alint” eu cîteodată!!) la ce-ți spun!!  O vreau ACUM, AICI, lîngă mine (eu NU PUTEAM pleca de lîngă aparatură) pe doamna aceea!! 
-Care doamnă!, întreabă Ylonka, încercînd să-și dea seama pe care dintre multele doamne prezente acolo, în înghesuiala de la Dineul de după Lansarea Cărții, o preferam lîngă mine. 
-Doamna care a ținut spiciul acela inegalabil!, îi zic răstit. 
-Aaaa, da!!! Desigur! Ți-a plăcut? Ai văzut ce spici MARFĂ a avut?? Eram sigură că ți-a păcut și ție!!, îmi zice Yle. 
-Dacă mi-a plăcut??!!! E MARFĂ ”Rău!!”M-a fascinat!, îi zic Ylei. 
-Și!!! Ce ai de gînd să faci??
-Tu ce crezi?, psiholoagooo!!! 
-MDAAA, știu!! Hai c-am plecat și-ți viu cu ea în dinți!! Dar întîi să aduc paharele cu vin, pișcoturile, alunele!!! 
-Lasă, naibii paharele!!, că te crăppp!! De pahare-mi arde mie acum??!!! 
-Ție nu!, dar mie..DAAA!!! Așa că așteaptă! Să le luăm pe rînd!!! Nu te teme, deocamdată NU PLEACĂ NICĂIERI!! Ce naiba, Anto, e DINEU!!, îmi zice Yle, văzîndu-mi grimasa și, totodată, nevrînd să renunțe la NIMIC!! Știam însă că n-am încotro, decît s-o aștept, cumințică, pe Ylonka să-și facă mendrele cu paharele, piscoturile, alunele!! Eu eram legată DE GLIE printr-un cordon ombilical..camera de luat vederi dimpreună cu toate harnașamentele aferente, pe care nu le puteam abandona, așa că ..eram la mîna Ylei. De data asta a avut MÎNĂ BUNĂ!! Vine cu paharele, cu piscoturile, cu alunele și cu...dna prof Floarea Necșoiu!!!...
Ei, bine!, contasem pe Yle de multe ori! Asta a făcut ca amiciția noastră să dureze ani și să se transforme chiar într-o prietenie! Am ajuns să ne înțelegem din priviri pe teme nediscutate dinainte. Acum însă Ylonka mea se depășise pe sine. Nu vorbisem niciodată cu ea despre Manuscrisele mele, nu dezbătusem niciodată grija pentru publicare, pentru corectură sau pentru alte chestiuni care privesc scriitura mea. Cum, Doamne iartă-mă, de pricepuse ea acum EXACT ce voiam eu de la dna aceasta care mă fascinase cu spiciul expus? Yle făcuse fotografii pe tot parcursul expozeului și eu filmasem. Nu schimbasem nici măcar vreo privire între noi pe parcursul întregului Eveniment, iar acum ea știuse EXACT ce voiam să-i cer dnei profesor Necșoiu Floarea, așa că de cum ajunge cu dumneaei lîngă mine, i se adresează SEC, înaintea mea: 
-Dna, mi-a plăcut foarte tare prezentarea dumneavoastră de astă seară! Știți și prietena mea scrie!!, îi zicea Yle arătînd spre mine. Ne-am dori să vă încredințăm Manuscrisul, și ne-am dori să acceptați  să-l citiți și să ne spuneți un cuvînt despre....
- Cu drag!, răspunde dna prof. Floarea Necșoiu. Uitați numărul meu de telefon....

 Scurt, la obiect!! Fără fasoane!!!
 Am trimis-o, mai apoi, după o oarecare vreme, tot pe Yle să-i ducă dnei prof Floarea Necșoiu Manuscrisul, undeva într-o stație de troleibus. Apoi tot ea s-a dus, după un timp, să mi-l aducă. Doamnei profesor îi plăcuse scriitura mea. Mi-a făcut corectura fără nicio pretenție financiară. Apoi a scris și un Cuvînt despre...
Așa m-am ales eu, în mod miraculos, pe negîndite, pe necalculate, pe neprogramate, cu un..CUVÎNT ÎNAINTE la două dintre cărțile mele...
 Vă mulțumesc distinsă doamnă profesor Floarea Necșoiu! Sînteți un om minunat! Sînteți MINUNEA care mi s-a-ntîmplat, EXACT în momentul în care pămîntul se scufundase sub mine!!! ”Părintele Ilie Lăcătușu, grabnic ajutătorul” s-a grăbit s-o ia înaintea dragului, scumpului și sfîntului meu Părinte, Nicodim Bujor și..v-a scos în calea mea! Spre Slava lui Dumnezeu!! Binecuvîntată fie ziua aceea! Binecuvîntată să fiți ACUM și ÎN VECI, stimată și distinsă doamnă profesor Floarea Necșoiu! Vă mulțumesc!
  Antoaneta Rădoi

Notă: Ei,eiii!! Desigur că îți mulțumesc și ție, Ylonko! Parcă te văd cum bombăni (dc vei citi cumva ce-am scris aici! Norocul meu e, ca nu te prea omori cu citeala!!pe Bloguri!!!) că nu am și pentru tine un cuvînt!!  Dar, cum să-ți mai spun încă și încă o dată ceea ce NU VREI să pricepi, cum nu pricepea nici fratele Fiului Risipitor din Evanghelie?? Tu ești cu mine în fiecare zi!!...(Anto)

Lansare de Carte: "Enigma" de Emil Lungeanu, 8 oct 2015

Lansare carte, "Enigma" de Emil Lungeanu, la Primaria Sector 2, cu aprticiparea primarului Nic Ontanu, critici literari renumiti, poeti, prozatori, public iubitor de carte...

Ioan Dodu Balan la Lansarea Cartii: "Enigma" de Emil Lungeanu, 8 oct 2015

8 oct 2015, lansare de carte: "Enigma" de Emil Lungeanu, editura Betta, Bucuresti:

Lansare de Carte: Victoria Milescu, 18 sept 2015

 Bună să vă fie inima, oameni buni! Adunareaaa..la o vorbuliță!! 

  Rămăsesem datoare față de voi și față de poeta și prozatoarea Victoria Milescu, la a cărei Lansare de Carte am fost invitată aseară, 18 sept 2015 și la care am participat cu multă bucurie! A fost o seară pe cinste! Așa cum v-am spus într-un alt articol, pe altundeva, am avut bucuria să-l cunosc pe

piteșteanul Mihail Soare, poet/prozator/publicist care se potrivește, mănușă, structurii mele scriitoricești!!..

 Victoria Milescu: esență tare în sticluță mică!!.. Timidă, delicată, a recitat din propriile-i poeme, alaturi de inegalabila actriță Doina Ghițescu. Au fost prezenți la evenimnet și au luat cuvîntul criticii literari Lucian Gruia și Emil Lungeanu. Hmm, m-am distrat copios, din spatele camerei de filmat cînd l-am văzut pe criticul literar Emil Lungeanu intrînd pe o ușă laterală intrării principale, strecurîndu-se luuung, deșirat, îmbrăcat precum proletarul eminescian, cu o șapcă pe cap!! Dacă l-ai fi întîlnit fără să-l cunoști și fără să știi că-i ditai criticul literar -cu un cuvînt GREU de spus în Literatura Română-, ai fi crezut că-i un ștrengar...obosit!! de zbenguiala de toată ziua sau de bătutul mingii pe maidan ori, mai degrabă, un miner ieșit din schimb, epuizat din pricina lipsei de aer după 6 ore în tura de minerit!! El care-i eleganța și scorțășenia (e de bine!!!) întruchipată, purta acum o ținută care nu era deloc în conformitate cu evenimentul la care participa!! - nu în opinia mea, eu pledez pt MODA SPORT-Elegant, cam în oricare împrejurare! Mi se pare mai confortabil! Afar` de portul celor care fac  Serviciul la Guvern sau în Armata!! Ce-o fi fost cu el (Ei, nah`, ce să fie? Pînă și ”scorțosului” critic literar Emil Lungeanu i se poate întîmpla să nu fie, măcar o dată în viața, îmbrăcat la costum și cravată!! )??  S-a scurs pe ușa aceea intrînd, chipurile discret, camuflat, oarecum, sub cozorocul șepcii cu model camuflaj și s-a prăbușit, obosit (poate un pic bolnăvior!!) în primul fotoliu ieșit în cale-i!!  Noroc că acolo era unul liber, pregătit parcă anume pentru un critic literar obosit!! Venise, evident, să ia cuvîntul, dar impresia mea, ochiul meu MAGIC (prin care îl priveam..indiscret!!; avantaj eu!! care îl vedeam într-o altă...DIMENSIUNE decît îl vedea restul lumii prezente acolo..), îmi spunea că omul va adormi instant, mîngîiat de blajina, melodioasa voce a Victoriei Milescu și va merge pe calea viselor... Era cît pe ce să-i reușească, dacă nu-l trezea la realitate vocea gravă a editorului Nicolae Roșu, care îl anunța prin microfonul stației să ia cuvîntul!!...  S-a ridicat șerpuit, și-a dres glasul și...a cuvîntat!! Douăj`de minute. Oh, cum de s-a oprit după primele douăjde minute?? (De regulă anunță că ”nu se va mai LUNGI prea mult!!”, apoi uită rapid ce-a spus și-o mai..LUNGEȘTE încă douăj`de minute!! Așa s-a-ntîmplat anul trecut la Bookfest cînd m-a ținut cu camera de filmat în brațe - filmam fără stativ!!; bucuria nebunilor!!- preț de vreo 3 reprize a cîte douăj`de minute fiecare!! Am clacat -de la rinichi, filmasem pînă atunci 180 de minute fără apuză cu camera de filmat în mînă- cu doar 3 minute înainte de finalul spiciului și eu și acumulatorul... Deh...LUNGEANU, nu??)
Apoi a vorbit foarte cald..maestrul Radu Cîrneci! Singurul critic literar în fața căruia mie, personal, îmi vine să merg înclinat!! Nu știu de ce! Acesta-i sentimentul pe care-l trăiesc în prezența acestui om firav la trup!! Unde mai pui că mi-a făcut onoarea de a-mi strînge mîna la final, cînd am pus camera jos!!! M-a copleșit de-fi-ni-tiv!!! (Și cînd mă gîndesc că mai acum un an, la lansarea uneia dintre cărțile mele, de cum am fost anunțată, dumnealui necunoscîndu-mă, l-am văzut neliniștit, plictisit parcă, fîțîindu-se în fotoliu! Parcă fotoliul acela în care șezuse liniștit pînă atunci devenise, dintr-o dată, mult prea...strîmt pentru domnia sa. Îi văzusem privirea și-i citisem acel: ”da` cine o mai fi și creatura aceasta??” Dar asta a durat pînă  a ascultat ce se vorbea despre scriitura mea și s-a lămurit cam care era treaba cu ”creatura!!” Și-a dat seama că nu mă aflam în Spațiul acela ca o simplă creatură ci tocmai demonstrasem că am CREAT ceva demn de luat în seamă!!, dar..despre aceasta pe altă dat`!)...

 A luat apoi cuvîntul scriitorul Mihai Antonescu și alți poeți și prozatori, după care am ascultat-o, cu evlavie aș putea zice, pe delicata Victoria Milescu, recitîndu-și, regal, poemele! 
Am petrecut cu toții frumos! Victoria Milescu a fost răsfățata serii! A fost o seară ei!!
Vă las în compania cîtorva imagini, dar voi reveni cu acest subiect!

Studio de inregistrari/emisiuni de spiritualitate

 

In curind vom inaugura noul nostru Studio de inregistrari si noua noastra emisiune ...
Va urma...