Antoaneta Radoi Blog: critici literari

Se afișează postările cu eticheta critici literari. Afișați toate postările

vineri, 9 octombrie 2015

Lansare de Carte: "Enigma" de Emil Lungeanu, 8 oct 2015

Lansare carte, "Enigma" de Emil Lungeanu, la Primaria Sector 2, cu aprticiparea primarului Nic Ontanu, critici literari renumiti, poeti, prozatori, public iubitor de carte...

Ioan Dodu Balan la Lansarea Cartii: "Enigma" de Emil Lungeanu, 8 oct 2015

8 oct 2015, lansare de carte: "Enigma" de Emil Lungeanu, editura Betta, Bucuresti:

sâmbătă, 19 septembrie 2015

Lansare de Carte: Victoria Milescu, 18 sept 2015

Bună să vă fie inima, oameni buni! Adunareaaa..la o vorbuliță!!

Rămăsesem datoare față de voi și față de poeta și prozatoarea Victoria Milescu, la a cărei Lansare de Carte am fost invitată aseară, 18 sept 2015 și la care am participat cu multă bucurie! A fost o seară pe cinste! Așa cum v-am spus într-un alt articol, pe altundeva, am avut bucuria să-l cunosc pe

piteșteanul Mihail Soare, poet/prozator/publicist care se potrivește, mănușă, structurii mele scriitoricești!!..

Victoria Milescu: esență tare în sticluță mică!!.. Timidă, delicată, a recitat din propriile-i poeme, alaturi de inegalabila actriță Doina Ghițescu. Au fost prezenți la evenimnet și au luat cuvîntul criticii literari Lucian Gruia și Emil Lungeanu. Hmm, m-am distrat copios, din spatele camerei de filmat cînd l-am văzut pe criticul literar Emil Lungeanu intrînd pe o ușă laterală intrării principale, strecurîndu-se luuung, deșirat, îmbrăcat precum proletarul eminescian, cu o șapcă pe cap!! Dacă l-ai fi întîlnit fără să-l cunoști și fără să știi că-i ditai criticul literar -cu un cuvînt GREU de spus în Literatura Română-, ai fi crezut că-i un ștrengar...obosit!! de zbenguiala de toată ziua sau de bătutul mingii pe maidan ori, mai degrabă, un miner ieșit din schimb, epuizat din pricina lipsei de aer după 6 ore în tura de minerit!! El care-i eleganța și scorțășenia (e de bine!!!) întruchipată, purta acum o ținută care nu era deloc în conformitate cu evenimentul la care participa!! - nu în opinia mea, eu pledez pt MODA SPORT-Elegant, cam în oricare împrejurare! Mi se pare mai confortabil! Afar` de portul celor care fac Serviciul la Guvern sau în Armata!! Ce-o fi fost cu el (Ei, nah`, ce să fie? Pînă și ”scorțosului” critic literar Emil Lungeanu i se poate întîmpla să nu fie, măcar o dată în viața, îmbrăcat la costum și cravată!! )?? S-a scurs pe ușa aceea intrînd, chipurile discret, camuflat, oarecum, sub cozorocul șepcii cu model camuflaj și s-a prăbușit, obosit (poate un pic bolnăvior!!) în primul fotoliu ieșit în cale-i!! Noroc că acolo era unul liber, pregătit parcă anume pentru un critic literar obosit!! Venise, evident, să ia cuvîntul, dar impresia mea, ochiul meu MAGIC (prin care îl priveam..indiscret!!; avantaj eu!! care îl vedeam într-o altă...DIMENSIUNE decît îl vedea restul lumii prezente acolo..), îmi spunea că omul va adormi instant, mîngîiat de blajina, melodioasa voce a Victoriei Milescu și va merge pe calea viselor... Era cît pe ce să-i reușească, dacă nu-l trezea la realitate vocea gravă a editorului Nicolae Roșu, care îl anunța prin microfonul stației să ia cuvîntul!!... S-a ridicat șerpuit, și-a dres glasul și...a cuvîntat!! Douăj`de minute. Oh, cum de s-a oprit după primele douăjde minute?? (De regulă anunță că ”nu se va mai LUNGI prea mult!!”, apoi uită rapid ce-a spus și-o mai..LUNGEȘTE încă douăj`de minute!! Așa s-a-ntîmplat anul trecut la Bookfest cînd m-a ținut cu camera de filmat în brațe - filmam fără stativ!!; bucuria nebunilor!!- preț de vreo 3 reprize a cîte douăj`de minute fiecare!! Am clacat -de la rinichi, filmasem pînă atunci 180 de minute fără apuză cu camera de filmat în mînă- cu doar 3 minute înainte de finalul spiciului și eu și acumulatorul... Deh...LUNGEANU, nu??)
Apoi a vorbit foarte cald..maestrul Radu Cîrneci! Singurul critic literar în fața căruia mie, personal, îmi vine să merg înclinat!! Nu știu de ce! Acesta-i sentimentul pe care-l trăiesc în prezența acestui om firav la trup!! Unde mai pui că mi-a făcut onoarea de a-mi strînge mîna la final, cînd am pus camera jos!!! M-a copleșit de-fi-ni-tiv!!! (Și cînd mă gîndesc că mai acum un an, la lansarea uneia dintre cărțile mele, de cum am fost anunțată, dumnealui necunoscîndu-mă, l-am văzut neliniștit, plictisit parcă, fîțîindu-se în fotoliu! Parcă fotoliul acela în care șezuse liniștit pînă atunci devenise, dintr-o dată, mult prea...strîmt pentru domnia sa. Îi văzusem privirea și-i citisem acel: ”da` cine o mai fi și creatura aceasta??” Dar asta a durat pînă a ascultat ce se vorbea despre scriitura mea și s-a lămurit cam care era treaba cu ”creatura!!” Și-a dat seama că nu mă aflam în Spațiul acela ca o simplă creatură ci tocmai demonstrasem că am CREAT ceva demn de luat în seamă!!, dar..despre aceasta pe altă dat`!)...

A luat apoi cuvîntul scriitorul Mihai Antonescu și alți poeți și prozatori, după care am ascultat-o, cu evlavie aș putea zice, pe delicata Victoria Milescu, recitîndu-și, regal, poemele!
Am petrecut cu toții frumos! Victoria Milescu a fost răsfățata serii! A fost o seară ei!!
Vă las în compania cîtorva imagini, dar voi reveni cu acest subiect!

sâmbătă, 11 iulie 2015

Despre Ylenia Koste ...

Ylenia Koste, psihologul, fashion-designerul, poetul

Despre Ylenia, ca om, aş putea să vorbesc oricît, fiindcă o cunosc ca pe propriul meu buzunar gol, însă îmi este dificil să vorbesc despre poeta Ylenia Koste! Am s-o fac, totuşi!

Pe Ylenia, învidioşii ar putea-o încadra în categoria: „tot românul s-a născut poet!”, lucru de la care nici eu nu m-aş fi dat înapoi -măcar aşa ca s-o persiflez niţel!!-, doar că, acum, după ce am citit ceea ce a scris ea prin pauzele dintre psihologizări, meșterit, crescut copii, bijuterit, etc, pot veni cu amendamentul că ea, deşi este psiholog de profesie şi artist plastic cu vocaţie, dacă ar fi scris toată viaţa poeme, ar fi făcut-o cu mult mai bine decît mulţi poeţi post-modernişti…

Poezia este una dintre puţinele ei taine, nedescifrate de mine pînă acum!

De profesie psiholog, fashion-designer cu vocaţie, un real talent înnăscut în arta bijuteritului, mamă a doi băieţi, om de mare caracter şi de mare angajament şi prieten devotat, altruista Ylenia, o femeie dintr-o bucată, m-a surprins plăcut, m-a emoţionat cu sunetul mîngîietor al stihurilor…Citindu-i poeziile, i-am descoperit latura sensibilă, pe care, recunosc, nici n-o bănuiam. Poate şi din pricina faptului că eu o vedeam pe Yle, ca pe un om aşa mai…”butuc!!!” Dar iată că…m-am înşelat! Frumos îmi şade!!!

O cunosc pe Ylenia şi am privit-o, nu ca pe un om, ci mai degrabă ca pe un mecanism, ca pe un…robot multifuncţional! Fiindcă ea ştie să facă de toate! E pricepută la orice, şi-şi „bagă nasul” şi „pe unde nu-i fierbe oala!!!”, în sensul că nu se dă înapoi de la munca fizică, chiar acolo unde mulţi bărbaţi ar da bir cu fugiţii. Am văzut-o reparînd intrerupătoare electrice ( asta în timp ce barbat-su nu ştia nici să ţină o şurubelniţă în mînă -sau, poate nu voia!!!), montînd maşini de spălat, şifoniere, opritoare de parcare. Am văzut-o schimbînd cureaua de la ventilatorul automobilului sau depanînd aspiratorul, maşina de cusut şi imprimanta calculatorului. Dar cîte nu am văzut-o făcînd?? Cu aceleaşi mîini cu care depana maşina de spălat şi cu care căra murăturile de la piaţă sau cu care te ajuta, fără preget, la căratul mobilei, am văzut-o meşterind la bijuterit hand made-uri şi, vă garantez că, din mîinile ei ieşeau nişte minunăţii, adevărate opere de artă! Şi-a umplut casa de creaţii, iar colegii, vecinii, prietenii, amicii şi cunoscuţii sînt beneficiarii a cel puţin o bijuterie, fiecare! Toate dăruite cu largheţe! Şi, să nu credeţi că erau niscai tinichele! Nu! Ci bijuterii lucrate manual, cu trudă şi costuri, cu investiţii serioase în pietre semipreţioase şi sîrme argintate şi/sau de argint, perluţe, cristale etc. De bijuterit am tot văzut-o bijuterind, la ţoale, am „ţolărit” împreună ( cîţiva ani buni, pînă ne-a luat capu’ pe-amîndouă, c-au venit zorzonatele, multicolorele şi lucitoarele turcisme care-au invadat şi acaparat Piaţa din România, de-a „luat ochii romîncelor” şi „ne-a scos, şi nouă, moda din cap!!!” şi-am abandonat branşa care, oricum, nu mai dădea roadele dorite ). La „munca de jos” am văzut-o punînd umărul fără reţineri. Psihologia a absolvit-o, cred eu, ca să ne arate tuturor că „poate şi are cu ce!!”, dar că Yle e în stare să creioneze versuri care să sensibilizeze pînă şi o inimă ca a mea [ Care nu rezonează nici cu poezia, nici cu poeţii!!! Pentru mine -am mai spsu-o, de mi-am pus multă poeţime-n cap!!, dar am s-o repet, cu orice risc- poeţii sînt (erau!!) doar nişte…poeţi!!, iar poezia o…pierdere de vreme!!!, a…poeţilor!, a „visătorilor fără…vise!!!”], asta nu credeam!!! Citindu-i poemele, mi-am dat seamă că, în fapt, nu o cunoşteam, că nu o cunosc! Am sentimentul că un altcineva a scris şi nu omul cu care petrec de un sfert de veac…

Versurile ei au o sensibilitate rezonantă, care-ţi pune-n faţă, instant, omul din spatele cuvîntului. Aşa că, nu-i greu s-o descoperi!

Vă învit să-i citiţi poeziile! Vă invit la mediaţie cu…Ylenia Koste!

Dec 2014, Bucureşti