Și a fost că...

 

  Şi a fost că...

 ( Aventuri la lansarea Cărţii mele: „Prigonitorilor mei din Sinod, cu dragoste!!!” sau „Spovedania unui învins” )

 ...A venit Ziua Zet. Ziua lansării Cărţii. 19 decembrie 2014. Ora 16,00.

Mi-am zis că dacă tot e „distracţie” adică ..BAL, apoi, atunci...să fie BAL!!! Şi mi-a trecut un gînd şi anume, nimic nu mi se părea a fi mai frumos, în tot acest BAL, decît o voce UNICĂ, INEGALABILĂ, ca cea a unuia dintre amicii mei de suflet, Petre Moise. Aşa că l-am invitat la BAL. Invitat, e un fel de a spune. Căci, în fapt, nu a fost o INVITAŢIE, ci o...luare cu arcanul!! Fiindcă, neipsrăvitul, nu se lăsa nicicum. Trei zile m-a fiert în suc propriu!! Nu-mi dădea un răspuns, nici că laie, nici bălaie!!! Îmi venea să mă duc pînă la el acasă, să sun la sonerie, să-i aplic două directe şi să dispar...şi să nu mai aud de...Moise Petre cît îi pămîntul pămînt şi existenţa mea pe el! Dar, n-am aplicat ideea! Mi-am zis că, na, asta e! „PRETINU’ la nevoie se cunoaşte!” „Îl bag în mă-sa de neisprăvit!”, dacă-şi permite GLUMA să-mi strice mie Ziua Zet!!! Asta NU SE VA ÎNTÎMPLA însă! În pre-seara evenimentului, mă sună neisprăvitul mai înspre ora 24,00 şi mă anunţă cu glasul lui abia şoptit (ăsta, Moise Petre, vorbeşte de parcă n-ar fi mîncat niciodată decît lăcuste şi n-are vlagă...), că...va veni la eveniment şi punct, tainic, închide telefonul... Slavă Ţie, Doamne!!!  că m-ai scutit să săvîrşesc un Act NEBUNESC!!! Eram chitită să-l scot de la ..PRIETENI! Prieteni??? Un non-sens! Cine cu cine e prieten azi??? Dar..nu dezvoltăm acum. Treaba e că, naca na, pe Petre M îl mai pot păstra încă la ...amici. Buni amici! Slăvit să fie Dumnezeul nostru!

  Vine ziua mult-aşteptată. Aşteptată? Hmmm! N-aveam NICIO emoţie! Eu doar mi-am scris, nonşalant, un spici şi mi-am trimis „ajutoarele” [ în primul rînd pe buna mea Yle Koste ”PR-ul meu!!!”, ”Asistentul” meu, sau mai pe româneşte spus „Secretarul”... Hahaha, o să mă omoare madam psiholog cînd va citi!!! Nu trage dom’ Semaca, sînt eu ..Lăscărică!!!; ştiu „dom’ Semaca”, ştiu că ţi-ai tocit coatele pe la Titulescu ( era să zic, pe lîngă Titulescu..hahah, mai pe la Pizzeria X, mai pe la PUB-ul Y...mai cu o „Focaccia” cu nuş-ce kkturi, pe post de ingrediente, mai cu un „Shake of tofu” or „Sherry Cobblers” musai cu curacao, sau o „Coffe Bahamas” sau mai ştiu eu ce kkt cu prune bucate bune...cu iz orientalo-occidentalo-babuino-balcanic de ţi se plimbă limba-n gură cu-atîtea ifose cu iz intelectualo-filfizonic...oh!, nu mă omorî Zuzico –tu ştii că te iubesc!!; ca pe Drăgănescu!!!..; Ştiu, ştiu, draga mea, Yle că tu ai fost studentă la ZI!!! Zi-lumină prin Pub-urile de pe lîngă..Titulescu...Ştiu că ai avut şi colegi eminenţi..cărora le făceai lucrările...hahap, dap, cu care împărţeai frăţeşte „Şeri Cobles-urile” şi „Focacile” asortate cu ghimbir...Ştiu draga mea, ştiu bine că ţi-ai tocit şi multiplele tocuri de 15-20 cm de la cizmele trecute sus, cu mult peste genunchi  şi extrem-extrem de costisitoare, şi știu că te-ai chinuit la greu să-ţi cari ditai geamantanele de fiţe pe post de poşetă, dar na’...trendu’ soro!!!, vai coloana ta vertebrală dar, na’...doar urma să devii...PSI-Ho-LOG, mai mult olog decît psi!! Ori poate, mai mult psiho...dar las’, scumpa mea, că vii la mine şi ..te vindec! Te vindec io! Te psihologizez de numa’-numa’!!! Stai pe-aproape, că nu te mai faci bine, nici cu toate slujbele patriarhale!! Ops!!, patriathale am zis??? Să revenim, aşadar, la..sinodalii mei...)] să achiziționeze toate cele de trebuinţă. Zis şi făcut! Toate bune şi frumoase, mai puţin cameramanu’ care, frustrat de nu-mai-ştiu-ce-chestie, s-a autoafrontat şi...a căzut în blegogeală emoţională..Kkm-aş!! Nu mă puteam filma singură, deşi dacă mă străduim niţel, găseam soluţia.  Offf, acu’ s-a găsit şi NLPistu’ ăsta să-l apuce blegogeala emotio-afectivo-psiho-Spitalu’-de-nebuni?? Hmmm, da’ cînd nu-l apucă p-ăsta pandaliile „emoţionale”...De la  NLP (programare neurolongvistică)uri i se trage!!! Cu cît studiază mai mult, cu-atăt mai mult cade victimă..dar...sa revenim la oile noastre...

 Baby (mama Maria, căreia eu îi zic cu duioasă deagoste: Baby) pregătește ceva de-ale gurii cum numai ea știe. Ne îmbarcăm cu sarsanalele și plecăm spre Locaţia evenimentului căci se apropia cu paşi repezi ora stabilită. Bagajele-s mult-prea-multe, aşa că, prin eliminare tre’ să mai arunc şi să „mă lepăd” de unele. Dar, cum s-o faci fără regrete??? Fiecare lucruşor îmi era de folos...Şi na’, că enervată de situaţie, îi zic lui Yle:

-Io nu-mi mai iau geanta! Pun la tine-n geantă ce-am de pus ( adică..spiciul şi..ochelarii pentru citit; făcusem asta de Njde ori, ea avînd, aşa cum am mai spus, pe post de geantă, cîte un ditai geamantanu’!!!)

- Desigur, îmi răspunde nonşalant Yle. Dar, în secunda doi, sună telefoanele amîndouă şi nu ştiam ce să fac mai întîii, aşa că..uitat-am de spici şi de ochelarii de citit...

  Am plecat spre locaţie! Am ajuns. Petre Moise, psaltistul meu de suflet şi pretin, era la datorie. Directoarea de la Casa de Cultură Calderon ne oferise un spaţiu mare, exact aşa cum îmi dorisem, deşi niciunul dintre INVITAŢII mei nu dăduseră vreun semn că ar mai fi în viaţă şi că şi-ar mai tîrî frumuseţile lor de funduleţe ca să fie prezenţi la un eveniment f important din viaţa mea! Aş!!!...Am avut însă surpriza ca la nici 5 minute de cum am ajuns acolo, să intre pe uşă un cuplu de amici la care nu mă aşteptam! Gina şi Marius. Nu-i mai văzuseam de-un secol! Aflaseră de eveniment de la drăgălaşul Feisbuc şi au ţinut să-mi facă o surpriză. Păcută surpriză! Vă mulţumesc!, dargilor.

  Încep prezentările. Moderatorul şi doamna Director de la Calderon anunţară, pe rînd, structura evenimentului. Amicul meu Petre Moise şi amicul lui Mădălin Marian interpretează magistral cîteva colinde. Splendid! Simţeam cum bucuria îmi inundă sufletul...

Se fac, apoi, prezentările de carte. Inaintea mea era o dna Doctor Ad...cu „Gînduri de utrenie”. Ce frumos? Gînduri de Utrenie!!! Şi io care venisem în această ultimă vineri din Postul Crăciunului 2014 cu ..”Prigonitorii mei din Sinod!!!” Noroc că adăugasem titlului, „Spovedania unui învins”... Abia acum mi-am dat seama care fusese menirea acestui ..subtitlu...Mă salvase pe ultima sută de metri de o..JUDECATĂ a auditoriului, „sensibil”, altfel, la cele ce urma să spună, cartea mea, despre..mai-marii Bisericii mele şi, poate, şi a lor!!!

 Întrucît mă aflam ca priponită într-un fotoliu mult-prea-mare pentru „statura” mea, la prezidiu şi nu-mi puteam permite să mă fîţîi, i-am făcut semn lui Yle să-mi aducă spiciul şi ochelarii, ca să fiu, oarecum, pregătită pentru a lua cuvîntul şi a..vorbi auditoriului. Yle scotoceşte prin geantă şi îmi face discret semn că..nu e niciun spici acolo. În fine îi fac semn să mă caute prin buzunarele gecuţei (care rămăsese lîngă geanta şi scaunul ei) şi să-mi aducă ochelarii de rezervă. Întotdeaun am unii, „uitaţi” pe undeva, prin vreun buzunar. Caută Yle, cuminţică şi supusă, apoi, cum...Doamne iartă-mă, cuminţică şi supusă o fi căutat, că-mi face semn, cu drăgăşenie de copil inocent, arătîndu-mi discret nişte..ochelari rupţi!!! M-am relaxat total!!! Da total!!! Îmi venea să mă duc şi să-i crăp capul ăla cretinoid!!! Dar, na’, n-am făcut-o!! Protocolul....

 Mă îmbrăcasem protocolar, la sacou cu bluză albă-albă...Io care nici cînd fusesem secretara unui ministru nu purtasem vreodată sacou!! A mă îmbrăca eu cu sacou este echivalentul unei ifose inegalabile. Al naibii de inconfortabil mă simt! Dar, na’...era un EVENIMENT important pentru mine şi, poate, şi pentru cariera mea...viitoare! Plus că na’, acolo erau prezenţi atîţia oameni de cultură şi artă, scriitori, artişti plastici, nuzicieni şi muzicologi, doctori în folcloristică, critici literari, medici, etc...Nu-mi permiteam să fiu mai prejos. Aşa că „m-am pus” la sacou!!! Hmm...Slavă Domnului că nu m-a strîns de gît ultimul nasture îmbungheat de la bluza...albă! Fără Script, fără ochelarii de vedere (pt citit, care m-ar fi putut ajuta, la o adică, să-mi citesc măcar un fragmenţel, relevant, din carte!!!), în sacoul în care, deşi elegant şi chiar pe gustul meu; făcut dintr-o catifea mov, mă sîmţeam ca-n coşciug, m-am ridicat în picioare şi fără să utilizez microfonul, am luat cuvîntul...

Cred că nu a fost prea rău!!! Îţi mulţumesc, Daomne!...

Va urma...

                             31 dec 2014, File de jurnal; autor: Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

 https://youtu.be/rQZZeQIqL1k

 PS:

Cineva a filmat Cuvîntul rostit de mine atunci la Lansarea cărții.  Multă vreme nu m-am uitat pe film. Apoi, cînd m-am uitat, cînd am văzut filmul și cînd am auzit ce CUVINTE au ieșit din străfundul inimii mele, am rămas consternată! Spusesem nepremeditat acele cuvinte! Eu altceva avusesem scris pe hîrtiuța pe care o uitasem acasă! Dar..așa a fost să fie!!...

Lansare de Carte: Victoria Milescu, 18 sept 2015

 Bună să vă fie inima, oameni buni! Adunareaaa..la o vorbuliță!! 

  Rămăsesem datoare față de voi și față de poeta și prozatoarea Victoria Milescu, la a cărei Lansare de Carte am fost invitată aseară, 18 sept 2015 și la care am participat cu multă bucurie! A fost o seară pe cinste! Așa cum v-am spus într-un alt articol, pe altundeva, am avut bucuria să-l cunosc pe

piteșteanul Mihail Soare, poet/prozator/publicist care se potrivește, mănușă, structurii mele scriitoricești!!..

 Victoria Milescu: esență tare în sticluță mică!!.. Timidă, delicată, a recitat din propriile-i poeme, alaturi de inegalabila actriță Doina Ghițescu. Au fost prezenți la evenimnet și au luat cuvîntul criticii literari Lucian Gruia și Emil Lungeanu. Hmm, m-am distrat copios, din spatele camerei de filmat cînd l-am văzut pe criticul literar Emil Lungeanu intrînd pe o ușă laterală intrării principale, strecurîndu-se luuung, deșirat, îmbrăcat precum proletarul eminescian, cu o șapcă pe cap!! Dacă l-ai fi întîlnit fără să-l cunoști și fără să știi că-i ditai criticul literar -cu un cuvînt GREU de spus în Literatura Română-, ai fi crezut că-i un ștrengar...obosit!! de zbenguiala de toată ziua sau de bătutul mingii pe maidan ori, mai degrabă, un miner ieșit din schimb, epuizat din pricina lipsei de aer după 6 ore în tura de minerit!! El care-i eleganța și scorțășenia (e de bine!!!) întruchipată, purta acum o ținută care nu era deloc în conformitate cu evenimentul la care participa!! - nu în opinia mea, eu pledez pt MODA SPORT-Elegant, cam în oricare împrejurare! Mi se pare mai confortabil! Afar` de portul celor care fac  Serviciul la Guvern sau în Armata!! Ce-o fi fost cu el (Ei, nah`, ce să fie? Pînă și ”scorțosului” critic literar Emil Lungeanu i se poate întîmpla să nu fie, măcar o dată în viața, îmbrăcat la costum și cravată!! )??  S-a scurs pe ușa aceea intrînd, chipurile discret, camuflat, oarecum, sub cozorocul șepcii cu model camuflaj și s-a prăbușit, obosit (poate un pic bolnăvior!!) în primul fotoliu ieșit în cale-i!!  Noroc că acolo era unul liber, pregătit parcă anume pentru un critic literar obosit!! Venise, evident, să ia cuvîntul, dar impresia mea, ochiul meu MAGIC (prin care îl priveam..indiscret!!; avantaj eu!! care îl vedeam într-o altă...DIMENSIUNE decît îl vedea restul lumii prezente acolo..), îmi spunea că omul va adormi instant, mîngîiat de blajina, melodioasa voce a Victoriei Milescu și va merge pe calea viselor... Era cît pe ce să-i reușească, dacă nu-l trezea la realitate vocea gravă a editorului Nicolae Roșu, care îl anunța prin microfonul stației să ia cuvîntul!!...  S-a ridicat șerpuit, și-a dres glasul și...a cuvîntat!! Douăj`de minute. Oh, cum de s-a oprit după primele douăjde minute?? (De regulă anunță că ”nu se va mai LUNGI prea mult!!”, apoi uită rapid ce-a spus și-o mai..LUNGEȘTE încă douăj`de minute!! Așa s-a-ntîmplat anul trecut la Bookfest cînd m-a ținut cu camera de filmat în brațe - filmam fără stativ!!; bucuria nebunilor!!- preț de vreo 3 reprize a cîte douăj`de minute fiecare!! Am clacat -de la rinichi, filmasem pînă atunci 180 de minute fără apuză cu camera de filmat în mînă- cu doar 3 minute înainte de finalul spiciului și eu și acumulatorul... Deh...LUNGEANU, nu??)
Apoi a vorbit foarte cald..maestrul Radu Cîrneci! Singurul critic literar în fața căruia mie, personal, îmi vine să merg înclinat!! Nu știu de ce! Acesta-i sentimentul pe care-l trăiesc în prezența acestui om firav la trup!! Unde mai pui că mi-a făcut onoarea de a-mi strînge mîna la final, cînd am pus camera jos!!! M-a copleșit de-fi-ni-tiv!!! (Și cînd mă gîndesc că mai acum un an, la lansarea uneia dintre cărțile mele, de cum am fost anunțată, dumnealui necunoscîndu-mă, l-am văzut neliniștit, plictisit parcă, fîțîindu-se în fotoliu! Parcă fotoliul acela în care șezuse liniștit pînă atunci devenise, dintr-o dată, mult prea...strîmt pentru domnia sa. Îi văzusem privirea și-i citisem acel: ”da` cine o mai fi și creatura aceasta??” Dar asta a durat pînă  a ascultat ce se vorbea despre scriitura mea și s-a lămurit cam care era treaba cu ”creatura!!” Și-a dat seama că nu mă aflam în Spațiul acela ca o simplă creatură ci tocmai demonstrasem că am CREAT ceva demn de luat în seamă!!, dar..despre aceasta pe altă dat`!)...

 A luat apoi cuvîntul scriitorul Mihai Antonescu și alți poeți și prozatori, după care am ascultat-o, cu evlavie aș putea zice, pe delicata Victoria Milescu, recitîndu-și, regal, poemele! 
Am petrecut cu toții frumos! Victoria Milescu a fost răsfățata serii! A fost o seară ei!!
Vă las în compania cîtorva imagini, dar voi reveni cu acest subiect!