Se afișează postările cu eticheta poeti. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta poeti. Afișați toate postările
duminică, 20 martie 2016
Bucurestiul literar si artistic; Autograf in premieră: Antoaneta Rădoi-Părintele Ilie Lăcătuşu, grabnic-ajutătorul
Cu mare bucurie primit-am vestea că, în sfîrşit şi în mod surprinzător-miraculos, la aproape 2 ani de la publicarea unor cărţi ale mele (care-au ajuns, cu siguranţă, şi pe masa unor critici literari despre care am auzit cum că le-ar fi şi citit şi au fost impresionaţi de scriitura mea, doi-trei, întîlnindu-mă, chiar mi-au mărturisit, dar nu au şi catadicsit să mă onoreze cu vreun Cuvînt scris, negru pe alb, vreo..recenzie pe undeva, prin vreo Revistă literară!!), un critic literar scrie două vorbe -două, dar cu greutate!!!- despre scriitoarea ...Antoaneta Rădoi! Şi asta într-o Revistă lierară şi..artistică!!, revistă tipărită, nu online!!! De fapt nu scrie despre scriitoarea Antoaneta Rădoi, ci face referire la apariţia uneia dintre cărţile mele!
În Revista: "Bucureştiul literar şi artistic", martie 2016, la pagina 2, la Rubrica: Autografe în premiera, îmi apare coperta 1 a cărţii: "Părintele Ilie Lăcătuşu, grabnic-ajutătorul". Gestul a fost făcut de redactorul sef, criticul literar, dl Florentin Popescu, căruia îi mulţumesc pe această cale! Mă onorează, mă bucură şi mă simt binecuvîntată pentru că un om de talia dlui Florentin Popescu şi-a făcut timp să mă...citească!!, şi să constate că am ceva de spus atunci cînd iau condeiul în mînă şi mă pun pe scris!!! CEVA l-a impresionat, în lecturarea cărţii mele, pe acest MONSTRU SACRU al criticii literare româneşti!! Zic. Altfel nu-şi pierdea timpul cu..."chiştoace anonime" (în zisa unui alt GREU al Literaturii Române!! pe care-l preţuiesc cu mult mai mult după ce i-am citit una dintre cărţi...; atenţie: nu la mine se referea cînd a spus: "chiştoace anonime!!", despre mine nici măcar atît n-a catadicsit să spună!!! E drept că-i cam scump la vorbă, dar...Doamne feri să glăsuiască!!, d-aia nici nu-ndrăznesc să-i dau numele!!! Sîc! Mi-e o frică de mor!!!)
Evident că nu aveam nevoie de osanale, dar, orice scriitor care are pană, şi nu una oarecare, are nevoie să fie apreciat, sa se vorbeasca si despre scriitura lui. Despre scriitura mea, deşi mă citiseră cîţiva critici- cu care mă şi intersectasem adesea pe la diverse lansări de carte (eu în postura de cameraman-fotoreporter, ce-i drept!!!), nu se ostenise nimeni să scrie. Nici măcar un rînd! Nici măcar de rău, dacă nu de bine!! Şi cînd cineva, care are Cuvînt cu Greutate în Literatura Română, deschide gura şi grăieşte, şi mai şi scrie negru pe alb, parcă...mai venim de-acasă!! Ne creşte şi nouă, celor mici, "chiştoacelor anonime", inima!! şi, mai apoi, ne mai dă şi ghes să semănăm mai departe, cu bucurie, cuvîntul scris şi să mai şi publicăm, chiar dacă sărăcia şi lipsurile ne-au împresurat peste măsură!!! Mulţumesc dle Florentin Popescu! Nu aţi făcut mare lucru!!, ci aţi făcut UN LUCRU EXTRAORDINAR pentru mine, prezentînd, la rubrica "Autografe în premieră" din Revista: "Bucureştiul literar şi artistic" al cărei redactor şef sînteţi, cartea scriitoarei Antoaneta Rădoi!!! Este o deosebită onoare şi o infinită bucurie pentru mine! Nu neapărat prezentarea cărţii mele acolo m-a bucurat şi onorat, ci faptul că această prezentare vine de la dumneavoastră, omul şi criticul literar: Florentin Popescu!, omul, criticul cu care m-am intersectat de foarte puţne ori -comparativ cu intersectările pe care le-am tot avut, cu mulţi alţi critici literari, tot GREI şi domniile lor în Literatura Română!! şi care chiar mă cunoşteau destul de bine şi îmi cunoşteau scriitura-, în ultimii doi ani şi jumătate de "colaborare" a mea cu Lumea Cărţilor!!! Dar ei, ceilalţi, s-au mulţumit să mă ia drept ceea ce vedeau la suprafaţă, "fata de la camera de filmat!!", o ciudăţenie pentru mulţi, deşi sîntem în sec XXI..., şi să ignore faptul că eu, Antoaneta Rădoi, "fata de la camera de filmat", publicasem 3 cărţi în 2 ani şi că, în fapt, eram una de-a lor, eram, sînt: scriitoare! Aşadar, cu-atît mai mult şi mai mare a fost bucuria mea, cînd mi-am văzut numele şi creaţia la Rubrica: Autografe în premieră, a Revistei: Bucureştiul literar şi artistic!!! şi cînd am descoperit că cel care semnalase prezenţa mea acolo a fost criticul literar, dl Florentin Popescu, unul dintre GREII pe care eu îl întîlnisem de maxim 3 ori în doi ani şi jumătate... Domnul să vă binecuvînteze bunăvoinţa şi dragostea, dle Florentin Popescu! Mă onorează, mă bucură şi, totodată, mă motivează să-mi scot DIN SERTAR muniţia...literară!!
De ce scriu acum, aici, aşa amănunţit? Pentru că am vrut să fie lămuritor un lucru şi pentru că am constatat că toate Revistele care încă mai apar în format tipărit pe hîrtie, sînt arhipline de creaţiile veşnicilor şi aceloraşi autori de...poezie (i-aş zice poezea, dar, hai, să nu fim răutăcioşi azi!!, de ziua fericirii-20 martie) sau de proză, autori despre care s-a tot vorbit şi cărora li s-au tot ridicat osanale, unora chiar gratuit!! Dar, mă rog, asta-i POLITIC CORRECT şi nu-i de ieri de azi, ci din totdeauna!! şi...ştiut este că: cine-mparte, parte-şi face! O mînă spală pe alta şi amîndouă obrazul!! Şi asta în oricare domeniu! Caste şi iar Caste!! Mi s-a acrit!!
Cumpăr o Revista, spre studiu, şi constat că, lună de lună, în paginile ei tronează aceiaşi autori glorificaţi!! Pagini întregi dedicate unora şi aceloraşi personalităţi arhicunoscute şi arhielogiate, astfel încît nu mai e loc ca altcineva să poată deveni...personalitate!!
Intru pe site-uri de profil (literare sau, mă rog, cu pretenţii literare!!) şi constat, cu durere -da, mă doare, şi mă doare profund!!; aşa-s eu, sufăr profund cînd văd fariseismul şi linguşătoria; aş vrea să schimb lumea, dar...QUI PRODEST! Se pare că lumii îi place aşa cum este!!!-, că aceiaşi autori sînt prezenţi, irosind pagini kilometrice cu hectare de poezele sau, şi mai grav, de copy-paste la articole de prin alte Site-uri. Citesc despre o scriitoare un Curriculum ff stufos!! Mămăăă!! Apariţii cu articole în N-jde Reviste de..cultură, creaţii, poezele!!!Uau!!, mi-a zis, ce tare-i tipa asta! Ce prolifică!!! Conduce chiar un Cenaclu cu pretenţii!! Ce mai! Rupere de nori..literari, frăţicule! Mă pun pe "cercetat" şi, cînd colo, două luni mai tîrziu descopăr de unde-şi face duduiţa literaturii române copy-paste-urile!! M-a luat capul!! Bă vere, să te prezinţi mare poetesă sau mare prozatoare, să conduci un Cenaclu Literar (cu pretenţii) şi să dai la greu copy-paste, mi se pare cel mai DE FECALE (de kkt) lucru şi, totodată, un afront la demnitatea mea de neînsemnată...prozatoare!!! Şi pentru că m-am simţit lezată în demnitatea mea de prozatoare, am decis să iau atitudine, şi promit că într-o zi voi spune mai mult decît am spus/scris aici, acum! Voi da nume şi prenume! Şi nu voi face asta din răutate, ci pentru că vreau să-i văd pe unii, care-s cocoţaţi prea sus pentru statura lor (profesională, literară), aşezaţi cuminţei în bancuţa care-i întocmai pe măsura lor!!! Aşadar, vreau să devin..critic!! Literar!! şi nu numai!
Antoaneta Rădoi- de la Vrancea
(20 martie 2016; Ziua Fericirii!! Hmm...)
vineri, 20 noiembrie 2015
Gelozie, de Licia Barbu
GELOZIE
Lucia Barbu
Ţi-am scris un maldăr de poeme Gică,
Ba de iubire, ba de supărare,
Când mă lovise, drept la lingurică,
Indiferenţa ta nesimţitoare.
La cinema, când te vedeam cu Tanţa,
Încolăcit ca şarpele la soare,
Aş fi dorit să-i mut la ceafă clanţa,
Şi ţie să-ţi rup falca din dotare.
Eram geloasă şi pe o furnică,
De o vedeam stationand pe tine,
Iar ăleia cu cap de bibilică,
I-aş scoate-un ochi,să nu mai vadă bine !
O uscătură, blondă, cu bidoane,
Ce cară-n ele lapte covăsit,
Cu craci subţiri,ca două macaroane,
Pe cap,trei fire-având, de păr vopsit.
Străpunsă printre coaste de un gând,
Precum că viaţa asta, nu e dreaptă,
Eu lacrimi în batistă inodand,
Am luat o hotărâre înţeleaptă:
Am să te las! Rămâi acum cu Tanţa,
Cu Veta, cu Gherghina sau cu Miţa,
Eu nu mai merg pe plajă la Constanţa,
Mă duc să-mi cat norocul,la Ibiza !
Lucia Barbu
Ţi-am scris un maldăr de poeme Gică,
Ba de iubire, ba de supărare,
Când mă lovise, drept la lingurică,
Indiferenţa ta nesimţitoare.
La cinema, când te vedeam cu Tanţa,
Încolăcit ca şarpele la soare,
Aş fi dorit să-i mut la ceafă clanţa,
Şi ţie să-ţi rup falca din dotare.
Eram geloasă şi pe o furnică,
De o vedeam stationand pe tine,
Iar ăleia cu cap de bibilică,
I-aş scoate-un ochi,să nu mai vadă bine !
O uscătură, blondă, cu bidoane,
Ce cară-n ele lapte covăsit,
Cu craci subţiri,ca două macaroane,
Pe cap,trei fire-având, de păr vopsit.
Străpunsă printre coaste de un gând,
Precum că viaţa asta, nu e dreaptă,
Eu lacrimi în batistă inodand,
Am luat o hotărâre înţeleaptă:
Am să te las! Rămâi acum cu Tanţa,
Cu Veta, cu Gherghina sau cu Miţa,
Eu nu mai merg pe plajă la Constanţa,
Mă duc să-mi cat norocul,la Ibiza !
Etichete:
antoaneta radoi,
geloasa pe furnica,
gelozie,
ibitza,
indiferenta nesimtitoare,
lingurica,
lucia barbu,
poem lui Gica,
poeti,
ramii cu tanta,
sa-i mut clanta
vineri, 13 noiembrie 2015
De-ar fi sa mor, am o dorinta; de Marcela Straua
Foarte Frumos! Felicitari doamnei Marcela Straua!
De-o să mor,am o dorinţa
Marcela Straua
De-o să mor,am o dorinţă,de a scrie şi în cer,
Pribeag suflet de pe Terra,rătăcind prin univers..
Se va-nduioşa şi Hera,să-mi dea stelele ce pier
De pe bolta cea albastra, sa le-asez pe toate-n vers.
Zeus îmi va da o oră de răgaz ,la ceas de seară,
Liber cuget să coboare,pe unde-a umblat odată,
La izvorul cristalin,să-mi spăl faţa,chip de ceară,
Unde poposise muza,când am scris eu,prima data.
Mă aşteaptă malul mării,cu sirene prinse-n horă,
Voi dansa sub clar de lună,hora noastră cea străbună
Implorând divinitatea,să-mi mai lase înc-o oră,
Să pot scrie-o poezie, cu ea să plătesc arvună
Zeului Neptun,al apei,înghiţit de tatăl Cronos,
Împăratul ce-a dat viaţă,peştelui cu cap de fată
Să mă lase, să creez,pe pamant,chiar langa Rodos..
Odihnă făra a scrie, nu voi găsi niciodată.
De-o să mor,am o dorinţa
Marcela Straua
De-o să mor,am o dorinţă,de a scrie şi în cer,
Pribeag suflet de pe Terra,rătăcind prin univers..
Se va-nduioşa şi Hera,să-mi dea stelele ce pier
De pe bolta cea albastra, sa le-asez pe toate-n vers.
Zeus îmi va da o oră de răgaz ,la ceas de seară,
Liber cuget să coboare,pe unde-a umblat odată,
La izvorul cristalin,să-mi spăl faţa,chip de ceară,
Unde poposise muza,când am scris eu,prima data.
Mă aşteaptă malul mării,cu sirene prinse-n horă,
Voi dansa sub clar de lună,hora noastră cea străbună
Implorând divinitatea,să-mi mai lase înc-o oră,
Să pot scrie-o poezie, cu ea să plătesc arvună
Zeului Neptun,al apei,înghiţit de tatăl Cronos,
Împăratul ce-a dat viaţă,peştelui cu cap de fată
Să mă lase, să creez,pe pamant,chiar langa Rodos..
Odihnă făra a scrie, nu voi găsi niciodată.
Etichete:
am o dorinta,
antoaneta radoi,
creatii literare,
de-ar fi sa mor,
dorinta,
implor divinitatea,
marcela straua,
poeme,
poeti,
pribeag,
prozatori,
recenzii,
rugaciune,
talanti
vineri, 16 octombrie 2015
Camelia Iuliana Radu...
Bîntui întru..căutări! M-am intersectat cu această ”doamnă a poeziei românești” -Camelia IULIANA RADU-, mai acum doi ani, la un Cenaclu Literar în București, organizat într-o TAVERNĂ (nu e de rău!!; nu-mi săriți la jugulară!!) ce-și avea locația pe una dintre zecile de străduțe care dau în MOȘILOR. Atunci la acea Seară de POEZIE (EXCLUSIV poezie!!) am fost invitată de amica mea, psihologul Yle K (ea fiind invitata Danielei T).
-Hmm, la o ..SEARĂ de POEZIE, zici?, o întreb pe Yle, uitîndu-mă cîș la ea. Io care NU IUBESC poezia (cît despre poeți ce să mai zic!!)!! Ce să caut eu acolo? o întreb pea mica mea, Yle (Noi facem glume, fie bune, fie, cel mai adesea..prostesti, ca sa ne amuzăm!!Ne persiflăm..)
- Mă însoțești pe mine, taci și asculți...poezie, bei un suc/ceai/cafea/bere, poate ”iei niște cadre/imagini!! (dc se va putea!!!) și..plecăm! I-am promis Danielei T că ajung și că voi merge acolo însoțită de prietena mea care este..scriitoare/cameraman/artist plastic (Tii, ce mai reclamă-mi faci!!!)!, îmi zice Yle, asigurîndu-mă că mă voi simți f bine!
-Da?? Ok, dacă tu zici, atunci..haidem!
Zis si făcut! Ne-am gătit (mai mult ea decît eu. io m-arunc în prima pereche de blugi, îmi trag un tricou pe mine și cam asta-i toată sulemeneala mea!!, dar Yle?? Hmmm, cred ca v-am aratat-o de Njde ori și o știți deja ca pe un cal breaz!! Ea ea ca un POM de Crăciun!! 3 kile de bijuuri sînt ca nimic la gîtul ei!! despre țoale ce să mai zic! Nu îmbracă de două ori într-un an nici măcar acceași pereche de..chiloți!!; să nu mă omori Ylonko!! Știi bn că nu te vorbesc eu de rău!!) și am purces la..Seara de Poezie! Începuse cînd am ajuns noi, deoarece orbecăisem un pic pe Moșilor, căutînd LOCAȚIA!!
Daniela T, bucuroasă că ne vede, se strecoară printre mese în seminîntunericul din TAVERNĂ, ne ia de mînuțe și ne conduce la o masă. Dar nu m-așez bine, n-apuc nici să mă dezmeticesc, nici să comand o cafea, că un DRĂCUȘOR își începe ACȚIUNEA asupra mea. Recită cineva un poem. Îmi plăcuse. Nu cunoșteam persona care recitase, dar a fost îndemnată de moderatoarea Cenaclului să se prezinte, așa că m-am dumirit instant! Cu și fără prezentare, tipa îmi plăcuse! Auzisem niște versuri foarte bn închegate, care îmi gîdilaseră pînă și ORGOLIUL meu de..prozatoare!! Apoi mai recită o tînără (o adolescentă) care m-a impresionat maxim cu-al ei vers!! Dar, nu știu cum s-a făcut, ce NEGHINIȚĂ și-a pus SPIRIDUȘII la lucru că mă trezesc sub nas cu-n microfon și purtătorul lui mă incită cu o suită de întrebări. Crezînd că La o Seară cu o Porție de Cultură fiind și între oameni CU CAP ne putem permite să și glumim, pusă pe șotii cu amica mea Yle K, fac un spirit de glumă (proastă!!, de data asta, neinspirată!!; de unde să stiu că ma aflu printre...scortoși literari??), la întrebarea pe care mi-a pus-o moderatoarea:
-Cine sînteți (căci nu v-am mai văzut pe la noi)?? Și..ce credeți despre..poezie???
Dracul mă pune (deh`, ce să fac, plecase un piculeț la plimbare ÎNGERUL meu călăuzitor!! Își mai ia și el fără să mă anunțe în prealabil cîte-o permisie!!...) -căci mi se păruse că m-a privit de foarte de sus moderatoarea; apoi, după o vreme chiar mi s-a confirmat treaba asta!!- și zic:
- Poezia?!! Ce-i aia, poezie?? Nu-mi place poezia! Nici poeții!! (Și, mărturisesc că, am spus-o fix în glumă!!! )
- Cum așa? Nu v-a păcut Raluka noastră?, mă incită moderatoarea -CM- băgîndu-mi, insistent, în gură, microfonul.
- Aaa, ba da! ”Raluka dvs” mi-a plăcut. Dar ea e...altceva!!!
Apoi, după un schimb de PĂRERI ce PĂREAU să degenereze (căci duduia cu microfonul NU GUSTASE DELOC Gluma mea ieftină!!! O valoare culturală ca dumneaei, nehh!!!) reiau și declar frac că nu a fost decît o glumă, evident proastă din partea mea, dar că, desigur îmi place poezia, dar că am totuși ceva rezerve față de..poeți (masculi, îi precizez rîzînd), fiindcă ăștia, POEȚII ”e, mai mereu, DOAR niște POEȚI, adică..cu capu-n nori!!” Rîdeam cu Yle de ne durea deja burta, căci tipa cu microfonul nu se dădea bătută și mă tot zgîndăra cu întrebările, așa că..o zgîndăram și io cu răspunsuri pe măsură, crezînd că totuși stau de vb cu oameni de spirit unde GLUMA nu se taxează decît ca atare! Ei, hai!! Da de unde??? TOȚI cei prezenți acolo în acea seară au luat GLUMA mea legată de POEȚI și POEZIE ca pe un AFRONT și așa a rămas pînă în zilele noastre, cu mici excepții. Doamna care mînuia microfonul m-a OMIS ori de cîte ori a dat nas în nas cu mine, după aceea. Și..am cam dat! Dar eu eram pentru SOMITATEA sa, doar o neglijabilă furnică la picioarele unui..elefant! Deși în acea seară ne despărțisem îmbrățișîndu-ne!! Dar se pare că resentimentele ei față de gluma mea, au efect întîrțiat și..continuu..prezent continuuu (un timp existent numai in..Limba Engleză!! și, iată și în relația mea cu această..moderatoare de..Canaclu Literar!; pagubă-n ciuperci!!)
Eu m-am mai bîntuit pe la Editura/Revista Singur, am mai citit ceea ce scrie Camelia Iuliana Radu și m-am înfruptat cu bucurie din poemele ei, chiar dacă ea nu știe acest lucru. Nici nu am încercat să-i spun, pentru că nu voiam s-o dăm în penibil, eu explicînd de fiecare dată că atunci la acel Cenaclu, glumisem, iar ei, poeții prezenți acolo -și ofensați pînă peste poate de rahatu` meu de glumă-, să se tot lamenteze cum că nu am glumit și așa să nu mai sfîrșim povestea... Acum, cinstit! Cui nu-i place poezia? În fine, creadă ce-o vrea! M-am explicat O DATĂ și încă O DATĂ (la un alt Cenaclu, exemplificînd chiar cu niște versuri puse în pagină de mine!!, pur demonstrativ -nu le am la îndemînă acum, dar le caut și le voi posta aici; pt cine are urechi de auzit!!!) și ALTĂ DATĂ nu am s-o mai fac!!
Astăzi am descoperit pe net o nouă, frumoasă...profundă creație a Cameliei Iuliana Radu. Iat-o:

-Hmm, la o ..SEARĂ de POEZIE, zici?, o întreb pe Yle, uitîndu-mă cîș la ea. Io care NU IUBESC poezia (cît despre poeți ce să mai zic!!)!! Ce să caut eu acolo? o întreb pea mica mea, Yle (Noi facem glume, fie bune, fie, cel mai adesea..prostesti, ca sa ne amuzăm!!Ne persiflăm..)
- Mă însoțești pe mine, taci și asculți...poezie, bei un suc/ceai/cafea/bere, poate ”iei niște cadre/imagini!! (dc se va putea!!!) și..plecăm! I-am promis Danielei T că ajung și că voi merge acolo însoțită de prietena mea care este..scriitoare/cameraman/artist plastic (Tii, ce mai reclamă-mi faci!!!)!, îmi zice Yle, asigurîndu-mă că mă voi simți f bine!
-Da?? Ok, dacă tu zici, atunci..haidem!
Zis si făcut! Ne-am gătit (mai mult ea decît eu. io m-arunc în prima pereche de blugi, îmi trag un tricou pe mine și cam asta-i toată sulemeneala mea!!, dar Yle?? Hmmm, cred ca v-am aratat-o de Njde ori și o știți deja ca pe un cal breaz!! Ea ea ca un POM de Crăciun!! 3 kile de bijuuri sînt ca nimic la gîtul ei!! despre țoale ce să mai zic! Nu îmbracă de două ori într-un an nici măcar acceași pereche de..chiloți!!; să nu mă omori Ylonko!! Știi bn că nu te vorbesc eu de rău!!) și am purces la..Seara de Poezie! Începuse cînd am ajuns noi, deoarece orbecăisem un pic pe Moșilor, căutînd LOCAȚIA!!
Daniela T, bucuroasă că ne vede, se strecoară printre mese în seminîntunericul din TAVERNĂ, ne ia de mînuțe și ne conduce la o masă. Dar nu m-așez bine, n-apuc nici să mă dezmeticesc, nici să comand o cafea, că un DRĂCUȘOR își începe ACȚIUNEA asupra mea. Recită cineva un poem. Îmi plăcuse. Nu cunoșteam persona care recitase, dar a fost îndemnată de moderatoarea Cenaclului să se prezinte, așa că m-am dumirit instant! Cu și fără prezentare, tipa îmi plăcuse! Auzisem niște versuri foarte bn închegate, care îmi gîdilaseră pînă și ORGOLIUL meu de..prozatoare!! Apoi mai recită o tînără (o adolescentă) care m-a impresionat maxim cu-al ei vers!! Dar, nu știu cum s-a făcut, ce NEGHINIȚĂ și-a pus SPIRIDUȘII la lucru că mă trezesc sub nas cu-n microfon și purtătorul lui mă incită cu o suită de întrebări. Crezînd că La o Seară cu o Porție de Cultură fiind și între oameni CU CAP ne putem permite să și glumim, pusă pe șotii cu amica mea Yle K, fac un spirit de glumă (proastă!!, de data asta, neinspirată!!; de unde să stiu că ma aflu printre...scortoși literari??), la întrebarea pe care mi-a pus-o moderatoarea:
-Cine sînteți (căci nu v-am mai văzut pe la noi)?? Și..ce credeți despre..poezie???
Dracul mă pune (deh`, ce să fac, plecase un piculeț la plimbare ÎNGERUL meu călăuzitor!! Își mai ia și el fără să mă anunțe în prealabil cîte-o permisie!!...) -căci mi se păruse că m-a privit de foarte de sus moderatoarea; apoi, după o vreme chiar mi s-a confirmat treaba asta!!- și zic:
- Poezia?!! Ce-i aia, poezie?? Nu-mi place poezia! Nici poeții!! (Și, mărturisesc că, am spus-o fix în glumă!!! )
- Cum așa? Nu v-a păcut Raluka noastră?, mă incită moderatoarea -CM- băgîndu-mi, insistent, în gură, microfonul.
- Aaa, ba da! ”Raluka dvs” mi-a plăcut. Dar ea e...altceva!!!
Apoi, după un schimb de PĂRERI ce PĂREAU să degenereze (căci duduia cu microfonul NU GUSTASE DELOC Gluma mea ieftină!!! O valoare culturală ca dumneaei, nehh!!!) reiau și declar frac că nu a fost decît o glumă, evident proastă din partea mea, dar că, desigur îmi place poezia, dar că am totuși ceva rezerve față de..poeți (masculi, îi precizez rîzînd), fiindcă ăștia, POEȚII ”e, mai mereu, DOAR niște POEȚI, adică..cu capu-n nori!!” Rîdeam cu Yle de ne durea deja burta, căci tipa cu microfonul nu se dădea bătută și mă tot zgîndăra cu întrebările, așa că..o zgîndăram și io cu răspunsuri pe măsură, crezînd că totuși stau de vb cu oameni de spirit unde GLUMA nu se taxează decît ca atare! Ei, hai!! Da de unde??? TOȚI cei prezenți acolo în acea seară au luat GLUMA mea legată de POEȚI și POEZIE ca pe un AFRONT și așa a rămas pînă în zilele noastre, cu mici excepții. Doamna care mînuia microfonul m-a OMIS ori de cîte ori a dat nas în nas cu mine, după aceea. Și..am cam dat! Dar eu eram pentru SOMITATEA sa, doar o neglijabilă furnică la picioarele unui..elefant! Deși în acea seară ne despărțisem îmbrățișîndu-ne!! Dar se pare că resentimentele ei față de gluma mea, au efect întîrțiat și..continuu..prezent continuuu (un timp existent numai in..Limba Engleză!! și, iată și în relația mea cu această..moderatoare de..Canaclu Literar!; pagubă-n ciuperci!!)
Eu m-am mai bîntuit pe la Editura/Revista Singur, am mai citit ceea ce scrie Camelia Iuliana Radu și m-am înfruptat cu bucurie din poemele ei, chiar dacă ea nu știe acest lucru. Nici nu am încercat să-i spun, pentru că nu voiam s-o dăm în penibil, eu explicînd de fiecare dată că atunci la acel Cenaclu, glumisem, iar ei, poeții prezenți acolo -și ofensați pînă peste poate de rahatu` meu de glumă-, să se tot lamenteze cum că nu am glumit și așa să nu mai sfîrșim povestea... Acum, cinstit! Cui nu-i place poezia? În fine, creadă ce-o vrea! M-am explicat O DATĂ și încă O DATĂ (la un alt Cenaclu, exemplificînd chiar cu niște versuri puse în pagină de mine!!, pur demonstrativ -nu le am la îndemînă acum, dar le caut și le voi posta aici; pt cine are urechi de auzit!!!) și ALTĂ DATĂ nu am s-o mai fac!!
Astăzi am descoperit pe net o nouă, frumoasă...profundă creație a Cameliei Iuliana Radu. Iat-o:

duhul a intrat în om
şi când omul a vrut să îl dea afară i-a spus
- pentru ce plângi şi vrei să mă dai afară
fiinţă meschină?
eu am venit în loc părăsit
în loc neumblat
animalele pădurii şi-au făcut vizuină
şi nu le-ai alungat
păsările nopţii stau agăţate de tavanul surpat
şi ai tăcut
am găsit şobolani sub patul tău
găuri în podeaua ta
şi nici că te-ai sinchisit
azi îmi spui să plec dintr-un loc
străin ţie şi aproape mort?
dă-mi inima ta inima ta roşie dă-mi mie
dă-mi dragostea să o ţin la piept
şi vii vom fi amândoi
dar omul încolăcit pe jos de durere
îi spune şoptit
- nimic din ce a făcut Dumnezeu
nu este rău în firea sa
nici păsările, nici animalele de pe pământ
nici viermii din pământ
doar nepotrivite pot să fie
pentru omul nevăzătorcare nici de el nu se îngrijeşte
multă durere îmi pricinuieşti
mănânci din carnea mea
să te ţii viu
râcâi în pereţi
şi scorbură duhnitoare îţi faci
- am dreptul prin lege să ocup
ceea ce omul părăseşte
- mai bine nepriceput în casa mea
decât cu locuitori ca tine
migratori din lumea necunoscută
pe care vântul îi aruncă în ogradă
şi care nu ştiu de niciunele
- tu alegi să mori?
- mort am fost prin naştere
venit sunt într-o lume mărginită
stau cu ochii pe ceas
până la întoarcerea în praful etern
eu sunt ochii nisipului deschişi o clipă
şi tot ca el mă înmulţesc
vreau să înţeleg măcar o clipă
din timpul celor vii
am o cuşcă frumoasă cu verzi la ferestre
de mila mea adusă aici
dar tu ce cauţi în vremelnica mea sclipire
pe orbită?
- dă-mi inima
inima ta roşie dă-mi mie
dă-mi dragostea să o ţin la piept
şi vii vom fi amândoi
Felicitări Camelia Iuliana Radu!
Antoaneta Rădoi
Etichete:
antoaneta radoi,
bookmasters Ro,
camelia iuliana radu,
carti,
dincolo de fuga,
discurs,
doina roman,
glume,
poeme,
poeti,
recenzii,
reflectii,
scriitori,
singur,
taverna
vineri, 9 octombrie 2015
Lansare de Carte: "Enigma" de Emil Lungeanu, 8 oct 2015
Lansare carte, "Enigma" de Emil Lungeanu, la Primaria Sector 2, cu aprticiparea primarului Nic Ontanu, critici literari renumiti, poeti, prozatori, public iubitor de carte...
sâmbătă, 19 septembrie 2015
Lansare de Carte: Victoria Milescu, 18 sept 2015
Bună să vă fie inima, oameni buni! Adunareaaa..la o vorbuliță!!
Rămăsesem datoare față de voi și față de poeta și prozatoarea Victoria Milescu, la a cărei Lansare de Carte am fost invitată aseară, 18 sept 2015 și la care am participat cu multă bucurie! A fost o seară pe cinste! Așa cum v-am spus într-un alt articol, pe altundeva, am avut bucuria să-l cunosc pe
piteșteanul Mihail Soare, poet/prozator/publicist care se potrivește, mănușă, structurii mele scriitoricești!!..
Victoria Milescu: esență tare în sticluță mică!!.. Timidă, delicată, a recitat din propriile-i poeme, alaturi de inegalabila actriță Doina Ghițescu. Au fost prezenți la evenimnet și au luat cuvîntul criticii literari Lucian Gruia și Emil Lungeanu. Hmm, m-am distrat copios, din spatele camerei de filmat cînd l-am văzut pe criticul literar Emil Lungeanu intrînd pe o ușă laterală intrării principale, strecurîndu-se luuung, deșirat, îmbrăcat precum proletarul eminescian, cu o șapcă pe cap!! Dacă l-ai fi întîlnit fără să-l cunoști și fără să știi că-i ditai criticul literar -cu un cuvînt GREU de spus în Literatura Română-, ai fi crezut că-i un ștrengar...obosit!! de zbenguiala de toată ziua sau de bătutul mingii pe maidan ori, mai degrabă, un miner ieșit din schimb, epuizat din pricina lipsei de aer după 6 ore în tura de minerit!! El care-i eleganța și scorțășenia (e de bine!!!) întruchipată, purta acum o ținută care nu era deloc în conformitate cu evenimentul la care participa!! - nu în opinia mea, eu pledez pt MODA SPORT-Elegant, cam în oricare împrejurare! Mi se pare mai confortabil! Afar` de portul celor care fac Serviciul la Guvern sau în Armata!! Ce-o fi fost cu el (Ei, nah`, ce să fie? Pînă și ”scorțosului” critic literar Emil Lungeanu i se poate întîmpla să nu fie, măcar o dată în viața, îmbrăcat la costum și cravată!! )?? S-a scurs pe ușa aceea intrînd, chipurile discret, camuflat, oarecum, sub cozorocul șepcii cu model camuflaj și s-a prăbușit, obosit (poate un pic bolnăvior!!) în primul fotoliu ieșit în cale-i!! Noroc că acolo era unul liber, pregătit parcă anume pentru un critic literar obosit!! Venise, evident, să ia cuvîntul, dar impresia mea, ochiul meu MAGIC (prin care îl priveam..indiscret!!; avantaj eu!! care îl vedeam într-o altă...DIMENSIUNE decît îl vedea restul lumii prezente acolo..), îmi spunea că omul va adormi instant, mîngîiat de blajina, melodioasa voce a Victoriei Milescu și va merge pe calea viselor... Era cît pe ce să-i reușească, dacă nu-l trezea la realitate vocea gravă a editorului Nicolae Roșu, care îl anunța prin microfonul stației să ia cuvîntul!!... S-a ridicat șerpuit, și-a dres glasul și...a cuvîntat!! Douăj`de minute. Oh, cum de s-a oprit după primele douăjde minute?? (De regulă anunță că ”nu se va mai LUNGI prea mult!!”, apoi uită rapid ce-a spus și-o mai..LUNGEȘTE încă douăj`de minute!! Așa s-a-ntîmplat anul trecut la Bookfest cînd m-a ținut cu camera de filmat în brațe - filmam fără stativ!!; bucuria nebunilor!!- preț de vreo 3 reprize a cîte douăj`de minute fiecare!! Am clacat -de la rinichi, filmasem pînă atunci 180 de minute fără apuză cu camera de filmat în mînă- cu doar 3 minute înainte de finalul spiciului și eu și acumulatorul... Deh...LUNGEANU, nu??)
Apoi a vorbit foarte cald..maestrul Radu Cîrneci! Singurul critic literar în fața căruia mie, personal, îmi vine să merg înclinat!! Nu știu de ce! Acesta-i sentimentul pe care-l trăiesc în prezența acestui om firav la trup!! Unde mai pui că mi-a făcut onoarea de a-mi strînge mîna la final, cînd am pus camera jos!!! M-a copleșit de-fi-ni-tiv!!! (Și cînd mă gîndesc că mai acum un an, la lansarea uneia dintre cărțile mele, de cum am fost anunțată, dumnealui necunoscîndu-mă, l-am văzut neliniștit, plictisit parcă, fîțîindu-se în fotoliu! Parcă fotoliul acela în care șezuse liniștit pînă atunci devenise, dintr-o dată, mult prea...strîmt pentru domnia sa. Îi văzusem privirea și-i citisem acel: ”da` cine o mai fi și creatura aceasta??” Dar asta a durat pînă a ascultat ce se vorbea despre scriitura mea și s-a lămurit cam care era treaba cu ”creatura!!” Și-a dat seama că nu mă aflam în Spațiul acela ca o simplă creatură ci tocmai demonstrasem că am CREAT ceva demn de luat în seamă!!, dar..despre aceasta pe altă dat`!)...
Apoi a vorbit foarte cald..maestrul Radu Cîrneci! Singurul critic literar în fața căruia mie, personal, îmi vine să merg înclinat!! Nu știu de ce! Acesta-i sentimentul pe care-l trăiesc în prezența acestui om firav la trup!! Unde mai pui că mi-a făcut onoarea de a-mi strînge mîna la final, cînd am pus camera jos!!! M-a copleșit de-fi-ni-tiv!!! (Și cînd mă gîndesc că mai acum un an, la lansarea uneia dintre cărțile mele, de cum am fost anunțată, dumnealui necunoscîndu-mă, l-am văzut neliniștit, plictisit parcă, fîțîindu-se în fotoliu! Parcă fotoliul acela în care șezuse liniștit pînă atunci devenise, dintr-o dată, mult prea...strîmt pentru domnia sa. Îi văzusem privirea și-i citisem acel: ”da` cine o mai fi și creatura aceasta??” Dar asta a durat pînă a ascultat ce se vorbea despre scriitura mea și s-a lămurit cam care era treaba cu ”creatura!!” Și-a dat seama că nu mă aflam în Spațiul acela ca o simplă creatură ci tocmai demonstrasem că am CREAT ceva demn de luat în seamă!!, dar..despre aceasta pe altă dat`!)...
A luat apoi cuvîntul scriitorul Mihai Antonescu și alți poeți și prozatori, după care am ascultat-o, cu evlavie aș putea zice, pe delicata Victoria Milescu, recitîndu-și, regal, poemele!
Am petrecut cu toții frumos! Victoria Milescu a fost răsfățata serii! A fost o seară ei!!
Vă las în compania cîtorva imagini, dar voi reveni cu acest subiect!
Am petrecut cu toții frumos! Victoria Milescu a fost răsfățata serii! A fost o seară ei!!
Vă las în compania cîtorva imagini, dar voi reveni cu acest subiect!
Etichete:
antoaneta radoi,
casa calderon,
critici literari,
doina ghitescu,
emil lungeanu,
filmari,
interviuri,
lansare carte,
lucian gruia,
poeti,
prozatori,
radu cirneci,
recenzii carte,
scriitori,
victoria milescu
sâmbătă, 11 iulie 2015
Despre Ylenia Koste ...
Ylenia Koste, psihologul, fashion-designerul, poetul
Despre Ylenia, ca om, aş putea să vorbesc oricît, fiindcă o cunosc ca pe propriul meu buzunar gol, însă îmi este dificil să vorbesc despre poeta Ylenia Koste! Am s-o fac, totuşi!
Pe Ylenia, învidioşii ar putea-o încadra în categoria: „tot românul s-a născut poet!”, lucru de la care nici eu nu m-aş fi dat înapoi -măcar aşa ca s-o persiflez niţel!!-, doar că, acum, după ce am citit ceea ce a scris ea prin pauzele dintre psihologizări, meșterit, crescut copii, bijuterit, etc, pot veni cu amendamentul că ea, deşi este psiholog de profesie şi artist plastic cu vocaţie, dacă ar fi scris toată viaţa poeme, ar fi făcut-o cu mult mai bine decît mulţi poeţi post-modernişti…
Poezia este una dintre puţinele ei taine, nedescifrate de mine pînă acum!
De profesie psiholog, fashion-designer cu vocaţie, un real talent înnăscut în arta bijuteritului, mamă a doi băieţi, om de mare caracter şi de mare angajament şi prieten devotat, altruista Ylenia, o femeie dintr-o bucată, m-a surprins plăcut, m-a emoţionat cu sunetul mîngîietor al stihurilor…Citindu-i poeziile, i-am descoperit latura sensibilă, pe care, recunosc, nici n-o bănuiam. Poate şi din pricina faptului că eu o vedeam pe Yle, ca pe un om aşa mai…”butuc!!!” Dar iată că…m-am înşelat! Frumos îmi şade!!!
O cunosc pe Ylenia şi am privit-o, nu ca pe un om, ci mai degrabă ca pe un mecanism, ca pe un…robot multifuncţional! Fiindcă ea ştie să facă de toate! E pricepută la orice, şi-şi „bagă nasul” şi „pe unde nu-i fierbe oala!!!”, în sensul că nu se dă înapoi de la munca fizică, chiar acolo unde mulţi bărbaţi ar da bir cu fugiţii. Am văzut-o reparînd intrerupătoare electrice ( asta în timp ce barbat-su nu ştia nici să ţină o şurubelniţă în mînă -sau, poate nu voia!!!), montînd maşini de spălat, şifoniere, opritoare de parcare. Am văzut-o schimbînd cureaua de la ventilatorul automobilului sau depanînd aspiratorul, maşina de cusut şi imprimanta calculatorului. Dar cîte nu am văzut-o făcînd?? Cu aceleaşi mîini cu care depana maşina de spălat şi cu care căra murăturile de la piaţă sau cu care te ajuta, fără preget, la căratul mobilei, am văzut-o meşterind la bijuterit hand made-uri şi, vă garantez că, din mîinile ei ieşeau nişte minunăţii, adevărate opere de artă! Şi-a umplut casa de creaţii, iar colegii, vecinii, prietenii, amicii şi cunoscuţii sînt beneficiarii a cel puţin o bijuterie, fiecare! Toate dăruite cu largheţe! Şi, să nu credeţi că erau niscai tinichele! Nu! Ci bijuterii lucrate manual, cu trudă şi costuri, cu investiţii serioase în pietre semipreţioase şi sîrme argintate şi/sau de argint, perluţe, cristale etc. De bijuterit am tot văzut-o bijuterind, la ţoale, am „ţolărit” împreună ( cîţiva ani buni, pînă ne-a luat capu’ pe-amîndouă, c-au venit zorzonatele, multicolorele şi lucitoarele turcisme care-au invadat şi acaparat Piaţa din România, de-a „luat ochii romîncelor” şi „ne-a scos, şi nouă, moda din cap!!!” şi-am abandonat branşa care, oricum, nu mai dădea roadele dorite ). La „munca de jos” am văzut-o punînd umărul fără reţineri. Psihologia a absolvit-o, cred eu, ca să ne arate tuturor că „poate şi are cu ce!!”, dar că Yle e în stare să creioneze versuri care să sensibilizeze pînă şi o inimă ca a mea [ Care nu rezonează nici cu poezia, nici cu poeţii!!! Pentru mine -am mai spsu-o, de mi-am pus multă poeţime-n cap!!, dar am s-o repet, cu orice risc- poeţii sînt (erau!!) doar nişte…poeţi!!, iar poezia o…pierdere de vreme!!!, a…poeţilor!, a „visătorilor fără…vise!!!”], asta nu credeam!!! Citindu-i poemele, mi-am dat seamă că, în fapt, nu o cunoşteam, că nu o cunosc! Am sentimentul că un altcineva a scris şi nu omul cu care petrec de un sfert de veac…
Versurile ei au o sensibilitate rezonantă, care-ţi pune-n faţă, instant, omul din spatele cuvîntului. Aşa că, nu-i greu s-o descoperi!
Vă învit să-i citiţi poeziile! Vă invit la mediaţie cu…Ylenia Koste!
AR
Dec 2014, Bucureşti
Articole recente
Arhive
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
- decembrie 2014
- noiembrie 2014
- septembrie 2014
- august 2014
- iulie 2014
- iunie 2014
- mai 2014
- aprilie 2014
- martie 2014
- februarie 2014
- ianuarie 2014
- decembrie 2013
- noiembrie 2013
- octombrie 2013
- iulie 2013
- mai 2013
- aprilie 2013
- martie 2013
- februarie 2013
- ianuarie 2013
- decembrie 2012
- septembrie 2012
- august 2012
- iulie 2012
- mai 2012
- iunie 2011
Categorii
- antoaneta radoi
- apoteoza
- artist plastic
- autorul Acatistului Sf Calinic de la Cernica
- autorul Acatistului Sfintului Calinic de la Cernica
- Batalia Patriarhiei pentru Ora de Religie
- Blogul meu
- Candele
- Circulara a sinodului BOR
- Citate celebre
- Codul de Bare/Cip-urile
- Colportaj
- Comemorare părintelui Cristian Baroianu
- Conferinta de presa
- confluente literare
- Crezul ( Simbolul Credintei )
- Criticul literar Aureliu Goci despre Antoaneta Radoi
- Cruci
- cu..dragoste!
- Cuv Pr Arsenie Boca
- De Florii
- Dependenta
- despre Ylenia koste
- Din "dragoste"
- Dragul
- elena trifan
- emisa impotriva unor firme
- Evanghelia
- Fatarnicie
- Frica sau iubirea de Dumnezeu?
- Galeria Ivanei-A
- Galerie Produse
- Gavriil.
- grabnic-ajutatorul
- Icoane
- Iertarea
- Ilie Lăcătusu
- Imagini
- Imagini magice
- In Postul pastelui…mi-am luat canon!
- Ipocrizie
- Ipocrizie și sofisme
- Iuda
- jandarmeria guvernului
- Jocuri de PUTERE în lumea Cartii
- Jurnal
- lacrima izbinzii
- Lansare de carte
- lansari de carte; Cenaclu literar
- Maica Domnului la…Letca Nouă
- Minuni
- Mitoseasca atotstiutoarea ”Judecatoarea Jude”
- Multumesc!
- Munca
- Nicodim Bujor
- Noi ”minuni” ale Pr Boca; Ratingul TiVi
- oameni ai lui Dumnezeu
- oameni ai lui Dumnezeu
- Paraclisul părintelui Arsenie Boca
- Pelerinaje si pelerini
- Peziile Yleniei Kostea
- Pictura bizantina/pictura realista
- Plîngerile Ivanei
- Plugusor
- Poeme şi Psalmi
- Pontacul şi Iohannacul
- Pr Leon
- Pr Nicodim Bujor
- Preoti
- Preoti
- Presedintele meu drag
- Prigonitorilor mei
- Prigonitorilor mei din Sinod!
- Psalmii lui Anto
- Psaltirea lui David
- Psaltirea Maicii Domnului
- Puterea Rugaciunii
- Părintele ilie Lăcătuşu
- Părintele Isaia de la Schitul Horia
- Părintele meu drag
- Rastignirea lui Onufrie de la Garajul Sf Efrem cel Nou
- Rugaciune
- Rugaciunea
- Sa traiti bineeee..la puscarie!
- Schima si schimonahul
- scumpul şi sfîntul meu părinte
- Sf Efrem cel nou
- Sfinti autentici
- Smirna
- suferinta creatiei
- Szobi Cseh decorat post mortem
- Tamiie/Smirna
- Toate mi se-ntimpla numai mie!
- Ucenicii Diavolului
- Ucenicii lui Hristos
- un…"ilustru necunoscut"
- Uncategorized
- Urare Nou An
- Vin Kagor
- Vin Liturgic
- Vine ploaia peste fratii nostri
- vinerea mea neagra
Căutare
You are following this blog, along with 366 other amazing people (manage).
Please configure the Image widget in your widget settings.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)







