-Hmm, la o ..SEARĂ de POEZIE, zici?, o întreb pe Yle, uitîndu-mă cîș la ea. Io care NU IUBESC poezia (cît despre poeți ce să mai zic!!)!! Ce să caut eu acolo? o întreb pea mica mea, Yle (Noi facem glume, fie bune, fie, cel mai adesea..prostesti, ca sa ne amuzăm!!Ne persiflăm..)
- Mă însoțești pe mine, taci și asculți...poezie, bei un suc/ceai/cafea/bere, poate ”iei niște cadre/imagini!! (dc se va putea!!!) și..plecăm! I-am promis Danielei T că ajung și că voi merge acolo însoțită de prietena mea care este..scriitoare/cameraman/artist plastic (Tii, ce mai reclamă-mi faci!!!)!, îmi zice Yle, asigurîndu-mă că mă voi simți f bine!
-Da?? Ok, dacă tu zici, atunci..haidem!
Zis si făcut! Ne-am gătit (mai mult ea decît eu. io m-arunc în prima pereche de blugi, îmi trag un tricou pe mine și cam asta-i toată sulemeneala mea!!, dar Yle?? Hmmm, cred ca v-am aratat-o de Njde ori și o știți deja ca pe un cal breaz!! Ea ea ca un POM de Crăciun!! 3 kile de bijuuri sînt ca nimic la gîtul ei!! despre țoale ce să mai zic! Nu îmbracă de două ori într-un an nici măcar acceași pereche de..chiloți!!; să nu mă omori Ylonko!! Știi bn că nu te vorbesc eu de rău!!) și am purces la..Seara de Poezie! Începuse cînd am ajuns noi, deoarece orbecăisem un pic pe Moșilor, căutînd LOCAȚIA!!
Daniela T, bucuroasă că ne vede, se strecoară printre mese în seminîntunericul din TAVERNĂ, ne ia de mînuțe și ne conduce la o masă. Dar nu m-așez bine, n-apuc nici să mă dezmeticesc, nici să comand o cafea, că un DRĂCUȘOR își începe ACȚIUNEA asupra mea. Recită cineva un poem. Îmi plăcuse. Nu cunoșteam persona care recitase, dar a fost îndemnată de moderatoarea Cenaclului să se prezinte, așa că m-am dumirit instant! Cu și fără prezentare, tipa îmi plăcuse! Auzisem niște versuri foarte bn închegate, care îmi gîdilaseră pînă și ORGOLIUL meu de..prozatoare!! Apoi mai recită o tînără (o adolescentă) care m-a impresionat maxim cu-al ei vers!! Dar, nu știu cum s-a făcut, ce NEGHINIȚĂ și-a pus SPIRIDUȘII la lucru că mă trezesc sub nas cu-n microfon și purtătorul lui mă incită cu o suită de întrebări. Crezînd că La o Seară cu o Porție de Cultură fiind și între oameni CU CAP ne putem permite să și glumim, pusă pe șotii cu amica mea Yle K, fac un spirit de glumă (proastă!!, de data asta, neinspirată!!; de unde să stiu că ma aflu printre...scortoși literari??), la întrebarea pe care mi-a pus-o moderatoarea:
-Cine sînteți (căci nu v-am mai văzut pe la noi)?? Și..ce credeți despre..poezie???
Dracul mă pune (deh`, ce să fac, plecase un piculeț la plimbare ÎNGERUL meu călăuzitor!! Își mai ia și el fără să mă anunțe în prealabil cîte-o permisie!!...) -căci mi se păruse că m-a privit de foarte de sus moderatoarea; apoi, după o vreme chiar mi s-a confirmat treaba asta!!- și zic:
- Poezia?!! Ce-i aia, poezie?? Nu-mi place poezia! Nici poeții!! (Și, mărturisesc că, am spus-o fix în glumă!!! )
- Cum așa? Nu v-a păcut Raluka noastră?, mă incită moderatoarea -CM- băgîndu-mi, insistent, în gură, microfonul.
- Aaa, ba da! ”Raluka dvs” mi-a plăcut. Dar ea e...altceva!!!
Apoi, după un schimb de PĂRERI ce PĂREAU să degenereze (căci duduia cu microfonul NU GUSTASE DELOC Gluma mea ieftină!!! O valoare culturală ca dumneaei, nehh!!!) reiau și declar frac că nu a fost decît o glumă, evident proastă din partea mea, dar că, desigur îmi place poezia, dar că am totuși ceva rezerve față de..poeți (masculi, îi precizez rîzînd), fiindcă ăștia, POEȚII ”e, mai mereu, DOAR niște POEȚI, adică..cu capu-n nori!!” Rîdeam cu Yle de ne durea deja burta, căci tipa cu microfonul nu se dădea bătută și mă tot zgîndăra cu întrebările, așa că..o zgîndăram și io cu răspunsuri pe măsură, crezînd că totuși stau de vb cu oameni de spirit unde GLUMA nu se taxează decît ca atare! Ei, hai!! Da de unde??? TOȚI cei prezenți acolo în acea seară au luat GLUMA mea legată de POEȚI și POEZIE ca pe un AFRONT și așa a rămas pînă în zilele noastre, cu mici excepții. Doamna care mînuia microfonul m-a OMIS ori de cîte ori a dat nas în nas cu mine, după aceea. Și..am cam dat! Dar eu eram pentru SOMITATEA sa, doar o neglijabilă furnică la picioarele unui..elefant! Deși în acea seară ne despărțisem îmbrățișîndu-ne!! Dar se pare că resentimentele ei față de gluma mea, au efect întîrțiat și..continuu..prezent continuuu (un timp existent numai in..Limba Engleză!! și, iată și în relația mea cu această..moderatoare de..Canaclu Literar!; pagubă-n ciuperci!!)
Eu m-am mai bîntuit pe la Editura/Revista Singur, am mai citit ceea ce scrie Camelia Iuliana Radu și m-am înfruptat cu bucurie din poemele ei, chiar dacă ea nu știe acest lucru. Nici nu am încercat să-i spun, pentru că nu voiam s-o dăm în penibil, eu explicînd de fiecare dată că atunci la acel Cenaclu, glumisem, iar ei, poeții prezenți acolo -și ofensați pînă peste poate de rahatu` meu de glumă-, să se tot lamenteze cum că nu am glumit și așa să nu mai sfîrșim povestea... Acum, cinstit! Cui nu-i place poezia? În fine, creadă ce-o vrea! M-am explicat O DATĂ și încă O DATĂ (la un alt Cenaclu, exemplificînd chiar cu niște versuri puse în pagină de mine!!, pur demonstrativ -nu le am la îndemînă acum, dar le caut și le voi posta aici; pt cine are urechi de auzit!!!) și ALTĂ DATĂ nu am s-o mai fac!!
Astăzi am descoperit pe net o nouă, frumoasă...profundă creație a Cameliei Iuliana Radu. Iat-o:
duhul a intrat în om
şi când omul a vrut să îl dea afară i-a spus
- pentru ce plângi şi vrei să mă dai afară
fiinţă meschină?
eu am venit în loc părăsit
în loc neumblat
animalele pădurii şi-au făcut vizuină
şi nu le-ai alungat
păsările nopţii stau agăţate de tavanul surpat
şi ai tăcut
am găsit şobolani sub patul tău
găuri în podeaua ta
şi nici că te-ai sinchisit
azi îmi spui să plec dintr-un loc
străin ţie şi aproape mort?
dă-mi inima ta inima ta roşie dă-mi mie
dă-mi dragostea să o ţin la piept
şi vii vom fi amândoi
dar omul încolăcit pe jos de durere
îi spune şoptit
- nimic din ce a făcut Dumnezeu
nu este rău în firea sa
nici păsările, nici animalele de pe pământ
nici viermii din pământ
doar nepotrivite pot să fie
pentru omul nevăzătorcare nici de el nu se îngrijeşte
multă durere îmi pricinuieşti
mănânci din carnea mea
să te ţii viu
râcâi în pereţi
şi scorbură duhnitoare îţi faci
- am dreptul prin lege să ocup
ceea ce omul părăseşte
- mai bine nepriceput în casa mea
decât cu locuitori ca tine
migratori din lumea necunoscută
pe care vântul îi aruncă în ogradă
şi care nu ştiu de niciunele
- tu alegi să mori?
- mort am fost prin naştere
venit sunt într-o lume mărginită
stau cu ochii pe ceas
până la întoarcerea în praful etern
eu sunt ochii nisipului deschişi o clipă
şi tot ca el mă înmulţesc
vreau să înţeleg măcar o clipă
din timpul celor vii
am o cuşcă frumoasă cu verzi la ferestre
de mila mea adusă aici
dar tu ce cauţi în vremelnica mea sclipire
pe orbită?
- dă-mi inima
inima ta roşie dă-mi mie
dă-mi dragostea să o ţin la piept
şi vii vom fi amândoi
Felicitări Camelia Iuliana Radu!
Antoaneta Rădoi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu