Comment la un Artociol de-al lui Razvan Codrescu din Blogul Rost

  Art a lui Răzvan Codrescu din ..Rost

Cînd te joci cu focul Iadului…

31 octombrie 2015 de Răzvan Codrescu

„Sîntem cu toții îngroziți de tragedia petrecută ieri seară la București, soldată cu 28 de morți și 162 de răniți (cifrele sînt provizorii, mulți dintre răniți fiind în stare gravă, în timp de alții s-au externat deja), toți tineri și chiar adolescenți (unii încă neidentificați). Ca de obicei în situațiile-limită, „civilizația” (cu pretențiile ei oganizatorice, logistice, tehnologice etc.) se dovedește mai fragilă decît se crede, iar aceasta cu atît mai mult într-o țară ca România, în care formele ei sînt mai degrabă butaforice.
Se va vorbi mult despre cauzele fizice sau materiale ale tragediei (și cineva va trebui să răspundă, măcar ca să se îngusteze posibilitățile unor recidive), dar nu știu cîți sînt dispuși să accepte o reflecție asupra cauzelor meta-fizice sau spirituale (pentru care în lumea contemporană funcționează aproape reflex prezumția de obscuratism sau superstiție).
Nenorocirea s-a petrecut în noaptea de Halloween și într-un cadru profund marcat de „spiritul” demoniac al acestei pseudo-sărbători globalizate. Știu că există rock și rock, și nu vreau să fac speculații asupra caracterului satanist al acestui gen de muzică și comportament, dar nu se poate să nu te pună pe gînduri, dincolo de îndoielnicul nivel artistic și de iresponsabilitatea sau teribilismul „punerii în scenă”, numele trupei respective (Goodbye to Gravity! – „Adio seriozitate!”), al albumului lansat cu acest prilej (Mantras of War – „Mantre de război”) sau al primului single din componența lui (The Day we die – „Ziua în care murim”) – adevărat „best-seller profetic”, cum l-au numit chiar unii dintre actanții tragicului eveniment.  Poate că rămîne loc, dincolo de durere și stupefacție, și de o minimală „învățătură de minte”…Indiferent cît crezi sau nu în „puterile întunericului”, cîrdășia cu demonicul sau numai simplul joc de-a demonismul, cu binecunoscutele ingrediente horror ale păgînismului și satanismului, se arată nu o dată a nu rămîne fără urmări. Sfidarea Binelui și provocarea Răului reprezintă un „stil de viață” asupra căruia s-ar cuveni un plus de meditație, pornind de la concretul tragic, iar nu de la supozițiile abstracte. Căci, c-o luăm real sau simbolic, cu dracul nu e de glumit…”

Commentul meu:
Dle Răzvan Codrescu, spuneți că: ”Nenorocirea s-a petrecut în noaptea de Halloween într-un cadru profund marcat de spiritul demonic...”  Mulți creștini ortodocși gîndesc la fel! Eu însămi am scris și am pledat împotriva împămîntenirii la noi a cestor ”sărbători” Chiar aseara cu vreun ceas înainte de aflarea tragediei de la Clubul Colectiv, mă contrasem cu un tătic, care spunea pe Blogul lui (3pas) că Halloween-ul nu-i chiar pe gustul lui, dar că ”de dargul Mariei”, fiica lui, a acceptat să-i cumpere ceva ”Hăinuțe de Carnaval” , eu spunîndu-i că în loc de căciuliță cu cornițe, i-ar fi putut cumpăra Măriucăi o ie, etc... Mai spuneți dvs: ”Cîrdășia cu demonicul și cu forțele întunericului...s-au dovedit nu odată a rămîne fără urmări...sfidarea BINELUI și provocarea RĂULUI reprezintă un stil de viață...prin urmare, cu dracul nu e de glumit” Ei, bine! De-acord cu opinia domniei voastre! Dar, gîndidu-mă la Iov, mă-ntreb: Oare copiii lui, pentru ale căror petreceri Iov sacrifica multe animale a doua zi, dînd ”jertfă de curățire”, serbaseră cumva Halloween-ul în pre-seara zilei în care Satan a venit la Dumnezeu să-i ceară să-l cearnă pe Iov?? Iov nu a ”sfidat BINELE” și nu a ”provocat RĂUL”, ci era un ROB al lui Dumnezeu (Dumnezeu Însuși o spune!!; Cartea lui Iov) Și cu toate astea Satan  a cerut să-l cearnă, iar Dumnezeu i-a dat Satanei mînă liberă să-l batjocorească în fel și chip, și chiar cam ca pe cei de la Clubul ”Colectiv”, dărîmînd casa peste fiii lui Iov, chiar în ceasul uneia dintre  repetatele petreceri pe care fiii acestuia le dădeau (Petrecăreți băieți!!) Oo, dar cîte suferințe nu a îndurat ”blîndul și dreptul Iov!!”, cel care nu întărîtase RĂUL și ni sfidase BINELE!!..
Murim fiindcă ”toți sîntem datori cu-o moarte!!” Cei MORȚI la Clubul Colectiv, muriți ar fi fost și dacă nu s-ar fi aflat acolo!! Nu decidem noi nici cînd, nici cum murim. Treaba noastră este, într-adevăr, aceea de a ne strădui să trăim frumos! Doar că..frumos, pentru unii era/e bucuria de a fi în Club, de a asculta Rock, de a ..și așa mai departe. Problema este cumva a părinților. Zic. Ce căutau copii de 14-15 ani  (copii??!!; să nu cumva să-i numim așa!!, că ne-am dat foc la valiză...) acolo? În Club unde se fumează, se bea (tărie), se îngurgitează ”mariana” și ale ierburi... Acum plîng acești părinți prea...libertini! Plîng pentru că le-au murit copiii?? Dar nu plînseseră ceva mai înainte, cînd, în fapt, copiii lor erau deja..MORȚI!! Niște MORȚI umbători prin..discoteci!! Păcat! Noi sîntem răspunzători de MOARTEA copiilor noștri...De umblarea lor, MORȚI, prin lume...