Descântec... cu "cântec"...
.
Nu mă duc, de când mă ştiu,
Decât rar în Cişmigiu,
Dar, fiind o zi cu soare
Şi găsind loc în parcare,
.
M-am gândit să-l traversez
Ca să mă mai relaxez.
Şi-am trecut, în pas agale,
Pe aleile-acum goale...
.
Lângă lac, pe-o bancă mică,
Sta o fată tinerică,
Iar în juru-i, gravitând,
O babă “pleda”, spunând :
.
- “Stai cu baba, să-ţi descânte,
Cuvinte din cele sfinte,
Că te văd făptură-aleasă,
Să-ţi scot durerea din casă
.
Şi din suflet să ţi-o scot
Cu rădăcină cu tot”...
Şi-ncepu baba a spune
Vorbe grele, vorbe bune,
.Într-un iureş neoprit,
Înfocat şi gâlgâit,
Invocând, cu bratu-ntins,
Ceru-nalt şi necuprins :
.
- “Du-te pe pustii, durere,
Precum luna-n nouri piere,
Du-te, pleacă – cu de-a sila –
Că mi-ai deocheat copila
.
Şi-ai adus asupra-i jele
Şi dureri şi doruri grele
Şi tristeţi şi ne-mpliniri
Din cauza unei iubiri.
.
Durere arză-te-ar focul,
I-ai îmbrobodit norocul,
Nu aude şi nu vede,
Numai în tristeţe crede.
.
Piei, deochi, din ochii fetei,
Unde-nţarcă fiul iepei,
Unde s-o sfârşi pământul,
Unde se-odihneşte vântul,
.
Şi pe-aicea nu mai trece...
Piei, crăpa-ţi-ar capu’n zece
Fiecare ciob să ducă
Pe pustii câte-o nălucă”...
.Şi-a mai zis destule baba...
Am plecat - mă-ncerca graba –
Şi-am uitat, zâmbind, pe dată,
Şi de babă şi de fată...
.
După-o vreme, nu ştiu cum,
M-am întors pe-acelaşi drum.
Pe aceeaşi bancă mică,
Fata noastră tinerică
.
Ce fusese descântată...
M-a-mpins diavolul pe dată
S-o întreb, din politeţe,
De mai are-n ea tristeţe.
.
M-a privit în ochi, cuminte,
Şi-a-ngăimat vreo trei cuvinte :
- Da, tristeţea-şi “face felul”...
Dar... nu mai am... portofelul !!
.
Mariana Cruceru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu