duminică, 7 februarie 2016

Slavă Sfintei Treimi


  
Doamne, Dumnezeul meu, Cel ce cunoşti căderea Îngerului Trufaş al Zorilor, mîntuieşte-mă cu Harul tău! Nu mă lăsa să mă-ndepărtez de Tine şi nu-mi da să mă-ndoiesc de Tine! Dă auzului meu agerime, ca să aud în toate zilele vieţii mele glasul Tău tainic şi să strig Ţie, Celui veşnic: Slavă Ţie, Dumnezeul meu, Slavă Ţie!
Doamne, Dumnezeul meu, binecuvîntează-mă cu iubirea Ta! Dă-mi Lumina Harului şi fă, Doamne, ca atîta cît trăiesc şi văd dragostea Ta, să mă bucur de ea şi cu rînvă să-ţi mulţumesc, să mă rog Ţie şi neîncetat să strig:
Slavă Ţie, Celui ce m-ai adus la viaţă!
Slavă Ţie, Celui ce mi-ai arătat lumina!
Slavă Ţie, Celui ce mi-ai arătat iubirea Ta cea negrăită şi mai presus de fire! 
Slavă Ţie, pentru minunatele potriviri de întîmplări pe care le-a rînduit pentru mine Pronia Ta!
Slavă Ţie, pentru presimţirile dăruite de har!
Slavă Ţie, pentru poveţele glasului tainic! 
Slavă Ţie, Celui ce-mi zădărniceşti planurile nefolositoare!
Slavă Ţie, Celui ce mă trezeşti prin suferinţe din robia patimilor!
Slavă Ţie, Celui ce întorci celor care se pocăiesc neprihănirea crinilor!
Slavă Ţie, Celui ce ne-ai născut a doua oară prin apele cele de viaţă făcătoare ale Botezului!
Slavă Ţie, Celui ce mi-ai trimis nereuşite şi scîrbe, ca să-mi întorc ochii spre suferinţa celorlalţi!
Slavă Ţie, Celui ce Te sălăşluieşti în chip nevăzut acolo unde adie buna mireasmă a milostivirii!
Slavă Ţie, Celui ce ai preschimbat viaţa noastră cu faptele bunătăţii şi ai pus mare răsplată în însăşi fapta bună!
Slavă Ţie, celui ce m-ai insuflat spre a sluji aproapelui, luminîndu-mi sufeltul cu bucuria aceasta, atunci cînd razele Tale nenumărate au căzut asupra inimii mele, făcîndu-o purtătoare de lumină şi Har!
Slavă Ţie, celui ce faci nepieritor tot lucrul cel înalt şi bun!
Slavă Ţie, Celui ce ne-ai făgăduit reîntîlnirea dorită cu cei de aproape ai noştri adormiţi întru nădejdea Învierii!
Slavă Ţie, Celui ce tămăduieşti neputinţele şi scîrbele cu trecerea vindecătoare a timpului!
Salvă Ţie, Celui ce Singur ştii de ce îngădui să fim prigoniţi pe nedrept!
Slavă Şie, Celui ce plineşti cererea mea pentru cele bune! 
Slavă Ţie, pentru puterea mea de a luca cele de folos!
Slavă Ţie, pentru clipele luminoase ale vieţii mele!
Slavă Ţie, pentru geniul minţii omeneşti, pentru limbile de foc ale inspiraţiei (Slavă Ţie pentru Cărţile mele!!...)!!!
Slavă Ţie, celui ce Ţi-ai arătat puterea în Legile ce cîrmuiesc zidirea!
Slavă Ţie, Celui ce ne umbreşti cu Cetele Sfinţilor Tăi, cu Puterile Cereşti şi Îngereşti!
Slavă Ţie, Celui ce ne-ai dăruit-o pe Sfînta Fecioară Maria, ca să ne fie nouă Maică Sfîntă, grabnic-ajutătoare şi Sfînt Acoperămînt!
Slavă Ţie, Celui ce ai înălţat Biserica Ta ca adăpost lumii ostenite! Slavă Ţie, adînc nesecat al iertării! 
Slavă Ţie, Celui ce ne iubeşti cu dragoste nemăsurată, dumnezeiască! 
Slavă Ţie, pentru paharul vieţii şi pentru pîinea bucuriei veşnice! Slavă Ţie, pentru puterea Harului Tău Cel necuprins şi de viaţă făcător!
Slavă Ţie, Preasfîntule Părinte, Care ne-ai chemat să dobîndim Împărăţia Ta! 
Slavă Ţie, Duhule Sfinte, Soare de viaţă dătător al tuturor veacurilor trecute şi al celor care vor fi!
Slavă Ţie, Iisuse Hristoase (Adonai, Eloi, Elohim, El-Shadai, Emanuel...), Fiule şi Cuvîntul lui Dumnezeu, Mîntuitorul nostru, Care pentru învierea sufletelor noastre Te-ai întrupat şi Te-ai răstignit!
Slavă Ţie, preasfîntă TREIME: Tată, Fiule şi Duhule Sfinte! Amin.

Antoaneta Rădoi -de la Vrancea
(7 febr 2016, Bucureşti) 


vineri, 5 februarie 2016

~Doar eu~, de Lucia Barbu


DOAR EU! (JUST ME!)
Lucia Barbu

16.01.2015
Cu palmele căuş, am adunat frumosul,
Din oameni şi din păsări, în fiecare gând,
Din verdele grădinii şi din albastrul mării,
În sufletu-mi de floare,le-am aşezat pe rând.
Din cupa unui crin, am respirat parfumul,
Am strâns la pieptul meu, buchetele de roze,
În filele de- album, am retrăit trecutul,
Făcând ades popas, cu gândul printre poze.
Din fiecare zi, iau partea luminoasă,
Şi-n zilele cu ploaie,cu nor sau cu furtună,
Iar cu migală-aleg, din lucruri partea bună,
Gândesc că-i simfonie, în cer atunci când tună.
Mai vine uneori, tristeţea şi războiul,
Dar nu mă războiesc, că asta nu îmi place,
Şi pun în ţeava pustii, în loc de glonţ o floare,
Iar din petale albe, croiesc un steag de pace.
Iubirea o culeg, din tot ce mă-nconjoară,
Că-n fiecare lucru, găsesc câte un dar,
Nu-mi trebuiesc motive şi nu am nişte dogme,
Pentru-a iubi, IUBIREA - cel mai înalt hotar.