~Doar eu~, de Lucia Barbu

Lucia Barbu

14 ore · București

DOAR EU! (JUST ME!)
Lucia Barbu

16.01.2015

Cu palmele căuş, am adunat frumosul,
Din oameni şi din păsări, în fiecare gând,
Din verdele grădinii şi din albastrul mării,
În sufletu-mi de floare,le-am aşezat pe rând.
Din cupa unui crin, am respirat parfumul,
Am strâns la pieptul meu, buchetele de roze,
În filele de- album, am retrăit trecutul,
Făcând ades popas, cu gândul printre poze.
Din fiecare zi, iau partea luminoasă,
Şi-n zilele cu ploaie,cu nor sau cu furtună,
Iar cu migală-aleg, din lucruri partea bună,
Gândesc că-i simfonie, în cer atunci când tună.
Mai vine uneori, tristeţea şi războiul,
Dar nu mă războiesc, că asta nu îmi place,
Şi pun în ţeava pustii, în loc de glonţ o floare,
Iar din petale albe, croiesc un steag de pace.
Iubirea o culeg, din tot ce mă-nconjoară,
Că-n fiecare lucru, găsesc câte un dar,
Nu-mi trebuiesc motive şi nu am nişte dogme,
Pentru-a iubi, IUBIREA - cel mai înalt hotar.

Gelozie, de Licia Barbu

Lucia Barbu

 

2 ore · București

GELOZIE
Lucia Barbu
Ţi-am scris un maldăr de poeme Gică,
Ba de iubire, ba de supărare,
Când mă lovise, drept la lingurică,
Indiferenţa ta nesimţitoare.
La cinema, când te vedeam cu Tanţa,
Încolăcit ca şarpele la soare,
Aş fi dorit să-i mut la ceafă clanţa,
Şi ţie să-ţi rup falca din dotare.
Eram geloasă şi pe o furnică,
De o vedeam stationand pe tine,
Iar ăleia cu cap de bibilică,
I-aş scoate-un ochi,să nu mai vadă bine !
O uscătură, blondă, cu bidoane,
Ce cară-n ele lapte covăsit,
Cu craci subţiri,ca două macaroane,
Pe cap,trei fire-având, de păr vopsit.
Străpunsă printre coaste de un gând,
Precum că viaţa asta, nu e dreaptă,
Eu lacrimi în batistă inodand,
Am luat o hotărâre înţeleaptă:
Am să te las! Rămâi acum cu Tanţa,
Cu Veta, cu Gherghina sau cu Miţa,
Eu nu mai merg pe plajă la Constanţa,
Mă duc să-mi cat norocul,la Ibiza !