De-o să mor,am o dorinţa
Marcela Straua
De-o să mor,am o dorinţă,de a scrie şi în cer,
Pribeag suflet de pe Terra,rătăcind prin univers..
Se va-nduioşa şi Hera,să-mi dea stelele ce pier
De pe bolta cea albastra, sa le-asez pe toate-n vers.
Zeus îmi va da o oră de răgaz ,la ceas de seară,
Liber cuget să coboare,pe unde-a umblat odată,
La izvorul cristalin,să-mi spăl faţa,chip de ceară,
Unde poposise muza,când am scris eu,prima data.
Mă aşteaptă malul mării,cu sirene prinse-n horă,
Voi dansa sub clar de lună,hora noastră cea străbună
Implorând divinitatea,să-mi mai lase înc-o oră,
Să pot scrie-o poezie, cu ea să plătesc arvună
Zeului Neptun,al apei,înghiţit de tatăl Cronos,
Împăratul ce-a dat viaţă,peştelui cu cap de fată
Să mă lase, să creez,pe pamant,chiar langa Rodos..
Odihnă făra a scrie, nu voi găsi niciodată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu