Imprejurările mă poartă de ceva vreme (cîțiva ani) prin LUMI care nu-mi aparțin. Deja mă sufoc de fariseismul din jur! Nu, nu am ajuns ÎNCĂ la saturație, la momentul în care să spun: NU MAI VREAU! Ba mai vreau! Vreau SĂ VĂD! Vreau să văd FARISEISMUL despre care vorbea HRISTOS! Să-l văd în toată SPLENDOAREA lui, astăzi!! Căci astăzi, mai mult ca oricînd, e VREMEA lui!! Și..m-am dus SĂ VĂD! Unde? În lumea celor care..CUVÎNTĂ! Și, m-am dus la Gaudeamus! TĂRÎMUL INTELECTUALITĂȚII!!
4 zile m-am tot dus! În primele două a fost mai ușor, dar sîmbătă și duminică a fost CRIMĂ și PEDEAPSĂ!! Ei bine, eram obstrucționată în înaintarea mea, oarecum, și în harnașamentele care mă însoțesc: camera de luat vederi, trepiedul, rucsacul cu cărți, etc...M-am strecurat (cu greu) prin mulțimea adunată puhoi și m-am oprit, fără a avea vreun criteriu prefereanțial, la multe STANDURI. M-am oprit la CELE MARI, la BRANDURI (de top), cît și la cele mai mici, neînsemnate de nicio siglă, de niciun banner mare cît cupola Romexpo-ului!! Am văzut rafturi cu CĂRȚI și rafturi cu..maculatură! Am întîlnit și am vorbit cu oameni de nimic ridicați de alți oameni, de decidenți, pe piedestale și am întîlnit și vorbit cu oameni de spirit, valoroși, aruncați la tomberon de alți oameni, de decidenți! Am văzut oameni de nimic care nu-și mai încap în piele de-ngîmfați/infatuați și, am văzut oameni de mare, mare valoare, dar de-o modestie dumnezeiască! Ba mai mult, într-una din zile, spre ora închiderii, în fața unui mare STAND (închiriat cam pe porțiunea a 4 standuri; deh, cine poate, are cu ce bă!! sau invers: cine are cu ce, poate, bă!!), încercînd să ajund la ușa pe care scria EXIT, nu-mi mai puteam trage nici aer în piept de mulțimea respirațiilor din jur! Populație cît să nu mai ai unde s-arunci un ac! Ce PUII MEI îi aici, frățicule?, mă-ntrebam în barbă. Nu mai puteam înainta nicicum! Simțeam că mă suforc și că-mi voi da obștescul sfîrșit în aglomerația aceea! Cu chiu-cu avi am ajuns sus pe scari spre..EXIT. Am prins un GOL în mulțime și m-am răsucit! M-am uitat în josul scării să văd cine guiță la microfonul din care auzeam cu intermitențe ONOMATOPEE și ce FIRMĂ putea fi în spatele meu, ce BRAND care dă de pomană la atîta gură-cască! Și, ce să vezi? Un BÎLBÎIT (cu nume mare în literatura Ro), un-metru-jumate-de om, instalat în fața standului de BRAND cu ȘTAIF, scotea pe gură, prin microfonul statiei (dată la maxim, fără ca BOSSului să-i pesesă că alături mai erau FIRME care achitaseră și ele, ca și el, o taxă de participare la Gaudeamus), nu cuvinte, ci..frînturi de cuvinte! Cît fusesem cu spatele încercînd să înaintez, am înjurat în gînd rahatul lor de microfon, crezînd ca are o defecțiune și nu are cine să-l regleze. Chiar mă gîndisem că, dacă voi găsi un locșor unde să poposesc, să-mi rog asistentul (de la tehnic), pe Dragos Ghiță care mă înoțea în acest peripluu, să le faca un hatîr și să le remedieze problema! Dar nu! Nu era cazul! Căci nu microfonul era DEFECT! Ci omul! Omul care croncănea în microfon! Acum, nu că omul nu ar fi avut nimic de spus, că...poate avea! Și are, din cîte știu. Dar credeam să omul acesta se va mulțumi cu faptul de a scrie! Iar vorbirea s-o lase altora care sînt făcuți pentru..vorbire! Fiecare să are în TARLAUA care-i este destinată! Zic. Dar, uite că lumea, populația aceea, mulțimea aceea, adunată puhoi, ședea pe scari, înghesuită, și asculta! Îl asculta pe BÎLBÎIT! N-am mai plecat! Am rămas, m-am plecat pe genunchi, ușor, m-am așezat pe scară și am stat să ascult ca să-mi dau seama la ce cască-gura atîta mulțime. Am încercat să prind și leg între ele onomatopeele scoase de BÎLBÎIT, căci mi-am zis: poate și celalți din mulțime fac la fel! Și dacă atîta mulțime înțelege ce spune ONOMATOPEICUL, atunci, cu siguranță, am să înțeleg și eu. Și-am înțeles. Ce? NIMIC! Nimic din ce voia să transmită ONOMATOPEICUL! Dar, am înțeles ceva. Am înțeles că toată treaba consta în...a da din COATE! A da din coate spre a-ți atinge TARGETUL. Apoi, odată atins, odată ce te-ai pus sub cupola unui BRAND, microfonul nu mai e decît o chestiune de propagare a onomatopeelor tale în urechile unui auditoriu căruia, nici măcar nu-i pasă ce spui! Pentru auditoriu, important este să fie în preajma ta! A celui care vorbești la microfon! Daca cei din mulțime își mai și fac o poză cu tine, e ca și cum fiecare dintre ei ar fi cîștigat la Bingo și nu oricum, ci pe cel mai ieftin bilet cu putință!!
Am rezistat în înghesuiala aia preț de 10 minute, încercînd să prind din zbor și să adun onomatopee, sperînd să le leg între ele și să construiesc fraze sau măcar propoziții. Nimic! Șuierau pe lîngă mine, încăpățînate! M-am ridicat de pe scara unde mă așezasem (în rînd cu celalți din mulțime), mi-am luat catrafusele și am plecat tîrînd în plus povara onomatopeelor adunate! Speram ca măcar afara, ieșită la aer, să încropesc din ele fraze!...Nu mai despachetasem camera de luat vederi ca să imortalizez momentul, deși ar fi meritat. măcar pentru INEDITUL situației! Nu oricînd îți este dat să vezi o mare de oameni care ascultă cu gura-căscată un BÎLBÎIT!!, care nu are sa le spună mai NIMIC! Dar ea, marea de oameni, stă acolo doar pentru că BÎLBÎITUL acela face parte dintr-un BRAND de calibru! Și un tupeu infinit pe capul organizatorilor caau dat la maxim sonorul, zău că merita inmortalizat! S-au comportat ca și cum ei ar fi fost singuri pe PLANETA Rompexpo! Nici că le-a păsat de cei de la standurile din jur! Așa tupeu nici că mi-a fost dat să văd! Lasă că și expozanții învecinați cu GĂLĂGIOSUL BÎLBÎIT tăceau chitic, acoperiți de zgomotul asurzitor al onomatopeelor ieșite prin microfonul dat la maxim...Obediența e încă în floare! Și cine-i mai tare de gură și de tupeu cîștigă teren Am văzut la Gaudeamus atîtea lucruri false puse în cărți și decernate cu PREMII, încît, la finele TÎRGULUI, am ajuns întrebînd: -Doamne, unde este REALITATEA? - N-o vezi?, zice Dumnezeu. Uite-o! E aici! Prezentă peste tot și în toate!! REALITATEA într-o..COMPLETĂ falsitate! Falsitate pe care unii mi-o impun, insistînd, prin NLPuri... să mi-o asum și eu! Și de ce mă opun s-o accept, de ce ea se vîră și mai abitir, subsidiar...luînd forme și chipuri care mai de care mai..ademenitoare!! Va urma...
Adriana Pavel Am citit tot. Like! emoticon wink
Adriana Pavel Am citit tot. Like! emoticon wink
Vasilica Ilie Bravo, Antoaneta Radoi! Toate acestea să le aduni într-o carte şi s-o intitulezi simplu: "Infatuare". emoticon smile
Antoaneta Radoi ”Toate
astea” si MULTEEEE altele...VAsilica I. Dar ți-e clar că o voi publica
IARĂȘI și IARĂȘI pe banii mei!! Că, nah', cine-i EDITORUL acela care
să-și pună banii la bătaie (pt CARTEA mea) și să se bată la cur cu
propriile-i..arme??? emoticon sunglasses
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu