Dumnica sînt bun, îi iert pe toţi acei care mi-au greşit. Dar nu le spun.
Nu l-am iertat pe singurul om care mi-a spus: ''Te urăsc pentru felul în care
arăţi, dar te iubesc pentru cum scrii...'' Ei, aş! Te asigur că o arăt
ghini, ghini di tăt! Pentru cine are ochi de văzut şi....
VAI, BIETUL MEU SUFLET!
M-am uitat dimineaţă în oglindă:
M-am cutremurat!
Mi-am văzut sufletul,
Dezbrăcat, însetat şi flămând.
Vai, bietul meu suflet!
Ce crud mă port cu tine,
Iar tu stai singur şi trist,
Fără să strigi ajutor?
Cum am uitat, atâţia ani, de tine?
Te-am abandonat încă de la naştere,
Dar tu nu m-ai părăsit niciodată.
Vai, suflete al meu!
Te văd acum prima oară,
Răstignit între omoplaţii mei;
Abia azi am simţit cuiul înfipt în inima ta,
Sunt călăul propriului meu suflet...
Toate încep să mă doară.
De ce nu m-ai tras de mână?
Adevărat că nici nu fac ochi şi te înec în cafea,
Apoi toată ziua te-adorm cu fum de ţigară,
Alerg toată ziua prin gânduri,
Nu mai ştiu cum să fac bani,Mă gândesc şi la alţii -
Numai la tine, bietul meu suflet,
Nu m-am gândit niciodată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu