Luminita Zaharia și poeziile ei...

fluctuat nec mergitur
înarmată, -narmurată
c-un stilou la purtător
amazoană deşirată
pistolar şi ciung şi chior
viaţa mea un guantanamo
inima bombă cu ceas
faţa mea crepon albastru
gîndul cîine de pripas
ceaiul zilei – betadina
hrană – gaura-n covrig
dau un leu pentru didina
cînd terente crapă-n frig
poezia – Poeziiiia!
oooo, ce stare de nestat
îmi scot splina harta ia
duc fiori la epilat
ei îmi spun hopa mitică
eu aş zice don Quijot’
ung genunchii cu arnică
şi cu ştir mă frec în cot
material de vivisecţii
fost-am zău de cînd mă ştiu
şi flegmon pentru injecţii
caracteriu fistichiu
şapte dintr-o lovitură
încrustat-am ieri în poartă
(versuri fără corectură)
megieş – o mîţă moartă
mă menţin cu semeţie
în aspic, în top cincizeci
cîrcotesc fără simbrie
şi-s şaradă pentru greci
nu mor caii cînd vor mînjii
nici eu cînd m-au programat
hrăpăreaţă foc, iubirea
m-a gătit în zori stufat

epilogul? n-are mama
că vi l-ar servi, vă jur!
mai văzut-aţi bardă moartă?!
fluctuat nec mergitur!
din volumul: