Cărţile mele, dar şi Revista „Convorbiri literar-artistice. Unde se gasesc??

Va prezint o parte din cărţile publicate de mine, dar şi revista nr 1 „Convorbiri literar-artistice”. Cine doreste una dintre ele sau mai multe, le poate comnada aici sau la adresa antoradoi@yahoo.com. (Toate detaliile se vor da in privat. Expedierea se va face prin Posta Ro).

Bucurestiul literar si artistic; Autograf in premieră: Antoaneta Rădoi-Părintele Ilie Lăcătuşu, grabnic-ajutătorul

   

Cu mare bucurie primit-am vestea că, în sfîrşit şi în mod surprinzător-miraculos, la aproape 2 ani de la publicarea unor cărţi ale mele (care-au ajuns, cu siguranţă, şi pe masa unor critici literari despre care am auzit cum că le-ar fi şi citit şi au fost impresionaţi de scriitura mea, doi-trei, întîlnindu-mă, chiar mi-au mărturisit, dar nu au şi catadicsit să mă onoreze cu vreun Cuvînt scris, negru pe alb, vreo..recenzie pe undeva, prin vreo Revistă literară!!), un critic literar scrie două vorbe -două, dar cu greutate!!!- despre scriitoarea ...Antoaneta Rădoi! Şi asta într-o Revistă lierară şi..artistică!!, revistă tipărită, nu online!!! De fapt nu scrie despre scriitoarea Antoaneta Rădoi, ci face referire la apariţia uneia dintre cărţile mele!
 În Revista: "Bucureştiul literar şi artistic", martie 2016, la pagina 2, la Rubrica: Autografe în premiera, îmi apare coperta 1 a cărţii: "Părintele Ilie Lăcătuşu, grabnic-ajutătorul". Gestul a fost făcut de redactorul sef, criticul literar, dl Florentin Popescu, căruia îi mulţumesc pe această cale! Mă onorează, mă bucură şi mă simt binecuvîntată pentru că un om de talia dlui Florentin Popescu şi-a făcut timp să mă...citească!!, şi să constate că am ceva de spus atunci cînd iau condeiul în mînă şi mă pun pe scris!!! CEVA l-a impresionat, în lecturarea cărţii mele, pe acest MONSTRU SACRU al criticii literare româneşti!! Zic. Altfel nu-şi pierdea timpul cu..."chiştoace anonime" (în zisa unui alt GREU al Literaturii Române!! pe care-l preţuiesc cu mult mai mult după ce i-am citit una dintre cărţi...; atenţie: nu la mine se referea cînd a spus: "chiştoace anonime!!", despre mine nici măcar atît n-a catadicsit să spună!!! E drept că-i cam scump la vorbă, dar...Doamne feri să glăsuiască!!, d-aia nici nu-ndrăznesc să-i dau numele!!! Sîc! Mi-e o frică de mor!!!)
 Evident că nu aveam nevoie de osanale, dar, orice scriitor care are pană, şi nu una oarecare, are nevoie să fie apreciat, sa se vorbeasca si despre scriitura lui. Despre scriitura mea, deşi mă citiseră cîţiva critici- cu care mă şi intersectasem adesea pe la diverse lansări de carte (eu în postura de cameraman-fotoreporter, ce-i drept!!!), nu se ostenise nimeni să scrie. Nici măcar un rînd! Nici măcar de rău, dacă nu de bine!! Şi cînd cineva, care are Cuvînt cu Greutate în Literatura Română, deschide gura şi grăieşte, şi mai şi scrie negru pe alb, parcă...mai venim de-acasă!! Ne creşte şi nouă, celor mici, "chiştoacelor anonime", inima!! şi, mai apoi, ne mai dă şi ghes să semănăm mai departe, cu bucurie, cuvîntul scris şi să mai şi publicăm, chiar dacă sărăcia şi lipsurile ne-au împresurat peste măsură!!! Mulţumesc dle Florentin Popescu! Nu aţi făcut mare lucru!!, ci aţi făcut UN LUCRU EXTRAORDINAR pentru mine, prezentînd, la rubrica "Autografe în premieră" din Revista: "Bucureştiul literar şi artistic" al cărei redactor şef sînteţi, cartea scriitoarei Antoaneta Rădoi!!! Este o deosebită onoare şi o infinită bucurie pentru mine! Nu neapărat prezentarea cărţii mele acolo m-a bucurat şi onorat, ci faptul că această prezentare vine de la dumneavoastră, omul şi criticul literar: Florentin Popescu!, omul, criticul cu care m-am intersectat de foarte puţne ori -comparativ cu intersectările pe care le-am tot avut, cu mulţi alţi critici literari, tot GREI şi domniile lor în Literatura Română!! şi care chiar mă cunoşteau destul de bine şi îmi cunoşteau scriitura-, în ultimii doi ani şi jumătate de "colaborare" a mea cu Lumea Cărţilor!!! Dar ei, ceilalţi, s-au mulţumit să mă ia drept ceea  ce vedeau la suprafaţă, "fata de la camera de filmat!!", o ciudăţenie pentru mulţi, deşi sîntem în sec XXI..., şi să ignore faptul că eu, Antoaneta Rădoi, "fata de la camera de filmat", publicasem 3 cărţi în 2 ani şi că, în fapt, eram una de-a lor, eram, sînt: scriitoare! Aşadar, cu-atît mai mult şi mai mare a fost bucuria mea, cînd mi-am văzut numele şi creaţia la Rubrica: Autografe în premieră, a Revistei: Bucureştiul literar şi artistic!!! şi cînd am descoperit că cel care semnalase prezenţa mea acolo a fost criticul literar, dl Florentin Popescu, unul dintre GREII pe care eu îl întîlnisem de maxim 3 ori în doi ani şi jumătate... Domnul să vă binecuvînteze bunăvoinţa şi dragostea, dle Florentin Popescu! Mă onorează, mă bucură şi, totodată, mă motivează să-mi scot DIN SERTAR muniţia...literară!!
 De ce scriu acum, aici, aşa amănunţit? Pentru că am vrut să fie lămuritor un lucru şi pentru că am constatat că toate  Revistele care  încă mai apar în format tipărit pe hîrtie, sînt arhipline de creaţiile veşnicilor şi aceloraşi autori de...poezie (i-aş zice poezea, dar, hai, să nu fim răutăcioşi azi!!, de ziua fericirii-20 martie) sau de proză, autori despre care s-a tot vorbit şi cărora li s-au tot ridicat osanale, unora chiar gratuit!! Dar, mă rog, asta-i POLITIC CORRECT şi nu-i de ieri de azi, ci din totdeauna!! şi...ştiut este că: cine-mparte, parte-şi face! O mînă spală pe alta şi amîndouă obrazul!! Şi asta în oricare domeniu! Caste şi iar Caste!! Mi s-a acrit!!
 Cumpăr o Revista, spre studiu, şi constat că, lună de lună, în paginile ei tronează aceiaşi autori glorificaţi!! Pagini întregi dedicate unora şi aceloraşi personalităţi arhicunoscute şi arhielogiate, astfel încît nu mai e loc ca altcineva să poată deveni...personalitate!!
 Intru pe site-uri de profil (literare sau, mă rog, cu pretenţii literare!!) şi constat, cu durere -da, mă doare, şi mă doare profund!!; aşa-s eu, sufăr profund cînd văd fariseismul şi linguşătoria; aş vrea să schimb lumea, dar...QUI PRODEST! Se pare că lumii îi place aşa cum este!!!-, că aceiaşi autori sînt prezenţi, irosind pagini kilometrice cu hectare de poezele sau, şi mai grav, de copy-paste la articole de prin alte Site-uri. Citesc despre o scriitoare un Curriculum ff stufos!! Mămăăă!! Apariţii cu articole în N-jde Reviste de..cultură, creaţii, poezele!!!Uau!!, mi-a zis, ce tare-i tipa asta! Ce prolifică!!! Conduce chiar un Cenaclu cu pretenţii!! Ce mai! Rupere de nori..literari, frăţicule! Mă pun pe "cercetat" şi, cînd colo, două luni mai tîrziu descopăr de unde-şi face duduiţa literaturii române copy-paste-urile!! M-a luat capul!! Bă vere, să te prezinţi mare poetesă sau mare prozatoare, să conduci un Cenaclu Literar (cu pretenţii) şi să dai la greu copy-paste, mi se pare cel mai DE FECALE (de kkt) lucru şi, totodată, un afront la demnitatea mea de neînsemnată...prozatoare!!! Şi pentru că m-am simţit lezată în demnitatea mea de prozatoare, am decis să iau atitudine, şi promit că într-o zi voi spune mai mult decît am spus/scris aici, acum! Voi da nume şi prenume! Şi nu voi face asta din răutate, ci pentru că vreau să-i văd pe unii, care-s cocoţaţi prea sus pentru statura lor (profesională, literară), aşezaţi cuminţei în bancuţa care-i întocmai pe măsura lor!!! Aşadar, vreau să devin..critic!! Literar!! şi nu numai!
Antoaneta Rădoi- de la Vrancea 
(20 martie 2016; Ziua Fericirii!! Hmm...)

”Farisei Fățarnici” le spunea Domnul Hristos...

Azi, e deja tirziu (ca-s ramasa p-aici din ziua de ieri 8 oct! si e ceasul 2, 20(doua și 20), 9 oct 2015) sau e prea..devreme pt ziua de 9 oct, fiind ceasul 2,20 a m, o sa ma duc la culcare, sper sa si dorm, dar cind ma voi ridica din pat (fie ca voi dormi ori nu!!), am sa ma ocup nitelus de Mr Contantin Stoica de la Patriarhie, Purtatorul de Cuvint, care m-a calcat pe SENSIBILITATE cu declaratia pe care a dat-o la Observator, legat de Fenomenul Prislop!! El zice (ce zice și mamițica și tanti Mimi!!) că mai-marii BOR, sinodalii, nici ustutroi n-au mincat (de la Prislop!!, da` DELOC!!!, fraticule!!!), nici gurile cu care maninca BACLAVAUA nu le miroase!!! "Nu e canonizat" Cuviosul Boca, subliniaza subtil Cel mai mare MINCINOS in viata, Purtatorul de Cuvint al Patriarhiei, Ctin Stoica, uitind ca la Agentia aia a lor, "Vasilica lu` Travel, troneaza pe juma` de geam Afisul care trimbiteaza PELERINAJU` la Prislop, avindu-l protagonist NU pe Pr Ioan de la Prislop, ci pe Cuviosul Boca!! A Cuviosului Boca imagine e postata in afisul din geam, nu a Parintelui Ioan de la Prislop!! Asadar, durerea mare a Purtatorului de Cuvint (a se traduce> MINCIUNI) al BORului, Ctin Stoica, nu e aceea ca pr Arsenie BOCA nu ar fi canonizat, ci este aceea ca "altii" (și nu ei BORistii ), comerciantii de pe marginea drumului ce duce la Prislop se infrupta din MIJLOACELE de inavutire ale Patriarhiei, via Mrea Prislop, si ca le scad lor veniturile... L-am imortalizat de la TiVi, de la Stiri, pe cind CUVÎNTA... asadar, poza cu Stoica este in..umbra!!! Dar voi avea grija sa-l scot mai..fățos!!, data viitoare... Dar, mai intii sa va pun in atentie AFISUL care troneaza-n geanurile Agentiilor de VOIAJ ale Patriarhiei, AGENTII care fac dese si ff dese ACTIUNI de ”induhovnicire” a ”Prostimii” (in zisa lor) la ..Prislop

 ( Afiș din vitrina Agenției de Voiaj: ”Vasilica lui Travel” din strada Doamnei. Același afiș tronează în geamul Agenției de Voiaj, cum urci pe Dealul Patriarhiei...)

Constantin Stoica (Purtatorul de Cuvintari -stereotipe- al BOR) Imagine preluată de pe ecranul TiVi...

Dragostea față de mama care ți-a dat viața, dragostea față de aproapele, semnul bunatatii tale, crestinule...

 

  Semnul bunătății unui om este dragostea pentru aproapele. Omul fără dragoste de semeni este asemenea unei candele frumos împodobită dar strinsă...

”Lumea fără dragoste este o vizuină de hoți...” 

Aud mereu în jurul meu și-i văd bătîndu-se cu pumnul în piept, pe mulți (mai ceva decît istraeliții odinioară!!!, că se băteau, și cred că și astăzi se bat cu cărămida-n piept că, vaiii, ei sînt poporul ales!!! Nimic mai fals!! Zic.), zicînd: 

-Vaii, sînt ortodox și mor ORTODOX!! Dap!! Ești ORTODOX tu tinere care ți-ai lăsat pînă și barbă ca să mă convingi, și ieși în stradă, cu lozinci legate de gît, la care-l adugi, spre a mă convinge, spînzurat de gîtul tău și pe Cuviosul Părinte Arsenie Boca, într-un portret!!; că nah`, cine mai bine decît prezența chipului părinteleui Boca m-ar putea și ne-ar putea convinge???!!- e fear!!!-; ca sa fim siguri ca, nah`...ești Ortodox și PATRIOTU` lu Pește, creștinu`-creștinului cel-mai-celmai!! 

OR-TO-DOX!!, îmi subliniezi pe paginile tale de Feisbuc și prin Piețe!! Ba mai mi-l iei de martor și pe Părintele Pîrvu, de la Petru-Vodă, pe care nici măcar nu l-ai cunoscut!!! Dar pe cîți alți îmbunătățiți nu mi-i aduci în față, ca să-mi evidențiezi cît de creștin ești tu, omule, și cît de..ORTODOX!!! Cît de cel-mai-drept dintre creștini!!! Uăhh!!!( Iartă-mă, Doamne, că..poate iar te răstignesc!!, dar TU știi, Doamne, că nu pot să tac, cînd văd atîta ”fariseism fățarnic”, în zisa Ta, așa că..lasă-mă, Doamne, să mai cuvîntez, că poate o ajunge și la urechile tînărului ”ortodox” care-și oropsește mama cu cuvinte grele și cu purtări necuviincioase, nedemne de un copil, darmite de un creștin..ortodox!!)... 

Mai dăunăzi-mi fluturai pe Feisbuc plancarda aceea cu: ”Duminica, creștinul este în Biserică!” Nici nu știi tu, TINERE, ADULTULE (că nah`, spre 30 nu mai ești chiar un tînăr neștiutor, mai ales că biata ta mamă te-a trimis și te-a ținut și la Facultate -și încă una de Drept!!-, ca să nu fii între oameni un oarecine!!..Poate nu ți-a oferit tot, dar ți-a oferit cît mai mult a putut!!, dar mai presus de orice, ți-a oferit viața!!) cît mă mîncau deștele să te apostrofez, cît mă îmboldea inima să te trag de mînecă și să-ți spun că nu tu, TINERE domn, care nici măcar NU MERGI la Biserică, nu tu ești cel care trebuie să umble cu pancarda aia de gît și să mi-o tot fluturi!! Nu tu!... 

Nu tu, TINERE!! Nu! Să nu te mai aud că-mi trîmbițezi LOZINCI și Ciatate și că-mi vorbești din Sfinții Părinți!! Puținii pe care, poate, i-ai răsfoit!!! Nu! Nu mai vreau LOZINCI cu iz creștin-ortodox! Ci vreau sa fii, mai întîi de toate: un creștin autentic! Și-ți dau aici, un sfat: ÎNCEPE CREȘTINISMUL TĂU ORTODOX cu respectul și cinstea pe care TREBUIE, e IMPERIOS NECESAR, să i-o acorzi mamei tale! Celei care ți-a dat viață! Celei care, oropsită de o hienă de bărbat (soț), a ales să vă ia de mînă, pe tine și pe fratele tău și să plece-n lume, unde o vedea cu ochii și-or duce-o picioarele și să vă crească singură, cu lacrimi de suflet, cu multă dăruire, muncind pînă la epuizare, fără tihnă și odihnă, peste 20 -26 de ani ca să vă crească frumoși și sănătăși și să nu vă lipsească nimic! Și-acum, că te-ai făcut mare și ești frumos ca un măr copt și rumen, tu ORTODOXULE ce faci? Cum îi răsplătești mamei tale nopțile ei de nesomn și neodihnă? Toată TRUDA ei de atîția ani... Ai uitat, oare, cum te purta de mînuță și cum te căra în brațe, făcînd munca ei, de multe ori, cu tine atîrnat de gîtul ei?? Și-acum tu ce faci? Ți-l atîrni de gît pe Părintele Boca și ieși cu el, trîmbițînd în Piețe, manifestînd pentru ortodoxie?? E bine c-o faci! Fă-o! Dar mai înainte de asta, fă un MANIFEST împotriva purtării tale față de preaiubita ta mamă!! Căreia-i plînge sufletu-n ea, pentru că nu te porți ca un fiu, nu te porți ca un copil bun, nu ca un bun creștin, nu ca un adevărat ortodox, cum te autointitulezi tu!! Mergi, așadar, GRABNIC, tu ORTODOXULE, aleargă la mama ta, TINERE, deschide-i ușa casei, cazi în genunchi la picioarele ei bolnave și plîngi cu amar, cerîndu-i iertare pentru nedemna ta purtare! Fă asta cît încă nu-i..prea tîrziu! Apoi, oblojindu-i rănile, alinîndu-i durerea, mîngîind-o cu respectul și cu iubirea ta de fiu credincios, întoarcete-n Piața și manifestă! Arată-mi oricîte lozinci ORTODOXE vrei! Atunci, abia atunci, le voi lua în seamă! Atunci cînd voi auzi de la mama ta, că te-ai dus la ea și cu mustrare de conștiință i-ai cerut iertare, și că i-ai alinat, astfel, prin căința ta, prin purtarea ta și prin respectul tău, răni sîngerînde!! Pînă atunci, te invit la meditație, la dreaptă cugetare: 

” Iubește pe tatăl tău și pe mama ta, ca să-ți fie bine și să ai viață veșnică!!” Vezi, ortodoxule, Hristos nu-ți spune: Fii ortodox, ca să ai viață veșnică! Nu! Ci îți spune simplu: ”Iubește pe mama ta și pe tatăl tău!!” Fă aceasta, și appoi autointitulează-te cum vei voi!!...  

Aud zilnic și văd, mai ales pe SITEuri: vaiii, sînt credincios, sînt ORTODOX! Merg la Biserică (Nu e cazul TÎNĂRULUI despre care vorbim!!)! Mdaa..ei, bine, mergi la Biserică! E bine că mergi! Dar te-ai întrebat vreodată în drumul spre Biserică, în ce stare te afli în timp ce mergi??...Poate că da, poate că nu... Ei, de astăzi, promite-ți să te gîndești! Să fii mai cu luare-aminte la starea ta! Amintește-ți și de cînd nu ți-ai mai vizitat mama! Și dacă ai vizitat-o, amintește-ți ultima voastră...”conversație!!” Ultimul vostru..”dialog!!” Sigur era unul al SURZILOR!! Așa cum au fost mai toate din ultimii..ani!!

de Antoaneat Rădoi -de la Vrancea

(am scris aceste rînduri, care mi-au venit în gînd și în inimă, în urma mai multor tînguiri dureroase ale unei..mame al cărui fiu ”bîntuie conștiincios” pe Bloguri și pe Facebook!!)

Bucuria mea de Sf Maria prin mijlocirea Sfintului Spiridon...

Un preot care a slujit multă vreme la o Biserica ce are ca Hram și Sf Ocrotitor pe Sfîntul Spiridon s-a îmbolnăvit grav. Ceva urît la picioare! Nu știu exact! M-am întîlnit mai acum vreo 3 luni în urmă cu dumnealui, pe stradă și, pentru ca schiopăta, l-am întrebat ce-l supără.
- Piciorul!, îmi răspunde preotul M și, pînă să mai respir o dată, își ridică cracul pantalonului vreo 30 cm de deasupra pantofilor, lasă șoseta-n jos și-mi arată un picior...cangrenat!! Mămulicăăă!!!, mă vaiet eu, de parcă eu eram bolnavul! Dar el îmi zice:
- Mi-au mai dat doctorii 2 ani maxim!! Și-ncepe să-mi deruleze diagnosticul și manifestarea bolii lui, din care, oricum, n-am înțeles mare lucru. Rămăsesem cu gura căscată privind acel MUNTE (la propriu) de om, pe care-l vedeam și îl simțeam acum copleșit. NU de frica morții, ci de teama că încă nu și-a rostuit cei 2 copii. Îmi povestea temerile lui, derulînd tot ce-i spuseseră medicii, folosind parcă o limbă necunoscută mie!! Eu, altfel în cunoscusem. Un munte de om și un puternic. Un tip școlit, un erudit și un foarte bun orator. Îl ascultasem de N ori predicînd. Îmi plăceau maxim predicile lui, doar că uneori erau cam...lungi! Îi și spusesem osată, mai în glumă-mai în serios:
- Părinte M, fain grăiești! Te-ascult cu mare larghețe a urechilor, numai că...azi mi s-au cam lungit ascultîndu-te, iar băbuțele-s dormitînde prin strane!
- Da, uneori uit ca lumea-i obosită! Și-o cam lungesc...
Nu venea multă lume la Biserica la care slujea el de cînd fusese mutat de la Sf Spiridon. Cinșpe-douăj`de persoane per duminică în cea mai bună situație, majoritatea bătrînele gîrbove din cartier care nu-și băteau picioarele lor obosite pînă la Catedrală sau mai știu eu pe unde alergă unii, măcar și ca să se vadă la Trinitas că sînt mari evlavioși...sau, nah`, să sărute cu nesaț dreapta preafericitului Daniel... Bleahhh!!!... Iartă-mă, Doamne!!, că știi că dc nu adaug eu una rece la una caldă, apoi...nu sînt eu!!! Iubite Tată Ceresc!!, ce să fac, dacă de mult-prea-multă-vreme aștept să văd și să simt iubirea acestui ..”tătic”, iar el întîrzie s-o ofere credincioșilor!!!

 Lăcașul, mare, spațios, foarte-foarte  frumos, foarte îngrijit, dar cam...gol! Adică GOl, ce mai!! Lume, credincioși nu prea sînt în Biserica aceea, dar preoți sînt 2, și la un moment dat erau chiar 3!!! Ei, bine, că n-aveau nici după ce să bea apă, niciun cîștig material, asta-i o altă poveste! Dar, uite că încă e pe picioare Lăcașul și, cu ajutorul lui Dumnezeu, s-au mai adăugat încă vreo 10-12 la cei douăzeci...
 Io nu aparțineam TURMEI lui, dar mergeam acolo, fiindcă Biserica-i mare și-i loc să-ntorci camionul. Nu mă-nghesuia nimeni!... Plus că mai schimbam OPINII cu preoții, după Sf Liturghie. Apoi o vreme nu m-am mai dus pe-acolo. Le și spusesem într-o zi cînd ei încercau să organizeze un Hram:
- Nu contați pe mine! Nu știu dacă voi veni!
- De ce?, mă întreabă atunci mirat preotul nou venit.
- Păiii, io Părinte, nu fac parte din Turma asta! Io nu aparțin niciunui Staul. Sînt trecătoare, cînd ici, cînd colo...Plec de-acasă și mă opresc unde-mi obosesc picioarele!! Dacă-mi place cum cîntă strana, rămîn și mai revin! dacă nu, adios!! Nu-mi mai calcă piciorușele pe-acolo. Ei, aici nu-i o strană din alea să-mi placă mie! Nicidecum!!, dar...am staționat și săptămîni și luni la rînd, uneori, pentru că acolo, la Biserica părintelui M, aveam...spațiu!! Ascultam cu stoicism nereușitele solfegii ale stranierilor (care se schimbaseră mai des decît schimbă omul cămașa!!; majoritatea umblă, și ei, cîntăreții de strană după un cîștig. Au și ei familii acasă și guri de hrănit!! Aici de unde plată, dacă preotul nu avrea nici să achite facturile la lumină!! Cinșpe-douăjde băbuțe din cartier care duc la Altar, arar, o pîine, și cel mai des 1-3 lei/per cap de credincios!!Nu dezvolt! Altu-i subiectul acum...), apoi dispăream, mergeam să-mi încarc bateriile cu ceva muzică psaltică pe la anumite Biserici dotate cu psaltiști care-mi ungeau sufletul cu vocea lor, după care, iar reveneam la Biserica Părintelui M, ca să mai culeg ceva Cuvînt de Învățătură! Are niște predici de numa-numa!! Cînd mă revedea, după luni de absență, îmi zicea:
-Moartă-ai fost și ai înviat!! M-am rugat să vii!! Uite am Pomelnicul tău! Ți-l citesc mereu!!
-Ei, na! Te și cred, Părinte!! Ia, zi-mi cîteva nume din listă!, îl iau eu în zeflemea, mai în glumă-mai în serios. Iar el începe și derulează: Maria, Teodora, Gheorghe...
-Opsssss, măi Părinte, mă uimești!!! gata! M-ai convins! Mă faci să mă rușinez și..mie nu-mi prea este la-ndemînă treaba asta!!, îi zic glumind.
Cînd l-am întîlnit pe stradă, nu mai fusesem la Biserica lui de ceva vreme. Cînd mi-a spus despre necazul lui, m-am simțit ca un șoarece prins în cursă! Știam că și dacă nu mă duc acolo, părintele mă pomenește la rugăciune, și-mi era rușine că dispărusem ca măgarul în ceață, cum se spune...
Mi s-a destăinuit ca unui foarte apropiat! Mi-am dat sama, din cîte îmi derula, că chiar așa mă și considera! De-a CASEI!! Adică a Bisericii lui...Fain!! Frumos îmi stă!! Io care ma mut ca țiganul cu Cortul și credeam că Habar n-are Părintele M că am dispărut din Staulul lui... În fine!

Despărțindu-mă de Părintele M, am decis ca la o anumită oră din zi să pun și io genunchii la rugăciune și să fac 5 minute plîngere înaintea lui Dumnezeu, pentru tămăduirea Părintelui! Zis și făcut! Mult poate rugăciunea unui păcătos!!...

Întrucît pr M a slujit multă vreme la o Bis al cărei Patron este sf Spiridon, am decis să-l iau mijlocitor între mine și Tatăl Ceresc pe Sfîntuțul Spiridon. În timp ce mă rugam Sfîntului îmi aduc aminte de o femeie, Maria (care slujise și ea, după puterile și talanții ei, aceluiași Sfînt, ani mulți fără nicio plată), și mi-am zis că n-ar fi rău s-o adaug în lista pt Sf Spiridon și pe ea, și i-am zis Sf Spirodon:

-Sf Spiridoane, aia și aia și aia și...scoal-o, Sfîntuțule, din patul bolii pe Maria și ajut-o să umble! Că știi Sfinte Spiridoane că ei îi plăcea să umble ( să meargă, să cerceteze bolnavii, săracii, amărîții, să le împartă daruri, etc..), și-acum, uite, e la pat!!!...Și n-am ezitat ”să-i amintesc” Sfîntuțului Spiridon, cum că ea, Maria, îl slujise ani mulți și că..nah`, s-o ajute și el acum la necaz! Nu-i cerem mare lucru, ci îi ceream s-o binecuvînteze cu darul său, ca ea, Maria, să...umble!!

Nu mică mi-a fost mirarea cînd astăzi, pe la prînz, îmi bate cineva la ușă!! Fără interfon, fără soneria de la intrare!! Direct la ușa de la etajul unde locuiesc!! Cine era?? Maria!! Uăiii!!!...

- Mare ești, Doamne, și minunate sînt lucrurile mîinilor Tale, și niciun cuvînt nu este îndeajuns spre Slava Măreției minunilor Tale!!!(m-a învățat să zic acestea dragul, scumpul și sfîntul meu părinte, Nicodim Bujor, cel ce cu multă evlavie și credincioșie a alcătuit Acatistul Sfîntului Calinic de la Cernica!!, dar care astăzi, cu f f f mici excepții, este un...”ilustru necunoscut!!” Nu Sfîntul Calinic, ci Părintele  Nicodim Bujor! Așeze-l Domnul Dumnezeu -Cel Căruia a slujit cu credincioșie neștirbită 96 de ani!!- de-a dreapta sa, în rînd cu Sfinții Lui!! Amin.), mi-am zis în taină, după ce-am îmbrățișat-o... Mi se adeverea mie, iată, încă o dată, spusele Părintelui Nicodim Bujor: ”Mare ești, Doamne, și minunate sînt LUCRURILE Mîinilor Tale!!!, și niciun cuvînt nu este îndeajuns spre slava măreției MINUNILOR Tale!!!”...

N-am putut să tac și i-am zis apoi Mariei:
-Măăăă, m-am rugat Sfintului Spiridon să te-ajute să umbli!!! Și uite și tu, ce minune a făcut Sfîntul, azi de ziua ta??!!! Că..UMBLI!!! ”Moartă ai fost și ai înviat!!”, în zisa Părintelui M. Mare-i Domnul și naca, bună și rugăciunea unui păcătos pe care o face cu dragoste pentru semenul lui....
(De cîteva luni bune, femeia statea lată la pat și arar mai putea să-și tîrască picioarele pînă la o Bisericuță de la scara blocului. Ea care umbla tot Bucureștiul și care cunoștea, fără nicio excepție, toți preoții, toți diaconii, toți cîntăreții, toti sărmanii cartierelor, toți amărîții...Ea care făcea neîncetată milostenie... Vorbeam cu ea la telefon, am și vizitat-o de citeva ori, dar mare lucru nu puteam face pentru ea, fiind eu însămi, acum, în multe...neputințe!! Așa că am făcut ceea ce-mi era mai la îndemînă să fac: m-am rugat! Mi-am pus ghenunchii al rugăciune! Și iată că Bunul Dumnezeu S-a aplecat asupra rugăciunii mele!! Mulțumesc, Doamne!)

Vă mărturisesc și vouă dragii mei, bucuria aceasta! Mare bucurie!!! Slavă Ție, Doamne! Binecuvîntată fii Sf Fecioară Maria, care asăzi 8 septembrie 2015, în Ziua Sărbătoririi nașterii tale, ai LUCRAT cu dărnicie, ridicînd-o pe Maria din patul bolii și punînd-o să umble!! Binecuvîntat fii tu Sfinte Spiridoane!, bineplăcutule al lui Hristos!

Nădăjduiesc, pe mai departe (deși eu nu am o credință tare!!..Nah, neputințele...) ca, în curînd să-l revăd sănătos pe Pr M, care acum e plecat la un tratament...
 Deocamdată veștile sînt îmbucurătoare! I-au salvat, razant, piciorul de la tăiere!! Era bucuros, nevoie mare, cînd l-am sunat și mi-a spus...
Doamne ajută, și întorce-l, degrab sănătos, în Biserica Ta și  în familia lui, pe slujitorul Tău, pr M!!!

Pilde, pilde și iar..PILDE!! ”Doctori docenti”, idei..docente!!!” de la..samarineni..”docenți”

Sfîntul Spiridon vine cu Fun-Curierul ca să biciuie sau să…mîngîie!!

  Luni 20 aprilie 2015 dimineaţă, disperată de viaţă, mi-a venit un gînd şi anume, acela de a-l chema şi a-l lua să-mi fie mijlocitor înaintea lui Dumnezeu pe Sfîntul Spiridon. Zis şi făcut. Mi-am aprins o lumînare şi luînd o Iconiţă a Sfîntului m-am dus într-un colţ al casei mele şi, îngenunchind, am făcut o rugăciune. Aflîndu-mă de multă vreme în nişte strîmtorări financiare dar şi spirituale şi nemaiştiind încotro s-o apuc, nemaiştiind nici măcar dacă ceea ce fac este util şi bun şi neavînd cu cine mă sfătui, simţind că-mi fuge pămîntul de sub picioare şi cerul de deasupra capului, mi-am zis să apelez la sfinţii lui Dumnezeu, că aşa să mai capăt un strop de nădejde. Aşa l-am ales, fără să cuget prea mult, instinctiv -ca să zic aşa-, pe Sf Spiridon. Fără credinţă, fără nicio nădejde, ci, pur şi simplu, m-am rugat. Apoi m-am dus în sufragerie cu gînd să mă pun pe recapitulat şi învăţat engleza -pe care nu o mai vorbisem decît accidental, mai exact, de 4 ori în 5 ani-. Mă bătea gîndul încă din 2013 să plec în Grecia ca să-mi schimb SOARTA –necruţătoarea mea SOARTĂ-, să încerc să fac ceva acolo, ceva ce aici în ţara mea nu reuşisem să fac, deşi nu numai că încercasem, ci cheltuisem foarte mulţi bani şi multă energie, mulţi nervi… Aş fi plecat oriunde, dar nu avem lăscaie!!

  Aşadar, mă duc în sufragerie la învăţat…engleza! Greaca fiindu-mi asemenea chinezei… Măcar engleza e o limbă vorbită mai peste tot! Mă duc, aşadar, la învăţat, dar nu apuc să-mi deschid bine cărţile şi caietele că-mi sună telefonul. Cineva, un cunoscut al meu care știe ca pictez Icoane și-i place cum pictez, dorea să cumpere de la mine o Icoană şi o voia urgent, astfel că, îmi solicita stăruitor să-i trimit cît se poate de urgent, chiar cu Fun Curierul şi mă ruga să expediez Icoana chiar în ziua aceea. Upsss!!! Fun-Curierul costa mai mult de jumătate din preţul Icoanei. Grijulie, i-am explicat omului acest lucru dar el a insistat să trimit Icoana, fiindcă are mare şi urgentă nevoie, drept pentru care o ambalez şi plec în grabă în căutarea unui Fun-Curier. Aşa am ajuns să mă întîlnesc cu un curier pe care-l cunoşteam şi cu care mi-am dat întîlnire chiar lîngă Biserica Sf. Spiridon….

  Am livrat coleţelul, am intrat apoi în Biserică să mă închin (Sf Spiridon fiind unul dintre SFINTII dragi inimii mele) după care am plecat în treburile mele zilnice. Treburi fără rost, fără niciun rezultat bănesc ori spiritual. Singurul bun spiritual pe care nu l-am pierdut odată cu pierderea afacerii mele -Magazinul de Ob Religioase Ermant Art-, este rugăciunea. Singura care mi-a rămas. Un ceas de rugăciune zilnică, este bunul meu cel mai de preţ, care mă ţine, oarecum, într-o stare de echilibru -dacă echilibru se poate numi starea în care mă aflu!!!

Treaba era că eu în acea zi nu aveam mai mult de 10 lei în buzunar ( pe care-i păstram pentru cartela de tramvai, ca să mă pot duce la cursurile unei Scoli la care dădusem un examen şi cîştigasem o bursă pentru 6 luni…) şi că în frigider nu mai aveam NIMIC de mîncare de multe zile.

 Aveam facturi restante la utilităţi, restanţe, de cîteva luni, la plata întreţinerii, îmi fusese întrerupt de cîteva zile şi calblul Tv / internet, de pe telefon nu mai puteam vorbi pentru că îmi expirase creditul, aşa că…totul legat de cele materiale era…MI–NU–NAT!!! Şi cînd nu stai bine cu cele materiale, spiritul nu se simte, nici el, prea confortabil!! Zic. Doar că m-am putut ruga în dimineaţa aceea de luni! Mulţam’ Domnului! Mă rugasem instinctiv, fără vreo nădejde, dar Domnul Cel iubitor, pe dată mi-a trimis un ajutor nesperat. Îl luasem mijlocitor pe Sf Spiridon şi acesta degrab îşi pusese papuceii şi purcese la călătorie. Venise la mine, sau mai bine zis mă chemase pe mine la el, urgent, cu Fun-Curierul!! Căci eu mi-am dat întîlnire cu delegatul Fun-Curierului chiar în colţ la o Biserică unde sălăşluieşte Sf Spiridon. Nu mi-am dat seama pe loc de lucrarea Sfîntului. Cînd băiatul de la Fun-Currier a spus că mă aşteaptă în colţ la Biserica Sf Spiridon, eu am acceptam şi am plecat la locul întîlnirii, fiindcă trebuia să trimit rapid coletul. Nu am stat să pritocesc. Abia spre seară mi-am dat seama cum lucrase Dumnezeu. De fapt, în mod real, nu spre seară am realizatLUCRAREA Sfîntului, ci miercuri, 22 aprilie, atunci cînd am mers să-mi încasez banii pe Icoană de la Fun-Curier. 

Trimisesem Icoana cu plata ramburs, aşa că miercuri primisem banii. M-am dus să mă întîlnesc cu delegatul de la Fun-Curier tot în colţ la Biserica Sfîntului Spiridon. După care, din nou, miercuri am intrat să mă închin. Doar că de data aceasta m-am întîlnit în uşa Bisericii cu un preot pe care de mult doream să-l întîlnesc şi…l-am întîlnit!! ( Nu știam ce-mi doresc; pe principiul: ai grijă ce-ți dorești ca..s-ar putea să ți se-ntîmple!!!) 

Ne-am dus în Biserica, într-un colt, și ne-am asezat pe niște scaune. Aveam la mine și i-am arătat cărţile pe care le publicasem de cînd nu ne mai văzusem. Şi-a aruncat privirea peste titluri fără să se atingă de cărți şi…Am avut  parte de o PRELEGERE de numa-numa...

 Mi-am încasat cîteva PORŢII consistente de PILDE, la foc rapid, una după alta, administrate cu… rafinament intelectual!!!. Le-am simţit ca pe nişte nuieluşe cu vărf foarte ascuţit. Toate mi-au fost administrate bine dozat, cantitativ şi calitativ…ca la carte!!! Deh’, doar eram în faţa unui…DOCTOR DOCENT în…TEOLOGIE!! Şi  nu un doctorat obţinut oriunde, ci…în Franţa!! Exprimare, deci..pe măsură BRANDului…

M-am enervat un pic -mai mult!!-, m-a iritat, chiar, peroratia lui! Fiecare pildă plasată de acel preot cu multă dibăcie „duhovnicească” sub centura mea şubrezită de multe alte „pocniri debici” ( ale confraţilor lui mai-mari, BORiştii, Sinodalii mai exact), aproape că mă strivea! Mă sinţeam precum o furnică sub talpa unui bocanc cazon în timp ce foamea din stomac mă înghiontea insistent...

L-am ascultat cu stoicism simulat, tăcută, vreme de vreun ceas, deși din minte-mi zburau replici care dacă le-aş fi emis, ar fi ucis pînă şi un hipopotam! Cu greu m-am stăpînit să nu sar de pe scaun şi să-i dau samariteanului  nişte replici, cu mult mai usturătoare decît virful biciuştii lui, care MĂ ATINGEA necruţăror, direct în inimă, în stomacul meu gol, dar şi în demnitatea mea…umană! Mă biciuise, necruţător, omul, cu vorbe, înţelepte altfel, dar dac-am mîncat în ziua aceea sau în cele Njde zeci şi zeci de zile scurse de cînd nu ne văzuserăm, nu mă întrebase samariteanul!! 

Mă scormonea stomacul, de foame, şi mii de REPLICI  îmi sfredeleau gîndul îndemnîndu-mă să-i zic samariteanului despre…foamea mea şi despre stomacul meu flămînd și să-i spun DOCENTULUI  că nu-mi pot amorţi foamea cu prelegerile lui fariseice!! Îmi șoptea gîndul să-i  aduc aminte, DOCENTULUI samaritean, de vremea cînd era în vrăjmășie cu superiorii lui (și-alte chestii despre care eu scrisesem acum în Cartile mele, iar ”sfinția sa” decise brusc să mă critice aspru ținindu-mă din PILDĂ-n PILDĂ!!) și cum i-ar fi mîncat fierți!!! Și întru aceasta, amintindu-mi eu, i-aș fi spus…cît de fariseic îmi sună acum în urechi..prelegerea asta duhovnicească, chipurile, care în auzul meu nu făcea nici măcar 2 bani găuriți, știind ”treaba” cu ”mîncatul fiert”, căci DOCENTU` mi-o spusese, tot cu gurița asta a lui, BOGATĂ acum în ..PILDE!!!… Dar, Îngerul meu a lucrat şi am făcut faţă, cu brio, momentului (dificil pntru mine!!), fără cîrtire verbală ( cum nu mi-e-n fire!! A tăcea, este un verb pe care nu-l prea utilizez în practica mea de zi cu zi!!! Daca am ceva de zis, zic si gata! Nu sînt farisee! Îmi asum riscurile vorbirii mele!! Rar țin în mine ceva ce simt ca TREBUIE spus!), chiar dacă în mintea mea am cîrtit la greu şi am avut replică, în gînd, la fiecare PILDĂ a docentului samaritean. 

Samarinean, zic,  fiindcă ritorisind pilde îmi dorea binele!! Îmi voia…mîntuirea!!! Ţinîndu-mi predici!!!

Dacă mîncasem sau nu în acea zi, nu era problema lui! Dacă aveam sau nu aveam casă sau masă sau pat şi pernă unde să-mi pun capul spre somn, iar nu era treaba lui (Chiar dacă el este şi Adminu’ unui Aşezămînt de..Caritate!! și are, ca sa zic asa, CARITATEA-n sînge!!! și ca..sarcina de serviciu!! Caritate?? Hmmm… Să tăcem, dară!! Pe afară-i vopsit gardu`, înlăuntru-i..LEOPARDU`, care păstrează toate CARITABILLELE pentru el și familia lui de..LEOPARZI!!!)!

Treburile astea lumeşti, nevoile astea materiale/biologice ale mele, umane pînă la urmă, nu era atunci treaba lui! Ce-i păsa lui de ..foamea mea??? Ce-i păsa lui că eu, poate, nu mai mîncasem demuuuult??( Ei, și ce dacă n-am mîncat?? Un post prelungit, prinde bine omului!!!) Ce-i păsa lui că eu nu aş fi avut o pernă unde să-mi plec capul?? Totul se rotea în jurul cărţilor pe care eu le publicasem şi în care arătasem BUNELE OBICEIURI ale unor sinodali Bor care mă biciuiseră pînă la sacrificare… biciuiri care mă aduseseră în sapă de lemn şi în disperare și în deznădejde mare, căci ei, ”tăticii mei”, mă dăduseră, repetat, pe mîna Gărzii Financiare ca să mă killărească aceștia și ei, sinodalii, să rămînă cu…mîinile curate!!!  fără să le pese de sufletul meu!!! 

Nu-i plăcea, docentului, că am scris despre aceasta, pe motiv că cineva s-ar putea sminti de cele pe care le-am arătat eu în cărţile mele, amintindu-mi, printre altele, că „răul se face uşor darbinele mai greu” (pildă pe care ar fi putut să le-o dea tovarășilor lui de slujire, căci nu eraDELOC străin de lucrarea lor spurcată!!! pe care aceștia o executaseră asupra mea, repetat, duhovnicește!!!, lucru de care el nu era DELOC străin!! Poate ca tocmai de-asta nu-i plăcea că scrisesem!!! ) şi că, „ce dacă sînt înteligentă şi am scris, că am scris doar ca să arăt lumii că sînt inteligentă și am scris din ORGOLIU -pt ca n-am putut suferi umilința în tăcere!!! Uăhhh!!...-, dar tot în IAD o să mă duc, precum ORIGEN Înţeleptul” şi cîte altele. 

Nu se temea niciun pic şi nu-i păsa nicicum, ”docentului”, de sminteala pe care confraţii lui, mai-marii Bor, sinodalii, au făcut-o şi o fac prin comiterea multor fapte urîte, nici de necazurile pe care le-au declanşat, în lanţ, asupra mea (cînd mi-au trimis în mod repetat Garda Financiară, pe motiv de..MONOPOL Bor pe obiectele de cult!!! -asta aşa ca să mănînce numa’ gura lor, a sinodalilor, nu şi a credincioşilor ortodocşi de rînd!!!; noi să murim, doar! Și încă în..liniște!! Ca ei să ne facă o... VEŞNICAPomenire!!!, de pe urma căreia să încaseze bani!! Bani, bani şi iar bani!!!), nici de supărările şi necazurile pe care sinodalii le fac (prin modul lor inchiziţional de a conduce) subalternilor, preoţilor din parohii! El, docentu` samaritean, avea pilde doar pentru mine! Ești tare, samaritene!! Mulţam` Doamne!…

Desigur că avea docentu`, mare-mare dreptate în tot ce spunea, iar pildele lui erau una şi una, muc şi sfîrc, mai plastic spus! 

Am tras învăţătură, în sensul că m-am îmbogăţit cu faptul că am aflat de starea în care se află  şi se va afla de-a pururi ORIGEN (care, în zisa „docentului samaritean” -şi poate şi a altora-, nu va fi mîntuit din pricina smintelii pe care ar fi produs-o în rîndul creştinilor de la acea vreme -tre’ să cercetez să văd dacă pe vremea lui Origen erau creştini, că eu ştiu că doar de la Christos încoace avem creştini- si din toate timpurile viitoare…), care, pentru cîteva fraze pe care le-a emis la un moment dat, a creat confuzie între oameni şi aşa s-au format SECTELE, drept pentru care, Origen va fi sancţionat cu IADul pentru vecie, din pricina fiecărui om care a aderat sau vor adera, în toate timpurile -trecute, prezente şi viitoare-, la sectele respective!!! Aşadar, ce contează că Origen a conceput SEPTUAGINTA  ( el, Origen a dictat scribilor -altfel se numeau la acea vreme copiştii, dar nu-mi amintesc acum exact termenul- Septuaginta, care a fost scrisă pe mai multe coloane, în mai multe limbi. Origen era atît de inteligent si de inspirat, încît el dicta la 7 scribi deodată, în limbi diferite şi cei 7 scriau  pînă oboseau după care erau înlocuiţi cu alţi 7 scribi )! Ce contează că el, ORIGEN, a dat lumii ( neamurilor toate) învăţătura Evangheliilor!!, care a juns pînă la noi. Lui îi va fi socotit doar PĂCATUL de care se face vinovat (în zisa docentului) pt că a scris cîteva fraze în care a spus despre un CREZ al său, şi anume, acela că ”Dumnezeu este iubire şi că în marea Sa iubire, Dumnezeu îl va mîntui pînă şi pe diavol” şi de aici i se trage tot necazul bietului Origen şi …IADul veşnic!!! Şi asta după ce el, Origen, a trăit ca un sfînt şi a scris Tomuri întregi cu învăţături despre Dumnezeu, despre Atotbunătatea şi Atotputernicia lui Dumnezeu! 

Aaa, şi da, mai era ceva, îl va paşte IADul pe bietul Origen şi pentru că a decis să se mutileze, să-şi extirpe un mădular al trupului lui, pentru ca lumea din vremea lui să nu-l mai bănuiască de desfrîu cu femeile care lucrau pentru el pe post de scrib ( Origen a fost primul bărbat care a abolit misoginismul, luîndu-şi ca scribi, femei!! Drept pentru care fusese acuzat de lume că întreţine relaţii sexuale cu acestea, lucru despre care aflînd Origen s-a mîhnit foarte, căci el era un om foarte cuminte, trăia ca un sfînt şi nici prin gînd nu-i trece să se dea la faptele despre care era acuzat. Drept pentru care a decis să-şi extirpe mădularul cu pricina!!, ca să nu mai aibă lumea motiv să-l acuze nefondat! Dar pentru că Dumnezeu spune că nu ai tu, om, voie să te mutilezi, uite că eşti ameninţat cu IADul tocmai pentru că ai fost prea ..orgolios să suporţi acuzaţii nefondate. Nu te-ai smerit, nu ai suportat otrava oamenilor, care te acuzau de orgii la care niciodată nu ai luat parte nici măcar în gînd!!!  Păi, atunci, îmi venea ză-i zic „samariteanului meu”, cum rămîne cu ceea ce zice Evanghelia: „dacă unul dintre mădularele tale te bagă în ispită, taie-l!” Mai exact, „dacă ochiul tău..scoate-l afară! Taie braţul tău, etc, etc...” (a se citi din Biblie). Cum rămîne cu acest paragraf din Biblie?, docentule. Sau acum nu se mai pune? Aici nu-l mai luăm add-literam, căci, nu-i aşa, „litera poate ucide!!!” Iată că Origen, cel despre care se spune că a fost cel mai deştept om care a trăit vreodată pe pămînt, n-a mai fost inteligent cînd şi-a extirpat mădularul ca să nu mai fie acesta -mădularul lui- sminteală lumii!! Hmm, ce-ar fi să vă extirpați și voi, ” docenților” – din Deal, și nu numai- anumite mădulare cu care faceți rău semenilor? Cum ar fi, să-și extirpeze episcopul Ciprian și colegu` lui Corduneanu, fiecare în parte (cu partea lui de vină și de vrăjmășie!!; ca să-i enumăr doar pe cei doi ”frați”, docenți  întru năstrușnicii ) mîna cu care au semnat împotriva mea, SESIZARI (reclamații) catre GF și cîte alte…mădulare scîrbavnice… cum ar fi ochii lor hulpavi și gura cu care emit verdicte!!! împotriva semenilor, cum ar fi aceea ANATEMĂ, AFURISANIE/excomunicare dată, cu nerușinare, de episcopul Ciprian al Buzăului și Vrancei, unor creștini și cîte alte isprăvi...

Revenind olecuță la Origen, personal, mă-ndoiesc că nu ştia Origen ce-i bine-plăcut sau ce nu-i bine-plăcut lui Dumnezeu! Fiindcă el îl cunoştea pe Dumnezeu, avea cu ACESTA o relaţie cu totul specială. Dumnezeu îl binecuvîntase cu atîta înţelepciune şi pricepere încît uimea lumea, chair şi cu vigoarea lui în a rezista unei munci aproape fără odihnă. Cu siguranţă că Dumnezeu i-a vorbit pe toată durata scrierii SEPTUAGINTEI! Să-l părăsească Dumnezeu şi să-l pedepsească cu IADul veşnic pentru că şi-a tăiat din proprie iniţiativă un mădular pe care el îl considera ispită? Să-l pedepsească Dumnezeu pe Origen pentru că a spus lumii, relatînd şi în scris, că „Dumnezeu este iubire şi că în marea Sa iubire îl va mîntui pe Diavolul”, care s-a răzvrătit asupra Lui? Citat din pricina căruia, chipurile, au apărut Sectele!!! Citat din pricina căruia, chipurile, oamenii din toate timpurile, bazîndu-se foarte tare pe iubirea lui Dumnezeu, au făcut, fac şi vor face multe rele, sperînd să fie iertaţi că, vezi Doamne, aşa au învăţat de la Origen, citind ceea ce el a scris! şi ceea ce este scris, rămîne… Că scrisul nu e ca vorba care, odată spusă, zboară! Nu! Ci, scrisul rămîne peste veacuri şi, unele scrieri -printre care, vezi Doamne, şi carţile mele, pot sminti!!!, trag eu concluzia din prelegerile docentului…

Doar scrierile mele despre faptele sinodalilor pot sminti! Nu şi faptele acestora!!! Faptele lor nu sînt sminteală lumii!!! Nicidecum!! Ei, sinodalii, şînt nişte îngeraşi cărora le vedem filfîind..aripioarele!! Iertat să-mi fie, dar aş zice că lor, sinodalilor li se cam…fîlfîie de ce cred oamenii despre comportamentul lor şi, li se cam fîlfîie de multe alte chestii dar nu se cade să mai vorbesc acum, că nah..ar fi cu..păcat!!!, în zisa docentului... Şi nah’..nu vreau să mă duc după Origen, totuşi…deşi ar fi de mare cinte pentru mine să ajung pe aceeaşi teaptă cu Origen, fie ea și o TREAPTĂ în IAD! Dar, tare mi-e că dacă mă duc în Iad, voi ateriza fix pe capetele sinodalilor Bor sau, şi mai sigur, voi ateriza fix peste scăfîrlia docentului samarintean!!…

(Doamne, iartă-mă! mai glumim și noi ca să nu plesnească inima-n noi de atîta obidă! Mă mai persiflez și io, Doamne, și-i mai persiflez  și pe docentii ăștia, că mă seacă cu perorațiile lor și Tu știi asta!! Căci ești TATĂL meu, iar eu..copilul TĂU! Amin.)

Despre faptele mai-marilor lui, nu a scos un chiţăit „samariteanul meu”. Nu şi-a ales nicio pildă întru relatarea faptelor acestor sinodali care m-au prigonit cîţiva ani, pînă mi-au sărit toate doagele și m-au adus în sapă de lemn şi în pragul disperării!!! ( C-am avut luni și luni de zile în care nu m-am putut ridica din pat și luni și luni de zile în care nu mai puteam nici măcar să văd sutană-n fața ochilor mei!!!, nici să merg la Biserică să mă-nchin lui Hristos!! Și-am luptat cu mine, luni și luni și m-am rugat ca să pot face asta din nou, așa cum am făcut în întreaga mea viață!! și cum a făcut și face tot neamul meu de multe generații)

Mie, a avut „duhovnicia” să-mi vorbească, să-mi pună-n faţă „neisprăvitele” mele fapte, acelea că am scris NEGRU pe ALB şi am publicat două cărţi, despre neruşinările sinodalilor, mai exact despre ”bunele lor obiceiuri”, dar demnitatea de a le spune mai-marilor lui că nu e uman, că nu este creştineşte, că  fapta lor mîrşavă nu este în acord cu Evanghelia lui Hristos, că a-ţi da semenii, aţi da oiţele pe mîna lupilor (în cazul meu, pe mîna Gărzii Financiare!!) nu e în acord cu iubirea de semeni pe care o propovăduiesc ei, fariseic, de la Anvon, această „demnitate” de a le spune în faţă, mai-mariolor lui (care unelteau, inclusiv în Altarul Sf Spiriodon, împotriva mea), nu a avut-o, docentu` guraliv!!  Deh, dacă nu se acoperă ei unii pe alţii, atunci cine să-i acopere!!… Iartă-i, Doamne! Că eu nu mai am nimic asupra lor! Dă-le dragoste, ca să aibă de unde să împartă mai departe, căci la acest capitol, sînt în mari lipsuri... Au CALEȘTI de aur, au VEȘMINTE-nzorzonate cu swarovski, au tichii de mărgăritare și pantofi de lac, dar au...sufletele moarte!! Înviază-i, Doamne!!

În zisa docentului toţi cei care vor citi cărţile mele (în care am scris despre bunele obiceiuri ale sinodalilor Bor), se vor duce în IAD, ca şi aceia care au citit pe Origen, care a spsu că: „Dumnezeu este iubire şi că în iubirea Lui îl va mîntui şi pe Diavol! ” Toţi cei care, bazîndu-se pe iubirea lui Dumnezeu, pe bunătatea şi pe iertarea Lui, și care au făcut şi vor face rele de-a lungul veacurilor, de la Origen pînă la sfîrşitul veacurilor, vor fi puşi în cîrca bietului Origen, drept pentru care el va sta în IAD, veşnic!!! Aşadar, pot fi, oarecum, liniştită, voi sta alături de…marele, UNICUL, Origen!!! Ei, la asta chiar că nu mă aşteptam! Mare eşti, Doamne!!! 

M-am mai liniştit un pic, acum, ştiind că voi avea aşa o companie! Nu-i de colea să stai în acelaşi habitat cu Origen, fie el şi în…IAD!

Ei, tre’ să mai relatez încă una dintre PILDEle expuse de „samariteanul meu” în acea oră pe care am petrecut-o cu el. Mi-a mai relatat docentu` că a mai cunoscut un om care a scris impotriva Bisericii (de fapt, nici eu, nici acel om sau altcineva, din cîţi cunosc și știu că au avut curajul să-l scuipe-n față pe Antichrist!!!), nu am scris NIMIC împotriva Bisericii lui Dumnezeu, ci am relatat fapte concrete, nişte urîciuni ale unor sinodali, urîciuni pe care le-au săvîrşit împotriva credincioşilor, credincioşi de pe urma cărora ei, sinodalii respectivi, trăiesc precum nababii, în îndestulare…dar ei n-ar fi lăsat nici măcar o firimitură să cadă de la masa lor bogată, ca s-o mănînce vreun sărac!). Nu mi-a spus şi ce anume a scris omul despre care-mi relata. Doar mi-a relatat cum că, la puţin timp după ce i-a citit cărţile, l-a întîlnit pe acel om într-un căruţ cu rotile și bla...bla... (Hmm, eu sper să fiu scutită, dat fiind faptul că ştiu din ce-am citit, că Dumnezeu nu pedepseşte de două ori la fel, nu aplică aceeaşi bătaie. Eu am fost paralizată o dată, în 2004-2005, aşa că sper să fiu absolvită şi să mă aleg cu acel timp de pedeapsă trecut!!, „samarineanule!!”) şi că, mai apoi, la reîntîlnit, după o altă perioadă de timp, într-o stare fizică foarte rea pe omul acela care-i  ”criticase oamenii Bisericii” şi că una-alta…bla..bla… Ei, bine! Nu ştiu ce o fi vrut să spună docentu` cu pilda lui, însă, după ce am plecat de la CONFERINŢA ad–hoc ( un fel de rîsu-plînsu), mi-am dat seama că o singură pildă nu mi-a dat preotul acela, înduhovnicitu` şi anume, PILDA SAMARITEANULUI MILOSTIV! I-au trecut prin minte toate pildele din lume, părintelui (semn că a citit!!!..mult) dar i-a scapat una, şi anume, aceea să mă întrebe dacă cumva am mîncat ceva în ziua aceea și, poate, să mă miluiască cu o bucată de pîine din Altarul Sfîntului Spiridon, care-i foarte, foarte darnic și, mai ales, este foarte, foarte GENEROS cu preoții care slujesc acolo!!…dar…

Nu-i bai, chiar la ieşirea din Biserică, în timp ce, după prelegere, „samarineanul meu” mă conducea spre uşă ( ca să fie sigur că plec şi că nu-i mai murdăresc gresia cu urmele paşilor mei!!!), o creştină care mă cunoştea şi care ştia de supărarea mea, de faptul că închisesem Magazinul din pricina BĂTĂILOR pe care mi le administrase Patriarhia SRL, adică…Biserica (Biserica; iertat să-mi fie din pricina termenului folosit, dar nu ştiu alt termen; Sinodul susţine că el este Biserica, aşadar dacă sinodalii m-au batjocorit, cum mă pot exprima, ce cuvînt să utilizez, ca nu cumva să lezez BISERICA în care sînt botezată?) prin mijlocireaa comisarilor GF ( puteţi citi relatările din cartea mea: „Prigonitorilor mei din Sinod, cu dragoste!!!…”) și care știa că am ajuns muritoare de foame și înglodată în datorii mari (căci mă împrumutasem de multi, foarte multi bani ca să construiesc Magazinul și nu recuperasem NIMIC din banii investiți ), m-a rugat să o aştept să se închine. Am aşteptat-o afară în curte. Am plecat, apoi, împreună făcînd cîţiva paşi. S-a oprit la un chioşc şi mi-a cumpărat ceva de mîncare. De unde ştia femeia aceasta simplă, necăjită, poate, ca şi mine sau mai mult decît mine, că eu nu mîncasem nimic de multe zile??… Știa? Pentru că amărîtul la amărît, crede!! Ea venise la București, de la Tn-Severin, ca să meragă la..FUNDENI!! Știm cu toții cam ce caută lumea pe la FUNDENI!! Dumnezeu s-o acopere cu iubirea SA!

Da, mă dusesem la Sf. Spiridon, în colţ, lîngă Biserică, să mă întîlnesc cu delegatul de la Fun-Curier, ca să-mi iau banii pe Icoana trimisă cu acest curier! Urma să am nişte bani. Cîţiva leuţi. Prea puţini însă pentru cît de îndatorată sînt, pentru timpul îndelungat de cînd nu mai pipăisem un ban, prea puţini pentru multele mele facturi neachitate, prea puţini pentru multele mele neajunsuri şi lipsuri, prea puţini pentru…dar…urma să am bani!!! 100 de lei! Şi 100 de lei este cu mult mai mult decît nimic!!! Cînd ai 100 de lei în buzunar nu mai poţi jura că nu ai!!! Miroşi şi tu a om! Te desprinzi un pic de nevertebrate! În fine!… Cert este că amărîta aceea de femeie, care venise de la capătul lumii, tocmai de la Turnu-Severin, mă miluise! Nu-mi ţinuse predici (avantajul „neiniţiatului”)! Nu-mi cerea pentru ea vreo favoare! Ci…mă miluise!

Acum, dacă e să analizăm un pic la rece, amîndoi m-au miluit. Fiecare cu ce-a avut şi cu ce-a putut. De la fiecare am avut de cîştigat. De la femeie, covrigii, şi de la „docentu` samarinean”, pildele! Amîndouă milostiviri mi-au fost şi-mi vor fi, învăţătură! Şi-mi vor fi de folos! Atunci însă, în acel ceas, eu aveam mare nevoie de milostenia pe care femeia o făcuse pentru mine! Ea m-a mîngîiat cu alifia necesară momentului: COVRIGII! 

Ştiu, o să concluzionaţi că mă gîndesc numai la stomac. Ei, bine, da! Deși nu-s nicicum o mîncăcioasă, și stomacul meu, ca și al vostru, are nevoie de hrană! Ca şi al samarineanului meu, presupun. Şi stomacul este una dintre pricinile căderii. Şi cînd este prea îmbuibat ( ca al samarineanului meu, probabil, care sătul fiind nu i-a trecut prin cap că în loc de sau printre PILDE cu BICE,  mi-ar fi putut da ceva de mîncare), dar şi atunci cînd, de mult prea multe zile, este…gol!!!, aşa cum era al meu în ziua aceea…

Eu nu-s o mîncăcioasă şi nu pun, nicidecum, pe primul plan stomacul, dar ştiu că poţi ajunge să-ţi pierzi minţile dacă stai prea mult timp nemîncat. Şi știu că poate interveni căderea şi prin această ispită a neajunsurilor…doar că docentului meu nu-i trecuse, nicicum, prin minte că mi-ar fi putut fi..foame!! Și că el mi-ar fi putut da de la Altar, o bucată de pîine!!… Somn ușor!, samaritene...

Înainte de a publica „Prigonitorilor mei din Sinod, cu dragoste”, m-am gîndit mult, luni de zile m-am gîndit şi am crezut în sinele meu că mi-am asumat toate riscurile! Aşa mi-am zis eu înainte de publicare şi înainte de-a încasa „pildele samariteanului”. Stînd însă de vorbă cu acestsamaritean  -preotul pe care l-am întîlnit în Biserică, atunci cînd am intrat să mă închin-, mi-am dat seama că nu analizasem suficient problema publicării. Am pus în balanţă faptul că aş fi putut sminti pe unii mai slabi de Înger, pe ”evlavioși”, prin ceea ce scrisesem (fapte reale), dar speram că această sminteală să nu fie mai mare decît aceea de care se fac vinovaţi cei despre care am scris! Apoi, nu m-am gîndit că ceea ce am scris şi publicat, va deveni o carte Best-seller și că va fi vîndută în mii şi mii de exemplare (ca Septuaginta lui Origen, devenită BIBLIE și vîndută în milioane de exemplare de-a lungul timpului; ca să fac o paralelă, că tot intră și el, Origen, în ciorba noastră!!)  şi citită fiind, îi va sminti perpetuu, gneraţii după generaţii, pînă la sfîrşitul veacurilor!!!, pe cititori!! Și, nu m-am gîndit şi nu mi-am calculat riscul de a ajunge în IAD din pricina tuturor…”smintiţilor” lumii!!! Apoi, c-am să dau, pe culoarele IADului, nas în nas cu ditai ORIGEN, la asta, chiar nu m-a dus scăfîrlia să mă gîndesc!!! Nu m-am gîndit, ce-i drept, la asta, însă, ce știu cu siguranţă, ştiu că se vor mai naşte clerici care vor face urîciuni şi vor mai fi şi scriitori care vor scrie şi publica despre aceste urîciuni!

Aşadar, dacă lucrurile se-ntîmplă după gîndirea mea, strîmbă, atunci voi avea companie, în IAD, clerici şi alţi scriitori care, nu au putut și nu pot…tăcea, ci au vorbit și vorbesc, au scris și vor scrie despre…”smintiţi şi smintelile” lor!!! Başca Origen! Mai companie decît asta, ce mi-aş putea dori??!!!, samariteanule!!  Vezi să stai în dreptul meu să te salut, cînd ne vom întîlni pe aleile..IADULUI Pregăteşte-ţi prelegerea!!!…

Revenind la rugăciune şi la lucrările lui Dumnezeu care se-ntîmplă prin mijlocirea unor Sfinţi ori prin mijlocirea unor semeni în viața noastră (fie preot sau un om oarecare -cum a fost femeia cu covrigii ori omul care m-a sunat să-i trimit urgent Icoana prin Fun-Curier sau oricine altcineva-, care ne apare în cale, la un anumit moment), la alegerile pe care le facem de a ne lua mijlocitori anumiţi Sfinţi, la momentele cînd anume facem aceasta, ideea ar fi aceea că Dumnezeu are un fel special, numai de EL ştiut, în care comunică cu noi. Şi eu, recunosc acum, că DA, prin acel preot cu care m-am întîlnit în uşa Bisericii și pe care eu l-am numit docent și samaritean,  Dumnezeu şi-a făcut lucrarea Sa în viaţa mea! Rămîne de văzut cum va acţiona EL mai departe, prin cine şi cum VA LUCRA, astfel încît să mă mîngîie, să-mi ungă sufletul cu untdelemn sfințit şi cu alifia necesară sufletului meu, să-mi aducă PACEA, BUCURIA, să-mi redea CREDINŢA aceea cît un bob de mei (care a  slăbit şi-i mai mică decît firicelul de nisip!!), NĂDEJDEA ( căci nu-s relaxată nici la acest capitol!), ÎNŢELEPCIUNEA şi PRICEPEREA de care am URGENTĂ nevoie (de-ar veni cu Fun-Curierul n-ar fi deloc prea repede!!!), SĂNĂTATEA trupească şi sufletească ( tot mai şubrezite, şi ele), şi… să-mi aducă „toată darea cea bună şi tot darul cel desăvîrşit” pentru viaţa aceasta cît şi pentru cea viitoare! Căci eu, nădăjduiesc în Domnul Hristos (Cel Care şi pentru ÎNVIEREA mea S-a răstignit și a ÎNVIAT!!) să-mi dea mînă de ajutor şi de îndreptare pentru relele şi greşelile pe care le-am săvărşit -căci nimeni nu-i drept înaintea lui Dumnezeu!, iar eu nu sînt fără de păcat!!- şi să mă aşeze de-a dreapta Sa, la dreapta Sa judecată! Și să-i așeze și pe docenții din DEAL (al Patriarhiei.ro; BOR SRL) care cu atîta duhovnicie mi-au implantat atîta amărăciune în suflet…

Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru lucrarea pe care a făcut-o, în ziua de 22 aprilie 2015, prin mijlocirea Sfîntului Spiridon, pentru PREDICILE preotului samaritean -căci pline de tîlc au fost pentru mine!; chiar dacă, poate aş fi avut şi eu ceva de spus ( „în apărarea mea”, cum se zice) dar…cine m-a întrebat??; n-a avut loc un dialog, practic (ăstora le place doar monologul! Și, le place să se audă vorbind!! Dacă, poate, ai și tu ceva de spus?? Cui îi pasă? Lor? În niciun caz!! ) dar mi-a fost o reală învăţătură, nectar, dacă aş fi fost albinuţă!!, însă..mare-i Domnul! şi poate..

o să devin…pentru pilda femeia cu covrigeii şi pentru alte PILDE de viaţă care…bate filmul.