Un preot care a slujit multă vreme la o Biserica ce are ca Hram și Sf Ocrotitor pe Sfîntul Spiridon s-a îmbolnăvit grav. Ceva urît la picioare! Nu știu exact! M-am întîlnit mai acum vreo 3 luni în urmă cu dumnealui, pe stradă și, pentru ca schiopăta, l-am întrebat ce-l supără.
- Piciorul!, îmi răspunde preotul M și, pînă să mai respir o dată, își ridică cracul pantalonului vreo 30 cm de deasupra pantofilor, lasă șoseta-n jos și-mi arată un picior...cangrenat!! Mămulicăăă!!!, mă vaiet eu, de parcă eu eram bolnavul! Dar el îmi zice:
- Mi-au mai dat doctorii 2 ani maxim!! Și-ncepe să-mi deruleze diagnosticul și manifestarea bolii lui, din care, oricum, n-am înțeles mare lucru. Rămăsesem cu gura căscată privind acel MUNTE (la propriu) de om, pe care-l vedeam și îl simțeam acum copleșit. NU de frica morții, ci de teama că încă nu și-a rostuit cei 2 copii. Îmi povestea temerile lui, derulînd tot ce-i spuseseră medicii, folosind parcă o limbă necunoscută mie!! Eu, altfel în cunoscusem. Un munte de om și un puternic. Un tip școlit, un erudit și un foarte bun orator. Îl ascultasem de N ori predicînd. Îmi plăceau maxim predicile lui, doar că uneori erau cam...lungi! Îi și spusesem osată, mai în glumă-mai în serios:
- Părinte M, fain grăiești! Te-ascult cu mare larghețe a urechilor, numai că...azi mi s-au cam lungit ascultîndu-te, iar băbuțele-s dormitînde prin strane!
- Da, uneori uit ca lumea-i obosită! Și-o cam lungesc...
Nu venea multă lume la Biserica la care slujea el de cînd fusese mutat de la Sf Spiridon. Cinșpe-douăj`de persoane per duminică în cea mai bună situație, majoritatea bătrînele gîrbove din cartier care nu-și băteau picioarele lor obosite pînă la Catedrală sau mai știu eu pe unde alergă unii, măcar și ca să se vadă la Trinitas că sînt mari evlavioși...sau, nah`, să sărute cu nesaț dreapta preafericitului Daniel... Bleahhh!!!... Iartă-mă, Doamne!!, că știi că dc nu adaug eu una rece la una caldă, apoi...nu sînt eu!!! Iubite Tată Ceresc!!, ce să fac, dacă de mult-prea-multă-vreme aștept să văd și să simt iubirea acestui ..”tătic”, iar el întîrzie s-o ofere credincioșilor!!!
Lăcașul, mare, spațios, foarte-foarte frumos, foarte îngrijit, dar cam...gol! Adică GOl, ce mai!! Lume, credincioși nu prea sînt în Biserica aceea, dar preoți sînt 2, și la un moment dat erau chiar 3!!! Ei, bine, că n-aveau nici după ce să bea apă, niciun cîștig material, asta-i o altă poveste! Dar, uite că încă e pe picioare Lăcașul și, cu ajutorul lui Dumnezeu, s-au mai adăugat încă vreo 10-12 la cei douăzeci...
Io nu aparțineam TURMEI lui, dar mergeam acolo, fiindcă Biserica-i mare și-i loc să-ntorci camionul. Nu mă-nghesuia nimeni!... Plus că mai schimbam OPINII cu preoții, după Sf Liturghie. Apoi o vreme nu m-am mai dus pe-acolo. Le și spusesem într-o zi cînd ei încercau să organizeze un Hram:
- Nu contați pe mine! Nu știu dacă voi veni!
- De ce?, mă întreabă atunci mirat preotul nou venit.
- Păiii, io Părinte, nu fac parte din Turma asta! Io nu aparțin niciunui Staul. Sînt trecătoare, cînd ici, cînd colo...Plec de-acasă și mă opresc unde-mi obosesc picioarele!! Dacă-mi place cum cîntă strana, rămîn și mai revin! dacă nu, adios!! Nu-mi mai calcă piciorușele pe-acolo. Ei, aici nu-i o strană din alea să-mi placă mie! Nicidecum!!, dar...am staționat și săptămîni și luni la rînd, uneori, pentru că acolo, la Biserica părintelui M, aveam...spațiu!! Ascultam cu stoicism nereușitele solfegii ale stranierilor (care se schimbaseră mai des decît schimbă omul cămașa!!; majoritatea umblă, și ei, cîntăreții de strană după un cîștig. Au și ei familii acasă și guri de hrănit!! Aici de unde plată, dacă preotul nu avrea nici să achite facturile la lumină!! Cinșpe-douăjde băbuțe din cartier care duc la Altar, arar, o pîine, și cel mai des 1-3 lei/per cap de credincios!!Nu dezvolt! Altu-i subiectul acum...), apoi dispăream, mergeam să-mi încarc bateriile cu ceva muzică psaltică pe la anumite Biserici dotate cu psaltiști care-mi ungeau sufletul cu vocea lor, după care, iar reveneam la Biserica Părintelui M, ca să mai culeg ceva Cuvînt de Învățătură! Are niște predici de numa-numa!! Cînd mă revedea, după luni de absență, îmi zicea:
-Moartă-ai fost și ai înviat!! M-am rugat să vii!! Uite am Pomelnicul tău! Ți-l citesc mereu!!
-Ei, na! Te și cred, Părinte!! Ia, zi-mi cîteva nume din listă!, îl iau eu în zeflemea, mai în glumă-mai în serios. Iar el începe și derulează: Maria, Teodora, Gheorghe...
-Opsssss, măi Părinte, mă uimești!!! gata! M-ai convins! Mă faci să mă rușinez și..mie nu-mi prea este la-ndemînă treaba asta!!, îi zic glumind.
Cînd l-am întîlnit pe stradă, nu mai fusesem la Biserica lui de ceva vreme. Cînd mi-a spus despre necazul lui, m-am simțit ca un șoarece prins în cursă! Știam că și dacă nu mă duc acolo, părintele mă pomenește la rugăciune, și-mi era rușine că dispărusem ca măgarul în ceață, cum se spune...
Mi s-a destăinuit ca unui foarte apropiat! Mi-am dat sama, din cîte îmi derula, că chiar așa mă și considera! De-a CASEI!! Adică a Bisericii lui...Fain!! Frumos îmi stă!! Io care ma mut ca țiganul cu Cortul și credeam că Habar n-are Părintele M că am dispărut din Staulul lui... În fine!
Despărțindu-mă de Părintele M, am decis ca la o anumită oră din zi să pun și io genunchii la rugăciune și să fac 5 minute plîngere înaintea lui Dumnezeu, pentru tămăduirea Părintelui! Zis și făcut! Mult poate rugăciunea unui păcătos!!...
Întrucît pr M a slujit multă vreme la o Bis al cărei Patron este sf Spiridon, am decis să-l iau mijlocitor între mine și Tatăl Ceresc pe Sfîntuțul Spiridon. În timp ce mă rugam Sfîntului îmi aduc aminte de o femeie, Maria (care slujise și ea, după puterile și talanții ei, aceluiași Sfînt, ani mulți fără nicio plată), și mi-am zis că n-ar fi rău s-o adaug în lista pt Sf Spiridon și pe ea, și i-am zis Sf Spirodon:
-Sf Spiridoane, aia și aia și aia și...scoal-o, Sfîntuțule, din patul bolii pe Maria și ajut-o să umble! Că știi Sfinte Spiridoane că ei îi plăcea să umble ( să meargă, să cerceteze bolnavii, săracii, amărîții, să le împartă daruri, etc..), și-acum, uite, e la pat!!!...Și n-am ezitat ”să-i amintesc” Sfîntuțului Spiridon, cum că ea, Maria, îl slujise ani mulți și că..nah`, s-o ajute și el acum la necaz! Nu-i cerem mare lucru, ci îi ceream s-o binecuvînteze cu darul său, ca ea, Maria, să...umble!!
Nu mică mi-a fost mirarea cînd astăzi, pe la prînz, îmi bate cineva la ușă!! Fără interfon, fără soneria de la intrare!! Direct la ușa de la etajul unde locuiesc!! Cine era?? Maria!! Uăiii!!!...
- Mare ești, Doamne, și minunate sînt lucrurile mîinilor Tale, și niciun cuvînt nu este îndeajuns spre Slava Măreției minunilor Tale!!!(m-a învățat să zic acestea dragul, scumpul și sfîntul meu părinte, Nicodim Bujor, cel ce cu multă evlavie și credincioșie a alcătuit Acatistul Sfîntului Calinic de la Cernica!!, dar care astăzi, cu f f f mici excepții, este un...”ilustru necunoscut!!” Nu Sfîntul Calinic, ci Părintele Nicodim Bujor! Așeze-l Domnul Dumnezeu -Cel Căruia a slujit cu credincioșie neștirbită 96 de ani!!- de-a dreapta sa, în rînd cu Sfinții Lui!! Amin.), mi-am zis în taină, după ce-am îmbrățișat-o... Mi se adeverea mie, iată, încă o dată, spusele Părintelui Nicodim Bujor: ”Mare ești, Doamne, și minunate sînt LUCRURILE Mîinilor Tale!!!, și niciun cuvînt nu este îndeajuns spre slava măreției MINUNILOR Tale!!!”...
N-am putut să tac și i-am zis apoi Mariei:
-Măăăă, m-am rugat Sfintului Spiridon să te-ajute să umbli!!! Și uite și tu, ce minune a făcut Sfîntul, azi de ziua ta??!!! Că..UMBLI!!! ”Moartă ai fost și ai înviat!!”, în zisa Părintelui M. Mare-i Domnul și naca, bună și rugăciunea unui păcătos pe care o face cu dragoste pentru semenul lui....
(De cîteva luni bune, femeia statea lată la pat și arar mai putea să-și tîrască picioarele pînă la o Bisericuță de la scara blocului. Ea care umbla tot Bucureștiul și care cunoștea, fără nicio excepție, toți preoții, toți diaconii, toți cîntăreții, toti sărmanii cartierelor, toți amărîții...Ea care făcea neîncetată milostenie... Vorbeam cu ea la telefon, am și vizitat-o de citeva ori, dar mare lucru nu puteam face pentru ea, fiind eu însămi, acum, în multe...neputințe!! Așa că am făcut ceea ce-mi era mai la îndemînă să fac: m-am rugat! Mi-am pus ghenunchii al rugăciune! Și iată că Bunul Dumnezeu S-a aplecat asupra rugăciunii mele!! Mulțumesc, Doamne!)
Vă mărturisesc și vouă dragii mei, bucuria aceasta! Mare bucurie!!! Slavă Ție, Doamne! Binecuvîntată fii Sf Fecioară Maria, care asăzi 8 septembrie 2015, în Ziua Sărbătoririi nașterii tale, ai LUCRAT cu dărnicie, ridicînd-o pe Maria din patul bolii și punînd-o să umble!! Binecuvîntat fii tu Sfinte Spiridoane!, bineplăcutule al lui Hristos!
Nădăjduiesc, pe mai departe (deși eu nu am o credință tare!!..Nah, neputințele...) ca, în curînd să-l revăd sănătos pe Pr M, care acum e plecat la un tratament...
Deocamdată veștile sînt îmbucurătoare! I-au salvat, razant, piciorul de la tăiere!! Era bucuros, nevoie mare, cînd l-am sunat și mi-a spus...
Doamne ajută, și întorce-l, degrab sănătos, în Biserica Ta și în familia lui, pe slujitorul Tău, pr M!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu