Întâlnire de suflet cu iubitorii de literatură, cu iubitorii de frumos, de spiritual…

(Part I)
Miercuri, 19 febr 2020, la Colegiu economic ”V. Madgearu”, din B-dul Dacia, București, în cadrul cenaclului ”Cartea de nisip”, cenaclul colegiului, a avut loc o întâlnire de suflete iubitoare de literatură, iubitoare de carte, iubitoare de frumos, având ca invitat pe Antoneta Rădoi, redactor-șef la revista tipărită Convorbiri literar-artistice.
A avut loc o acțiune interactivă între invitat și elevi, între invitat și profesorii Colegiului.
Antoneta Rădoi a explicat despre ”cum se face o revistă”, dând și câte ceva ”din casă”…, lucruri care, de regulă, nu se prea spun, adică NU SE SPUN, ce mai!!..
Au fost prezenți membrii cenaclului ”Cartea de nisip” (Colegiul ”V. Madgearu) și următorii profesori: Matei Andreea -Olivia, Bentz Teodora, Cojocaru Carmen, Călinescu Ioana, Mariana Vasile (bibliotecar).
Asistent-cameraman (ad-hoc):  Stancu Alexandra Florentina, clasa  a 11-a C.
Ne-am bucurat de o zi minunată, în care cu toții, elev, invitat, profesori, ne-am simțit egali în fața cărții, egali în fața frumosului, egali în fața spiritualității, liberi să gândim și să ne exprimăm deschis.
Expun mai jos doar o părticică din ce a fost…

Iar aici, câteva imagini din sală. (Mulțumim ”fotografului”!!, foarte probabil, dna prof.  Matei Andreea-Olivia; dacă greșim, cerem iertare!!).
Mulțumesc mult, mult pentru invitație, pentru primirea călduroasă și spirituală, cât și pentru frumosul buchet de…lalele!! Semn de primăvară înfloritoare și de viitoare colaborare fructuoasă de ambele părți!!
Să ne bucurăm, așadar și să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru o așa frumoasă și binecuvântată zi! (Anto R).
Notă: Despre acest eveniment voi publica in rubrica EVENIMENT/Cronici de Cenaclu, în numărul 15 al Convorbiri literar-artistice, care va apărea luna viitoare.

Cristinei Ştefan de la LIRA 21. Şi nu doar ei...

Cristina Ştefan

19 ore · Bacău, România ·

ai, ai, ai, Lira mea 21 dragă! într-un târziu am realizat și eu ce performanță extraordinară am facut noi, liriștii, în cei 7 ani! nu e o laudă, e o rara avis în literatura contemporană! azi, când a fi poet necesită o poziție bună politică, niște bani dați pe la critici, o prietenie veche cu un editor mare, un traducător, doi...și cât de cât acolo o scriitură acceptabilă, noi, vetuștii, am stat în căsuța noastră modestă, am comentat de 200 de mii ori vreo 20 de mii de texte...dar nu așa cu superb,iubita!, extraordinar, minuneo! ci la obiect cu opinii clare. om fi fost fraieri? rămâne de văzut de vreo trei ani listele de premianți!

oricum îmi repugnă falsa valoarea a literaturii promovată pe ici pe colo, nu o voi recunoaște vreodată! nu voi scrie despre ea vreodată chiar de trebuie musai înghițită în conformitate cu...!
Pentru asta mulțumesc în primul rând Lirei 21 că dincolo de reclamă, de apariții în reviste, de relații cu mai marii literaturii, de recenzii obținute subiectiv, am învățat să-mi apreciez propriul scris cu relativitate și obiectivitate. mare lucru!:)
în rest...citesc ce-mi place, scriu despre ce-mi place! sunt un critic liber!



  

Cristina Stefan, îmi pare ff rău că nu te cunosc personal, drept pentru care, te rog să primeşti anticipatele mele scuze, pt ceea ce o să opinez mai jos! Necunoscîndu-mă nici tu pe mine, nu ştiu cum ai să primeşti cele ce urmează să le spun!! Cu toate astea, voi cuvînta. "Cuvintele nespuse sînt oase de peşte ptentru mine, mă înec în ele!! 
"Tare m-a uns pe suflet un anumit fragment din Textul de mai sus, acela în care spui LUCRURI...legate de CASTELE Literaturii Ro (recenzii făcute pe amiciţii sau pe bani, ca să spun DOAR atît) LUCRURI pe care cu toţii le vedem, dar mulţi -99,99- se complac -din diverse motivaţii/interese- şi se comportă faţă de acestea ca şi cum nu le-ar vedea. În fine, treaba e că NIMENI nu-i scutit de preferenţialităţi! Am spus NIMENI, aşa că, iertat fie-mi, NU CRED că LIRA face excepţie de la SFÎNTA REGULĂ nescrisă a balcanismului...
Nu cunosc personal pe nimeni de la LIRA 21 sau.. poate Da, dar îmi scapă acum!! Ştiu însă că asta-i POLITICALLY Correct!, pentru toata lumea scrisului si nu numai. CIRCUIT INCHIS/PRIVAT scrie pe fiecare Revistă (tipărită  sau online), pentru fiecare Cenaclu, pentru..fiecare CASTĂ!! Laude şi osanale la greu, de cred că pînă şi cei osanaţi au obosit să tot citească sau să asculte toată vorbăria care se spune despre ei!!! Ştiu ce vorbesc pentru că AM VĂZUT cu ochii mei (şi ai camerei mele de filmat!!) şi AM AUZIT cu propriile-mi urechi atîtea OSANALE fără suport viabil, încît la un moment dat mi-am luat picioarele la spinare si cărtile sub braţ şi m-am retras, evident, nu destul de discret... Dar, cine crezi că a PRINS ideea PROTESTULUI meu? Cui îi păsa că pleacă unul dintr-o sută??? Măcar că eu plecasem luînd cu mine şi camera de filmat (jucăria preferată a multor osanaţi!!)!!!...
 Am cumpărat dăunzi o Revistă literară, editată în Bucuresti. Te rog să mă crezi (pe cuvînt, altfel va trebui să-ţi exemplific în imagini vii!!), am obosit să dau foaie dupa foaie după foaie... şi să găsesc OSANALE şi iar Osanale adresate aceluiaşi, "desăvîrşit talentat, nemuritor  ( are vreo 90!! Ani.Da-i prolific foarte..)" autor. Şi, sincer, poemele aceluia erau ..sterpe!! Şi m-am întrebat, de-a surda, în prostia mea!!, evident!, de ce n-or fi făcut loc în atîta amar de pagini şi altor 11...sau vreunui poet/prozator talentat??? Se osanau şi se osanează acolo, în Revista aceasta, ei între ei. Nici că se putea mai fain!! Plus ca sînt Redactorii şefi care-şi osanează soţia/soţul sau plodişca. Editorul/editoarea publică bilioaneee de aberaţii ale consoartei sau/şi ale "talentatei odrăslici"..Uaiiiiiii, mă trec apele, de-atîta talent "înnăscut!!" Am un kintal de exemple PUR-sînge!! şi multe aş avea de argumentat, "cu docomentu'n faţă!!", dar mă opresc deocamdată aici!!
Cristina Ştefan, te rog ff mult să nu-mi iei în nume de rău, dacă cumva TU CREZI că am  lezat cinstea Lirei 21, prin expunerea mea! Mi-ar părea rău să-ţi fi adus chiar şi o foarte mică adiere de mîhnire! M-aş bucura să te cunosc personal, să-l vad în carne si oase pe omul...Cristina Ştefan! Să pipăi şi eu, măcar cu privirea, un om de onoare!
Toată darea cea buna de la Dumnezeu! Pace şi bucurie Sfîntă acolo la Bacău!! şi..la Lira 21!!!
Consideraţie,
Antoaneta Rădoi -de la Vrancea
12 april 2016, Buc.

Gînduri de mulțumire!, pentru dna prof. Floarea Necșoiu...

                           

  Într-o binecuvîntată zi a anului 2014 am avut privilegiu, bucuria și binecuvîntarea ca, la Cenaclul Literar, ”Octavian Goga”, la Centrul Cultural Calderon -care aparține de Primăria Sectorului 2 București, să întîlnesc o distinsă doamnă a cuvîntului scris și rostit!
  Nă dusesem acolo la invitația unei scriitoare. Avea o Lansare de Carte. Eu trebuia să filmez evenimentul. M-am dus, așadar, mi-am instalat ustensilele de filmat și m-am pus pe treabă. Au luat cuvîntul pe rînd mai mulți scriitori, epigramiști, poeți (daca e să-i separăm, un pic, pe poeți  de..scriitori!!). Au luat cuvîntul critici literari. Au vorbit despre Cartea lansată în acea zi multe personalități, unii dintre GREII Literaturii Române. Dintre toți cei cîți au luat cuvîntul la eveniment, mi-a atras atenția a distinsă doamnă. Mi-a plăcut felul aproape șoptit cu care rostea cuvintele, atentă fiind la fiecare accent, la fiecare respirație, ca nu cumva să împieteze cu vreun sunet mai articulat, mai apăsat vreun cuvînt care n-ar fi suportat asemenea  articulare! Parcă valsa printre cuvinte!! Am văzut-o rostind cuvintele distins, cu gingășia cu care strîngi o orhidee proaspătă la piept! A înaintat și a venit în fața noastră cu grația cu care o balerină își face apariția pe scenă în virful picioarelor! Cînd și-a început expunerea, deși extrem de șoptite, cuvintele rostite gingaș, m-au pătruns precum razele soarelui în diminețile senine, cînd tu încă mai vrei să dormi sau să mai lenevești răsfățat în pătuc. Dintr-o dată ceva magic, un HOCUS-POCUS transformase realitatea în vis. Doar că ...nu era VIS, ci REALITATE! Femeia vorbea! O, dar ce? Nu mai vorbiseră și alții? Nu vorbiseră atîția alții înaintea dumneaei?? Ba da! Numai că abia acum..mă trezisem!! Acum sințeam, cu adevărat, fiorul..poveștii!! Acum..am ciulit bine urechile!! Și de n-aș fi vrut, tot s-ar fi întîmplat!! Căci, deși șoptit, aproape nerostit, cuvîntul îmi pătrundea prin urechi, suav, poposea o clipă mîngîindu-mi auzul și pleca apoi, grăbit, făcîndu-și traseu prin CREIER cu finețea laserului, spre direcția..INIMĂ!! unde s-așeza...rămînînd! Mînuiam camera de filmat, parcă, cu mai multă ușurință, deși eram după cam două ceasuri de filmare! Am luat-o de pe trepied și..m-am apropiat. N-aveam căștile instalate și nici nu-mi erau la-ndemînă, așa că neputînd controla sunetul din camera de filmat, m-am temut că o să pierd cumva vreun cuvînt și..era păcat! Așa că m-am apropiat ff tare, poate chiar agresiv, de  distinsa doamnă care vorbea. Zic vorbea?? Ei, bine, nu! Ceea ce se întîmpla acolo nu era o rostire propriu-zisă a cuvintelor, ci era...muzică! Era o simfonie a cuvintelor! Era.. MAGIE!  Magia CUVINTELOR! Iar cea care le rostea cu-atîta delicatețe era: dna prof Floarea Necșoiu...
 M-am straduit să înregistrez totul, să nu-mi scape nimic. Apoi, cînd totul a luat sfîrșit, mi-am strîns catrafusele {a se citi camera de luat vederi, trepiedul, aparatul foto (de care nu mă pot lipsi la Evenimente, mai ales dc lucrez cu camera de pe trepied, mai pot opera cîte putin și cu Nikonu` -ca să nu putrezească și mai și, că și așa e vechi de cînd lupul cățel și-i vai existența lui; mai ales c-a-ncăput pe neispăvitele mele mîini, total paralele cu..tehnica!!!)}, mi-am recuperat din mulțime una bucată amică, pe Ylenia Koste, psihologul de..serviciu {ei, nu vă grăbiți cu opinatul, nu psihologizarea mea -că la capitolul PSIHOLOGIZARE treaba stă taman invers, adică io o psi pe dumneaei Y K...psiholoaga!!! ( dar despre asta pe altă dat`)-, ci a diverselor OBIECTE necesare activității mele cum ar fi: instalarea trepiedului așa cum trebuie, cum cere REGULAMENTU`, cu bula pe TREABA ei!!, dezinstalarea și strîngerea acestuia, căratul gentoiului și a sculelor aferente filmării, discuții privind eventuale Contracte de filmare, etc} și dau să plec. Amica mea însă îmi zice: -Stai să bem și NOI (care NOI?) un pahar cu vin ( Yle știe că eu NU BAT la PACE cu paharu`...), că au adus ăștia un vin de numa-numa!! (Se vede treaba că avusese timp să dea o raită și să-i facă un TEST!! Îmi scăpase asta!!!) M-ai muncit pînă acum și acum cînd să mănînc și eu un pișcot și să beau un pahar de vin ”de țară!!”, mă iei pe sus de parcă ai scăpa INTERCITY-ul!! Ho!!, că nu mă mișc de-aici pînă nu beau măcar cît într-un degetar! Ai idee ce LICOARE grozavă au adus ăștia?? 
-Ok, ok!! Hai, du-te, dară, în Sala de Mese și saltă două pahare și vino cu ele aici!! Dar vezi să le asortezi și cu ceva pișcoturi și, poate, cu ceva sărățele, dacă sînt?, și cu..alune!! (Moartea mea alunele!!), îi zic, conciliant, Ylei. Dar n-apuc să termin fraza că o zăresc pe doamna care vorbise și care mă fermecase! Nu-i reținusem numele. Dar, pe loc m-a străfulgerat un gînd: MANUSCRISUL meu!! Ăsta-i omul pe care-l vreau, căruia îi pot încredința MANUSCRISUL meu (Cel pe care de mai bine de 3 ani îl țineam în sertar!!!)! Și-i zic Ylei ( agățînd-o de-un colț de bluză și trăgînd-o, aproape s-o dezbrac, căci ea tocmai își lause zborul după paharul cu vin!!): Fii atentă Zuzi (așa o ”alint” eu cîteodată!!) la ce-ți spun!!  O vreau ACUM, AICI, lîngă mine (eu NU PUTEAM pleca de lîngă aparatură) pe doamna aceea!! 
-Care doamnă!, întreabă Ylonka, încercînd să-și dea seama pe care dintre multele doamne prezente acolo, în înghesuiala de la Dineul de după Lansarea Cărții, o preferam lîngă mine. 
-Doamna care a ținut spiciul acela inegalabil!, îi zic răstit. 
-Aaaa, da!!! Desigur! Ți-a plăcut? Ai văzut ce spici MARFĂ a avut?? Eram sigură că ți-a păcut și ție!!, îmi zice Yle. 
-Dacă mi-a plăcut??!!! E MARFĂ ”Rău!!”M-a fascinat!, îi zic Ylei. 
-Și!!! Ce ai de gînd să faci??
-Tu ce crezi?, psiholoagooo!!! 
-MDAAA, știu!! Hai c-am plecat și-ți viu cu ea în dinți!! Dar întîi să aduc paharele cu vin, pișcoturile, alunele!!! 
-Lasă, naibii paharele!!, că te crăppp!! De pahare-mi arde mie acum??!!! 
-Ție nu!, dar mie..DAAA!!! Așa că așteaptă! Să le luăm pe rînd!!! Nu te teme, deocamdată NU PLEACĂ NICĂIERI!! Ce naiba, Anto, e DINEU!!, îmi zice Yle, văzîndu-mi grimasa și, totodată, nevrînd să renunțe la NIMIC!! Știam însă că n-am încotro, decît s-o aștept, cumințică, pe Ylonka să-și facă mendrele cu paharele, piscoturile, alunele!! Eu eram legată DE GLIE printr-un cordon ombilical..camera de luat vederi dimpreună cu toate harnașamentele aferente, pe care nu le puteam abandona, așa că ..eram la mîna Ylei. De data asta a avut MÎNĂ BUNĂ!! Vine cu paharele, cu piscoturile, cu alunele și cu...dna prof Floarea Necșoiu!!!...
Ei, bine!, contasem pe Yle de multe ori! Asta a făcut ca amiciția noastră să dureze ani și să se transforme chiar într-o prietenie! Am ajuns să ne înțelegem din priviri pe teme nediscutate dinainte. Acum însă Ylonka mea se depășise pe sine. Nu vorbisem niciodată cu ea despre Manuscrisele mele, nu dezbătusem niciodată grija pentru publicare, pentru corectură sau pentru alte chestiuni care privesc scriitura mea. Cum, Doamne iartă-mă, de pricepuse ea acum EXACT ce voiam eu de la dna aceasta care mă fascinase cu spiciul expus? Yle făcuse fotografii pe tot parcursul expozeului și eu filmasem. Nu schimbasem nici măcar vreo privire între noi pe parcursul întregului Eveniment, iar acum ea știuse EXACT ce voiam să-i cer dnei profesor Necșoiu Floarea, așa că de cum ajunge cu dumneaei lîngă mine, i se adresează SEC, înaintea mea: 
-Dna, mi-a plăcut foarte tare prezentarea dumneavoastră de astă seară! Știți și prietena mea scrie!!, îi zicea Yle arătînd spre mine. Ne-am dori să vă încredințăm Manuscrisul, și ne-am dori să acceptați  să-l citiți și să ne spuneți un cuvînt despre....
- Cu drag!, răspunde dna prof. Floarea Necșoiu. Uitați numărul meu de telefon....

 Scurt, la obiect!! Fără fasoane!!!
 Am trimis-o, mai apoi, după o oarecare vreme, tot pe Yle să-i ducă dnei prof Floarea Necșoiu Manuscrisul, undeva într-o stație de troleibus. Apoi tot ea s-a dus, după un timp, să mi-l aducă. Doamnei profesor îi plăcuse scriitura mea. Mi-a făcut corectura fără nicio pretenție financiară. Apoi a scris și un Cuvînt despre...
Așa m-am ales eu, în mod miraculos, pe negîndite, pe necalculate, pe neprogramate, cu un..CUVÎNT ÎNAINTE la două dintre cărțile mele...
 Vă mulțumesc distinsă doamnă profesor Floarea Necșoiu! Sînteți un om minunat! Sînteți MINUNEA care mi s-a-ntîmplat, EXACT în momentul în care pămîntul se scufundase sub mine!!! ”Părintele Ilie Lăcătușu, grabnic ajutătorul” s-a grăbit s-o ia înaintea dragului, scumpului și sfîntului meu Părinte, Nicodim Bujor și..v-a scos în calea mea! Spre Slava lui Dumnezeu!! Binecuvîntată fie ziua aceea! Binecuvîntată să fiți ACUM și ÎN VECI, stimată și distinsă doamnă profesor Floarea Necșoiu! Vă mulțumesc!
  Antoaneta Rădoi

Notă: Ei,eiii!! Desigur că îți mulțumesc și ție, Ylonko! Parcă te văd cum bombăni (dc vei citi cumva ce-am scris aici! Norocul meu e, ca nu te prea omori cu citeala!!pe Bloguri!!!) că nu am și pentru tine un cuvînt!!  Dar, cum să-ți mai spun încă și încă o dată ceea ce NU VREI să pricepi, cum nu pricepea nici fratele Fiului Risipitor din Evanghelie?? Tu ești cu mine în fiecare zi!!...(Anto)