Gînduri de mulțumire!, pentru dna prof. Floarea Necșoiu...

                           

  Într-o binecuvîntată zi a anului 2014 am avut privilegiu, bucuria și binecuvîntarea ca, la Cenaclul Literar, ”Octavian Goga”, la Centrul Cultural Calderon -care aparține de Primăria Sectorului 2 București, să întîlnesc o distinsă doamnă a cuvîntului scris și rostit!
  Nă dusesem acolo la invitația unei scriitoare. Avea o Lansare de Carte. Eu trebuia să filmez evenimentul. M-am dus, așadar, mi-am instalat ustensilele de filmat și m-am pus pe treabă. Au luat cuvîntul pe rînd mai mulți scriitori, epigramiști, poeți (daca e să-i separăm, un pic, pe poeți  de..scriitori!!). Au luat cuvîntul critici literari. Au vorbit despre Cartea lansată în acea zi multe personalități, unii dintre GREII Literaturii Române. Dintre toți cei cîți au luat cuvîntul la eveniment, mi-a atras atenția a distinsă doamnă. Mi-a plăcut felul aproape șoptit cu care rostea cuvintele, atentă fiind la fiecare accent, la fiecare respirație, ca nu cumva să împieteze cu vreun sunet mai articulat, mai apăsat vreun cuvînt care n-ar fi suportat asemenea  articulare! Parcă valsa printre cuvinte!! Am văzut-o rostind cuvintele distins, cu gingășia cu care strîngi o orhidee proaspătă la piept! A înaintat și a venit în fața noastră cu grația cu care o balerină își face apariția pe scenă în virful picioarelor! Cînd și-a început expunerea, deși extrem de șoptite, cuvintele rostite gingaș, m-au pătruns precum razele soarelui în diminețile senine, cînd tu încă mai vrei să dormi sau să mai lenevești răsfățat în pătuc. Dintr-o dată ceva magic, un HOCUS-POCUS transformase realitatea în vis. Doar că ...nu era VIS, ci REALITATE! Femeia vorbea! O, dar ce? Nu mai vorbiseră și alții? Nu vorbiseră atîția alții înaintea dumneaei?? Ba da! Numai că abia acum..mă trezisem!! Acum sințeam, cu adevărat, fiorul..poveștii!! Acum..am ciulit bine urechile!! Și de n-aș fi vrut, tot s-ar fi întîmplat!! Căci, deși șoptit, aproape nerostit, cuvîntul îmi pătrundea prin urechi, suav, poposea o clipă mîngîindu-mi auzul și pleca apoi, grăbit, făcîndu-și traseu prin CREIER cu finețea laserului, spre direcția..INIMĂ!! unde s-așeza...rămînînd! Mînuiam camera de filmat, parcă, cu mai multă ușurință, deși eram după cam două ceasuri de filmare! Am luat-o de pe trepied și..m-am apropiat. N-aveam căștile instalate și nici nu-mi erau la-ndemînă, așa că neputînd controla sunetul din camera de filmat, m-am temut că o să pierd cumva vreun cuvînt și..era păcat! Așa că m-am apropiat ff tare, poate chiar agresiv, de  distinsa doamnă care vorbea. Zic vorbea?? Ei, bine, nu! Ceea ce se întîmpla acolo nu era o rostire propriu-zisă a cuvintelor, ci era...muzică! Era o simfonie a cuvintelor! Era.. MAGIE!  Magia CUVINTELOR! Iar cea care le rostea cu-atîta delicatețe era: dna prof Floarea Necșoiu...
 M-am straduit să înregistrez totul, să nu-mi scape nimic. Apoi, cînd totul a luat sfîrșit, mi-am strîns catrafusele {a se citi camera de luat vederi, trepiedul, aparatul foto (de care nu mă pot lipsi la Evenimente, mai ales dc lucrez cu camera de pe trepied, mai pot opera cîte putin și cu Nikonu` -ca să nu putrezească și mai și, că și așa e vechi de cînd lupul cățel și-i vai existența lui; mai ales c-a-ncăput pe neispăvitele mele mîini, total paralele cu..tehnica!!!)}, mi-am recuperat din mulțime una bucată amică, pe Ylenia Koste, psihologul de..serviciu {ei, nu vă grăbiți cu opinatul, nu psihologizarea mea -că la capitolul PSIHOLOGIZARE treaba stă taman invers, adică io o psi pe dumneaei Y K...psiholoaga!!! ( dar despre asta pe altă dat`)-, ci a diverselor OBIECTE necesare activității mele cum ar fi: instalarea trepiedului așa cum trebuie, cum cere REGULAMENTU`, cu bula pe TREABA ei!!, dezinstalarea și strîngerea acestuia, căratul gentoiului și a sculelor aferente filmării, discuții privind eventuale Contracte de filmare, etc} și dau să plec. Amica mea însă îmi zice: -Stai să bem și NOI (care NOI?) un pahar cu vin ( Yle știe că eu NU BAT la PACE cu paharu`...), că au adus ăștia un vin de numa-numa!! (Se vede treaba că avusese timp să dea o raită și să-i facă un TEST!! Îmi scăpase asta!!!) M-ai muncit pînă acum și acum cînd să mănînc și eu un pișcot și să beau un pahar de vin ”de țară!!”, mă iei pe sus de parcă ai scăpa INTERCITY-ul!! Ho!!, că nu mă mișc de-aici pînă nu beau măcar cît într-un degetar! Ai idee ce LICOARE grozavă au adus ăștia?? 
-Ok, ok!! Hai, du-te, dară, în Sala de Mese și saltă două pahare și vino cu ele aici!! Dar vezi să le asortezi și cu ceva pișcoturi și, poate, cu ceva sărățele, dacă sînt?, și cu..alune!! (Moartea mea alunele!!), îi zic, conciliant, Ylei. Dar n-apuc să termin fraza că o zăresc pe doamna care vorbise și care mă fermecase! Nu-i reținusem numele. Dar, pe loc m-a străfulgerat un gînd: MANUSCRISUL meu!! Ăsta-i omul pe care-l vreau, căruia îi pot încredința MANUSCRISUL meu (Cel pe care de mai bine de 3 ani îl țineam în sertar!!!)! Și-i zic Ylei ( agățînd-o de-un colț de bluză și trăgînd-o, aproape s-o dezbrac, căci ea tocmai își lause zborul după paharul cu vin!!): Fii atentă Zuzi (așa o ”alint” eu cîteodată!!) la ce-ți spun!!  O vreau ACUM, AICI, lîngă mine (eu NU PUTEAM pleca de lîngă aparatură) pe doamna aceea!! 
-Care doamnă!, întreabă Ylonka, încercînd să-și dea seama pe care dintre multele doamne prezente acolo, în înghesuiala de la Dineul de după Lansarea Cărții, o preferam lîngă mine. 
-Doamna care a ținut spiciul acela inegalabil!, îi zic răstit. 
-Aaaa, da!!! Desigur! Ți-a plăcut? Ai văzut ce spici MARFĂ a avut?? Eram sigură că ți-a păcut și ție!!, îmi zice Yle. 
-Dacă mi-a plăcut??!!! E MARFĂ ”Rău!!”M-a fascinat!, îi zic Ylei. 
-Și!!! Ce ai de gînd să faci??
-Tu ce crezi?, psiholoagooo!!! 
-MDAAA, știu!! Hai c-am plecat și-ți viu cu ea în dinți!! Dar întîi să aduc paharele cu vin, pișcoturile, alunele!!! 
-Lasă, naibii paharele!!, că te crăppp!! De pahare-mi arde mie acum??!!! 
-Ție nu!, dar mie..DAAA!!! Așa că așteaptă! Să le luăm pe rînd!!! Nu te teme, deocamdată NU PLEACĂ NICĂIERI!! Ce naiba, Anto, e DINEU!!, îmi zice Yle, văzîndu-mi grimasa și, totodată, nevrînd să renunțe la NIMIC!! Știam însă că n-am încotro, decît s-o aștept, cumințică, pe Ylonka să-și facă mendrele cu paharele, piscoturile, alunele!! Eu eram legată DE GLIE printr-un cordon ombilical..camera de luat vederi dimpreună cu toate harnașamentele aferente, pe care nu le puteam abandona, așa că ..eram la mîna Ylei. De data asta a avut MÎNĂ BUNĂ!! Vine cu paharele, cu piscoturile, cu alunele și cu...dna prof Floarea Necșoiu!!!...
Ei, bine!, contasem pe Yle de multe ori! Asta a făcut ca amiciția noastră să dureze ani și să se transforme chiar într-o prietenie! Am ajuns să ne înțelegem din priviri pe teme nediscutate dinainte. Acum însă Ylonka mea se depășise pe sine. Nu vorbisem niciodată cu ea despre Manuscrisele mele, nu dezbătusem niciodată grija pentru publicare, pentru corectură sau pentru alte chestiuni care privesc scriitura mea. Cum, Doamne iartă-mă, de pricepuse ea acum EXACT ce voiam eu de la dna aceasta care mă fascinase cu spiciul expus? Yle făcuse fotografii pe tot parcursul expozeului și eu filmasem. Nu schimbasem nici măcar vreo privire între noi pe parcursul întregului Eveniment, iar acum ea știuse EXACT ce voiam să-i cer dnei profesor Necșoiu Floarea, așa că de cum ajunge cu dumneaei lîngă mine, i se adresează SEC, înaintea mea: 
-Dna, mi-a plăcut foarte tare prezentarea dumneavoastră de astă seară! Știți și prietena mea scrie!!, îi zicea Yle arătînd spre mine. Ne-am dori să vă încredințăm Manuscrisul, și ne-am dori să acceptați  să-l citiți și să ne spuneți un cuvînt despre....
- Cu drag!, răspunde dna prof. Floarea Necșoiu. Uitați numărul meu de telefon....

 Scurt, la obiect!! Fără fasoane!!!
 Am trimis-o, mai apoi, după o oarecare vreme, tot pe Yle să-i ducă dnei prof Floarea Necșoiu Manuscrisul, undeva într-o stație de troleibus. Apoi tot ea s-a dus, după un timp, să mi-l aducă. Doamnei profesor îi plăcuse scriitura mea. Mi-a făcut corectura fără nicio pretenție financiară. Apoi a scris și un Cuvînt despre...
Așa m-am ales eu, în mod miraculos, pe negîndite, pe necalculate, pe neprogramate, cu un..CUVÎNT ÎNAINTE la două dintre cărțile mele...
 Vă mulțumesc distinsă doamnă profesor Floarea Necșoiu! Sînteți un om minunat! Sînteți MINUNEA care mi s-a-ntîmplat, EXACT în momentul în care pămîntul se scufundase sub mine!!! ”Părintele Ilie Lăcătușu, grabnic ajutătorul” s-a grăbit s-o ia înaintea dragului, scumpului și sfîntului meu Părinte, Nicodim Bujor și..v-a scos în calea mea! Spre Slava lui Dumnezeu!! Binecuvîntată fie ziua aceea! Binecuvîntată să fiți ACUM și ÎN VECI, stimată și distinsă doamnă profesor Floarea Necșoiu! Vă mulțumesc!
  Antoaneta Rădoi

Notă: Ei,eiii!! Desigur că îți mulțumesc și ție, Ylonko! Parcă te văd cum bombăni (dc vei citi cumva ce-am scris aici! Norocul meu e, ca nu te prea omori cu citeala!!pe Bloguri!!!) că nu am și pentru tine un cuvînt!!  Dar, cum să-ți mai spun încă și încă o dată ceea ce NU VREI să pricepi, cum nu pricepea nici fratele Fiului Risipitor din Evanghelie?? Tu ești cu mine în fiecare zi!!...(Anto)

"Enigma", de Emil Lungeanu (”REFLECȚII!!” by Antoaneta Rădoi)

ENIGMA
        de Emil Lungeanu
(”REFLECȚII” de...Antoaneta Rădoi)

              

 

 Hmm, eu..Antoaneta Rădoi, ”un chiștoc anonim”, îi mulțumesc Domnului pentru INSPIRAȚIA pe care am avut-o cînd am decis să merg la Lansarea  cărții ”ENIGMA” a COLOSULUI  Literaturii Române Emil Lungeanu! Căci m-a binecuvîntat Dumnezeu cu un exemplar al cărții ( Îi zic binecuvîntare pt că eu ”Lefterica Popescu” nu mi-aș fi permis, chiar întorcîndu-mi buzunarele pe dos, suma necesară achiziționării unui exemplar!!!, oricît mi-ar fi lăsat gura apă după o așa apetisantă ofrandă!!!; de cînd mă știu am fost săracă -financiar!!-, dar parcă mai săracă decît mi-s acum, n-am mai fost NICIODATĂ -dea Domnul să mă îmbogățesc subit!! și să nu mai am parte NICIODATĂ-VREODATĂ de-un așa...BLESTEM!!! ). M-am îmbogăţit, aşadar, cu un exemplar  ENIGMA, pe care mi l-a dăruit cu larghețe, iar eu l-am primit cu nemărginită bucurie de la Editorul de la BETTA, dl Nicolae Roșu - căruia îi mulțumesc pe această cale!!; Dumnezeu să vă binecuvînteze și să vă primească acest DAR, de MARE preț mie, dle Nic Roșu! Așa DE PREȚ cum îmi este mie, așa să fie primit înaintea Domnului și mai mult decît atît, darul acesta și să vi-l socotească Dumnezeu la Dreapta Sa Judecată, drept JERFĂ adusă înaintea LUI!! Amin.

Așadar, eu, Antoaneta Rădoi, ”un chiștoc anonim” (Doamne, nici că aș fi putut vreodată să găsesc un cuvînt, o etichetă care să mi se potrivească mănușă!!!...Și ca un ”chiștoc anonim” ce mă simt -comparativ cu Mastodonţii Literaturii Ro!!-, nu neapărat FRUSTRAT din pricina aceasta, ci, mai degrabă întristată, îndurerată din pricina NEPUTINȚELOR mele!!, și frămîntîndu-mă întru această ZDROABĂ, Te-ntreb Doamne: cum de i-ai binecuvîntat pe alții cu atîta INTELIGENȚĂ, cu atîta sclipire!!! Cum de ai dat-o Tu, Doamne, parcă, pe toată numai unora!!, uitîndu-Ți de cei mici???!!! Ufff!! NU mai zic NIMIC, Doamne, căci multe aș mai avea să-Ți reproșez, TATĂ..., dar și așa am tot zis și zis DESTUL cît să Te înfurii maximorum!!! Te rog să mă ierți!! Și TOTUȘI... ce-ȚI era, ȚIE, TATĂ CERESC, așa de greu să fii un pic mai nepărtinitor??? Ce-Ți era, ȚIE, să împarți mai cu măsură TORTUL LUMINII/INȚELEPCIUNII/PRICEPERII/SCLIPIRII/INSPIRAȚIEI/INTUIȚIEI al..BINECUVÎNTĂRII?? Ce-Ți era, Doamne??? Au, ai TU, oare, numai anumiți copii la care ții în mod exceptional și EXCLUSIVIST?? Hai, c-am tăcut!!...deși un miliard de-ntrebări mă războiesc fără-ncetare și-aș  fi dorit să mi le lămurești instant!!

 ”M-am ostenit” și-am citit ”ENIGMA” dlui Emil Lungeanu.

 Ei, bine! Dacă pînă acum acest domn, criticul literar Emil Lungeanu, era pentru mine o..ENIGMĂ, acum, după citirea ENIGMEI a devenit o...NEBULOASĂ!! Sînt și mai abitir afundată în ceață!! Căci citindu-l, chiar dacă CEVA mi s-a descoperit legat de scriitorul şi de omul Emil Lungeanu, ALTCEVA m-a adîncit în...DILEMĂ!!, deși, repet, ”m-am ostenit” și-am citit ”de la cap la coadă!!”. Și pentru că ”m-am ostenit” să citesc ”de la cap la coadă Enigma” dlui Emil Lungeanu, am să-mi permit, eu neisprăvita, ”chiștocul anonim” -micuța scriitoare (o să-mi iau pogorămînt și-o să mă intitulez, totuși așa!!)-, eu Antoaneta Rădoi, am să-mi permit LUXUL să-i fac o scurtă..RECENZIE!! (Cine m-ar putea opri s-o fac??) Hah, se va prăpădi de rîs, desigur, MAESTRUL Emil Lungeanu, cînd și dacă va descoperi aceste rînduri!! Sau..se va-nfuria!! Sper însă că nu-i umblă deștele prea mult pe Blogurile neisprăviților, ale..”chiștoacelor anonime!!” (Pfuiii, ce mult mi-a plăcut găselnița asta: ”chiștoace anonime!!”; Expresia asta m-a făcut să mă regret cum se regretă un chiștoc -de țigară, să fie clar!!-, pe care nu l-a dibuit încă...cerșetorul care caută avid pe trotuare sau prin tomberoane, unul pe care, mai apoi, găsidu-l, îl savurează cu nesaț, mai ceva cum își savurează un NABAB havana...) Ș-apoi..dacă mă va descoperi, printr-o minune sau, Doamne feri!, printr-un nenorocit de BLESTEM!!, trag nădejde să nu se-nfurie într-atît încît să-și pună deștele-n mișcare și să se ”ostenească” să trudească întru întocmirea unei RECENZII de BRAND!!, marca: Emil Lungeanu, la vreuna dintre cărțile mele și să mă desființeze definitiv și IREVOCABIL cu vreun CUVÎNT cu..GREUTATE!! și, astfel, să devin și mai mic decît un..”chiștoc anonim!!”, să-mi iasă din cap definitiv și IREVOCABIL cum că aș fi măcar și un scriitoraș printre..SCRIITORI!!!...Plecăciune MAESTRE!!, în cazul în care treci pe-aici și mai și poposești!! Io însă am să cuvîntez, ca nah', așa mi-i starea!! Dacă nu spun ce simt și ce gîndesc despre...crăp!! ”Cuvintele nespuse sînt oase de pește pentru mine. Mă-nnec cu ele!!”  Așadar, am să cuvîntez, asumîndu-mi, evident, TOATE RISCURILE!!!

Ajungînd acasă, după lansarea din 8 oct 2015 (offf, opt, opt!!!; 2015=2+0+1+5!! Noroc cu zecele din Octombrie!!, dar cu 2 de 8 în combinație, e clar că mă cam mănîncă spinarea și că rău mă-mpinge cugetarea să cuvînt, îndemnîndu-mi neisprăvitele astea de dește să facă ceea ce fac ele acum...) nerăbdătoare, am răsfoit ”Enigma” sumar, și la prima strigare mi-am zis: Ah, Emil Lungeanu! Mult zgomot...Și obosită fiind, am pus cartea deoparte ghîdîndu-mă după un preconcept: nah`, unul e Emil Lungeanu în Literatura Ro! Dacă el nu va fi promovat cu lansări de carte fulminante, la care însuși ”primarele” Onțanu de la Primăria Sector 2 să participe  ”în carne și oase” stînd solemn la costum și cravată în fotoliul rezervat din prezidiu, atunci cine...Cui să i se mai organizeze o asemenea triumfală..lansare de carte?? Mie? În niciun caz! Cine-s eu? Un ”chiștoc anonim”, care a scris fiindcă așa i-a fost datul ori, poate împlinirea ”unui blestem al sîngelui!!”  Un ”chiștoc anonim” căruia CRĂIASA MUZELOR i-a pus spre ”mîngîiere” pixu-n mînă, obligîndu-l să scrie ca să ”nu ajungă la balamuc (după ce ”scumpa și sfînta” Patriarhie, prin sinodalii Bisericii Ortodoxe Romîne -BOR-  care, folosindu-se de metode mai puțin ortodoxe, o obligaseră pe Antoaneta Rădoi să-și închidă micuțul  Magazin cu Obiecte de Cult Ortodox -pe motiv de monopol BOR!!!; ”sucălită” fiind de trupele înarmate ale  comisarilor GF - la comada sinodalilor BOR SRL!!- să-și strîngă catrafusele și s-o șteargă din loc!! -a se citi pe internet capitolul ”Bule Patriarhale” denumite de BOR: Circulara X, Circulara Y, etc...emise în 20 nov 2012, febr 2013, 29 oct 2013 s.a.m.d...-, să-și încheie micul bisnis, Ermant Art, și s-ajungă falită financiar și..spiritual!!!...)!!”

Ei, bine! A doua zi după lansare, dis-de-dimineață, de cum am făcut ochi m-am dus direct la..Enigma. Mi-am zis: orice-ar fi, eu am să citesc totuși cartea aceasta! Și, de va fi să fiu dezamăgită, atunci..fie! Mă mai dezamăgiseră și alte Titluri ale unor GREI ai Literaturii, așa că un Titlu în plus, n-ar fi fost mare lucru! Cu deviza asta, am purces la citit! Și bine am făcut luînd decizia aceasta! Căci citind ”ENIGMA”, mi-am dat seama că Emil Lungeanu își merită PIEDESTALUL! E bun, dom`le! Ce mai!! M-a fascinat! Plus că am descoperit ..alt om! Altul decît îl văzusem eu! Unul la polul opus!

Eu îl știu pe dl Emil Lungeanu, scriitorul, dramaturgul, etc...de vreo 3 ani. L-am catalogat a  fi un ...SCORȚOS!! Mi s-a părut a fi un tip plin de sine! Îl vedeam a fi un om RECE/DISTANT , un tip care trece printre oameni plutind cumva pe deasupra lor. Toate etichetele i le atribuisem fără să-l cunosc. Doar din ceea ce văzusem la suprafață, din luările lui de cuvînt foarte sobre, observîndu-l sumar, prin OCHIUL MAGIC al Camerei de Filmat pe care o mînuiam pe la diversele Lansări de Carte. Nu-l văzusem rîzînd NICIODATĂ în 3 ani, deși participasem la f ff multe evenimente literare!...și-l tot sfredeleam cu privirea încercînd să pătrund ceva mai în adînc...Nu m-am ostenit să-i citesc cărţile!...

În fine, citind ENIGMA dlui Emil LUNGEANU, m-am elucidat, oarecum, asupra omului Emil LUNGEANU! Am descoperit, pentru a nu știu cîta oară că sub soare NIMIC nu se-ntimplă..ÎNTÎMPLĂTOR și că NU ÎNTÎMPLĂTOR m-am aflat de mai multe ori sub același acoperiș cu omul, cu scriitorul, cu dramaturgul cu...recenzistul (asa imi place mie să spun...) EMIL LUNGEANU! Că NU ÎNTÎMPLĂTOR mersesem la Lansarea aceasta de carte la  care mi-a fost dat să descopăr...CHESTII!!!, despre care n-am să vorbesc! Nu încă! Am să spun doar că și pe mine m-a preocupat și mă preocupă ff tare problema DESTINULUI. Aceea a BINECUVÎNTĂRII si/sau a BLESTEMULUI!! Am descoperit LUCRURI, puse într-un mod cu totul special în ”ENIGMA” dlui EMIL LUNGEANU!

 Ei dar...”ce-ți pare a fi alta decît un blestem, să-mi albesc noaptea înnegrind hîrtiile???” și vorbind eu, ”chiștocul anonim” despre MARELE Emil LUNGEANU! Sau poate o fi..binecuvîntare!!! Dumnezeu știe!

Vă învit la lectură! Procurați-vă ”ENIGMA” de Emil Lungeanu. Nu veți regreta! ”Enigma” e doar un titlu, dar cartea vă va aduce multe, foarte multe lămuriri la multe dintre frămîntările existenței...

de Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

Autograf/dedicatie pt Antoaneta Rădoi de la criticul literar Aureliu Goci

Un autograf pe care l-am primit de la scriitorul si criticul literar Aureliu Goci, cel care a apreciat textele mele si care mi-a si scris Cuvint Înainte la doua dintre cartile mele: ~Pr Ilie Lacatusu, grabnic ajutatorul~ si ~prigonitorilor mei din Sinod, cu dragoste!! sau Spovedania unui invins!~
                                       

Criticul Literar Aureliu Goci, despre prozatoarea Antoaneta Radoi

    Criticul Literar Aureliu Goci, despre Cartea prozatoarei  Antoaneta Rădoi, într-un Interviu luat de Florin Ionescu-Adams, de la Spirit Tv, la Bookfest 2014.
    Este vorba despre Cartea: "Părintele Ilie Lăcătuşu, grabnic-ajutătorul", apărută pe 28 mai 2014.
Pot spune, fără teama de a greşi, că acest INTERVIU este unul dintre "lucrurile minunate" cu care am fost binecuvîntată de Dumnezeu, prin miraculoasa mijlocire a Părintelui Ilie Lăcătuşu! Iar recunoaşterea de care m-am bucurat, cuvintele pe care le-a rostit despre TEXTUL meu, acest domn, Aureliu Goci, un maestru al Literaturii şi al Criticii Literare Româneşti, au fost ca un Balsam, ca un UNTDELEMN SFINŢIT pus peste sufletul meu, ca o mîngîierae, dacă vreţi, compensînd toate ZDROABELE care apăsaseră nemilos sufletul meu, compensînd toate şuturile-n dos, pe care le-am încasat ani în şir de la cei care diriguiesc "Ministerul iubirii de semeni!", sinodalii, şi care... aproape că mi-au ucis spiritul...
   Întîlnirea mea cu domnul Aureliu Goci, cu maestrul Goci, fusese programată-n Ceruri şi pregătită de Părintele Ilie Lăcătuşu, aşa că ea a avut loc, pe 1 iunie 2014...spre Slava lui Dumnezeu!
  Va urma un alt interviu, în care voi relata şi împrejurările în care am scris cartea, cît şi împrejurările în care, domnul Aureliu Goci a ajuns să citească Cartea mea şi să "emită" un..CUVÎNT -avizat- despre..ea!!! 
 Îmi cer scuze pentru calitatea înregistrării. Filmul este brut, neprelucrat. Totul a decurs firesc, fără ante-pregătiri, fără fasoane..la cald!!!...
  Vă invit să vizionaţi...