Acatistul Sfintului Gherasim Kefalonitul

(care se praznuieste la 16 august si 20 octombrie)

Condacul 1:
Pe Gherasim Kefalonitul, Sfântul lui Dumnezeu, care prin multimea nevointelor sale a primit cununa cea nestricacioasa, pe cel care prin sfintele sale moaște revarsa râuri de tămăduiri, veniti, credinciosilor, sa-l laudam intr-un glas, zicand: Bucura-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltirile diavolesti!
Icosul 1:
Viata ta a fost o viata rastignita, sfinte al lui Dumnezeu, ca lepadand poftele lumesti ai luat crucea lui Hristos asupra ta, iubind nevointa si defaimand trecatoarele desfatari. Invatandu-ne de la tine sa mergem pe calea Evangheliei si a rugaciunii, te chemăm în ajutor și iti zicem cu inima smerita:
Bucura-te, ca pamantul Trikalei l-a binecuvantat Dumnezeu cu prezența ta,
Bucura-te, ca, după binecuvântarea lui Dumnezeu, din copilaria ta ai mers pe calea virtutilor,
Bucura-te, ca in insula Zakintului te-ai indeletnicit cu rugaciunea,
Bucura-te, ca impreuna cu sfintii aghioriti o lauzi pe Nascatoarea de Dumnezeu,
Bucura-te, ca te-ai invrednicit sa te inchini la Locurile Sfinte,
Bucura-te, ca in biserica Sfantului Mormânt ai primit mangaiere cereasca,
Bucura-te, ca aprinzand acolo candele ai aprins si candela inimii tale,
Bucura-te, ca fiind hirotonit preot nu ti-ai immputinat nevointele,
Bucura-te, ca intorcandu-te in Zakint in pestera ai vietuit,
Bucura-te, ca in Kefalonia ai fost trimis de Dumnezeu,
Bucura-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltirile diavolesti!
Condacul 2:
Ocrotitor al drept-credinciosilor te-ai aratat, sfinte, risipind mrejele ereticilor apuseni, care cautau sa atraga lumea in inselare. Ca prin taria cuvantului si prin multimea minunilor ai inchis gurile ritorilor mult-vorbitori, cantându-I lui Dumnezeu cel in Treime laudat: Aliluia.
Icosul 2:
Si dupa moartea ta ai fost prigonit de carturarii si preotii slujitori ai papei, care nu voiau sa recunoasca sfintenia ta si darul dat tie de Dumnezeu prin neputrezirea sfintelor tale moaste, care statusera in pământ mai mult de doi ani si fusesera descoperite intregi si binemirositoare. Trupul tau binecuvantat a fost ingropat iarasi in pământ, spre mâhnirea credinciosilor, dar nu dupa multa vreme a fost pus in biserica spre inchinare, spre bucuria celor care te lăudau, zicând:
Bucura-te, ca prigonitorii sfintelor tale moaste au fost rusinati,
Bucura-te, ca prin neputrezirea trupului te-ai aratat templu al Duhului Sfant,
Bucura-te, semn de netagaduit al Invierii Mantuitorului Hristos,
Bucura-te, mustratorule al celor care defaima predaniile Sfintilor Parinti,
Bucura-te, ca prin minuni ai rusinat propovaduirea catolicilor,
Bucura-te, ca pe hoțul care a spart geamul raclei tale a fost rușinat,
Bucura-te, cel ce ii pedepsesti pe cei care batjocoresc Biserica lui Hristos,
Bucura-te, aprig dusman al schismelor si ereziilor,
Bucura-te, indreptatorul al celor rataciti de la calea adevarului,
Bucura-te, ca pe multi i-ai adus la cunoasterea dreptei credinte,
Bucura-te, povatuitorule al preotilor pe calea marturisirii adevarului,
Bucura-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltirile diavolesti!
Condacul 3
Cine poate spune multimea minunilor tale, sfinte al lui Dumnezeu? Că poporul te laudă , multumindu-ti pentru grabnicul tau ajutor, că nu s-a pomenit sa alerge cineva la tine si sa rămână fara raspuns. Si, pentru aceasta, Ii cântăm lui Hristos, Celui ce te-a incununat: Aliluia!
Icosul 3:
Te-ai aratat omului care voia să aducă la manastirea ta zece capre, ca multumire pentru ajutorul primit de la tine, si i-ai aratat drumul, ca s nu se rătăceasca. Si când te-ai făcut nevăzut, el a inteles purtarea ta de grijă, că si după moarte ai primit puterea de a fi călăuză crestinilor. Pentru aceasta ti-a cântat unele ca acestea:
Bucura-te, cel ce ne arăți calea spre izbândă
Bucura-te, ca primesti laudele noastre preucm Hristos cei doi bani ai vaduvei,
Bucura-te, nadejde a celor ispititi de deznadejde,
Bucura-te, lumina cereasca, care luminezi vietile noastre,
Bucura-te, ca alungi indoiala de la cei slabi in credinta,
Bucura-te, ca pelerinii simt chemarea ta si se grabesc sa ajunga la tine,
Bucura-te, ca manastirea ta, Noul Ierusalim, sa aratat comoara duhovniceasca,
Bucura-te, indrumator al monahilor pe calea muceniciei fara de sânge
Bucura-te, ca impreuna cu alesul lui Dumnezeu, sf Spiridon, esti surpator al ereziilor,
Bucura-te, ca impreuna cu Dionisie oocrotitor esti al drept credinciosilor,
Bucura-te, ca Dumnezeu a binecuvantat pamantul Zakintului cu prezența ta,
Bucura-te, ca nu doar insulele, ci tot pământul grecesc te cinsteste,
Bucura-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltirile diavolesti!
Condacul 4:
Sa alerge multimea bolnavilor spre ajutorul ceresc, sa caute, cei istoviti din pricina durerilor, mâingâiere spre Sfantul Gherasim, care s-a aratat doctorie dumnezeiasca, si sa Îi cantăm lui Hristos, Celui ce l-a acoperit pe sf Gherasim Kefalonitul cu multime de daruri, pe care ni le împarte și nouă, cu rugăciunile sale: Aliluia.
Icosul 4 :
Pe negustorul cu mâna bolnava nu l-ai lasat sa alerge prin țări străine dupa ajutorul doctorilor cu nume mare, ci l-ai chemat la manastirea ta din Kefalonia. Si, atingandu-se de racla ta, dupa ce s-a rugat cu credintă, a dobandit tamaduire. Si, impreuna cu sotia sa, I-a multumit lui Dumnezeu. Și noi te chemăm în ajutor, Sfinte Gherasim Kefalonitul, și îti zicem unele ca acestea:
Bucura-te, cel ce auzi rugaciunile bolnavilor,
Bucura-te, ca ai primit de sus darul tamaduirilor,
Bucura-te, far spre care se indreapta multimea celor suferinzi,
Bucura-te, cel ce vii in intâmpinarea celor apasati de boală,
Bucura-te, doctor ceresc care ii cercetezi pe bolnavi,
Bucura-te, ca ii pazesti pe credinciosi de doctorii cei nepriceputi,
Bucura-te, ca gonesti frica celor ce se tem de doctori,
Bucura-te, ca stingi focul durerilor de nesuportat,
Bucura-te, ca ii ajuti pe cei pe care aleargă la ajutorul tău,
Bucura-te, scapare a celor strâmtorați,
Bucura-te, ca in ceasul mortii veghezi sufletele care parasesc aceasta lume,
Bucura-te, ingrijitor al celor care ii ingrijesc pe bolnavi,
Bucura-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltiri diavolesti!
Condacul 5:
Minune nemaiauzită s-a arătat prin tine, sfinte, ca pe femeia stăpânită de duhul necurat, care voia sa o arunce in apa si sa o inece, ai tinut-o prin rugaciunile tale deasupra apei. Si le-ai cerut maicilor sa alerge sa o ajute, iar ele, gasind-o stand deasupra apei ca pe uscat si vazand ca se tamaduise, I-au cantat lui Dumnezeu: Aliluia.
Icosul 5 :
„Gherasime, mă arzi ca un foc , voi pleca, fiindcă m-au ajuns flacarile pe care le scoti din tine”, a strigat diavolul prin gura tinerei care fusese adusa la racla cu sfintele tale moaste, mărturisind darul dat tie de Dumnezeu. Si tânăra, tămăduindu-se, ti-a adus multumiri cu inima zdrobita, zicandu-ti unele ca acestea:
Bucura-te, cuvioase, că mare este darul dat tie de Dumnezeu,
Bucura-te, că cei chinuiti de diavol primesc usurare prin tine,
Bucura-te, prigonitorule al duhurilor celor necurate,
Bucura-te, lumina care gonesti intunericul,
Bucura-te, rugator pentru cei pentru care nu are cine sa se roage,
Bucura-te, primind cuvintele de multumire de la cei pe care i-ai ajutat,
Bucura-te, ca ai tinut-o deasupra apei pe femeia asuprită de vrăjmaș,
Bucura-te, ca ai vindecat-o prin rugaciunile tale,
Bucura-te, ca maicile au cunoscut puterea rugaciunilor tale,
Bucura-te, ca prin aceasta minune Dumnezeu le-a arătat sfintenia ta,
Bucura-te, ca atunci sfintele tale moaste au fost puse spre inchinare,
Bucura-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltiri diavolesti!
Condacul 6:
Văzând cum unii crestini biruiti de deznadejde au fost ispititi de gândul sinuciderii, ai venit in ajutorul lor in chip minunat, indemnandu-i sa lepede cugetele dracesti, să Îl cheme pe Dumnezeu în ajutor și să Îi cante lui Dumnezeu : Aliluia.
Icosul 6:
Pe tanarul asuprit de vrăjmașul, care vroia sa-si puna capat zilelor si s-a aruncat din clopotnita, nu numai ca l-ai tinut in viata, ci l-ai si tamaduit de suferinta sa, izgonind pe diavol. Iar pe cei care s-au temut ca, din pricina căderii, tânărul va muri i-ai intărit in credinta in Dumnezeu, pentru care au zis catre tine unele ca acestea:
Bucura-te, ca strici urzelile diavolesti,
Bucura-te, ca tanarul care s-a aruncat din clopotnita nu a murit,
Bucura-te, ca l-ai scos nevatamat din gura iadului,
Bucura-te, ca ii feresti pe crestini de păcatul sinuciderii,
Bucura-te, sfinte, care te rogi pentru toți care cheamă numele tău,
Bucura-te, ca nu te scârbesti de patimile noastre,
Bucura-te, ca ne arati calea lepădării de patimi,
Bucura-te, ca chemi Haru dumnezeiesc asupra noastră,
Bucura-te, mustratorule al leneviei si iubirii de sine,
Bucura-te, ca aduci lumina in mintile intunecate,
Bucura-te, ca cei pe care i-ai scăpat din ghearele iadului iti multumesc,
Bucura-te, apus al disperarii si rasarit al nădejdii,
Bucura-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltirile diavolesti!
Condacul 7:
„Crucea este arma nebiruită, sabie cu două taisuri”, striga copilul chinuit de diavol, muscând crucea ta pe care o tinea preotul care citea rugaciuni in fata sfintelor tale moaste. Si diavolul, strigând ca nu poate suferi puterea ta, a plecat, iar copilu I-a cântat Domnului Hristos: Aliluia.
Icosul 7:
Mult au suferit parintii lui Spiridon, văzându-l pe copilul lor asuprit de diavol cum iti spunea cuvinte hulitoare. Dar, având in sufletele lor nădejdea in Dumnezeu si stiind multimea minunilor tale , au staruit in rugaciune si cererea din rugăciune le-a fost ascultata. Iar noi, crezând ca vii in ajutorul tuturor celor care se roaga tie cu credinta, iti aducem aceste putine laude:
Bucura-te, cel ce lui Spiridon i-ai luminat copilaria,
Bucura-te, ca ai implinit rugaciunile părintilor lui,
Bucura-te, cel ce ai sters multimea lacrimilor lor,
Bucura-te, ca prin nevointa ta ai primit putere impotriva demonilor,
Bucura-te, ca puterea crucii ti-a fost pavază în ispite,
Bucura-te, ca cei ce sărută crucea ta iau binecuvantare,
Bucura-te, ajutorul nostru pe calea cea ingusta a mântuirii,
Bucura-te, pilda de nevointa si dreptar de rugaciune,
Bucura-te, ca ne inveti sa ne iubim semenii și să avem smerenie duhovnicească,
Bucura-te, ca te-ai asemanat pustnicilor din vechime,
Bucura-te, ca impreuna cu acestia te rogi pentru noi pacatosii,
Bucura-te, ca ne calauzesti spre Ierusalimul cel de sus,
Bucura-te, Sfinte Ghersime, zid nesurpat de uneltiri diavolesti!
Condacul 8:
Prin gura femeii paralitice din Etolia s-a auzit duhul necurat zicându-ti: ” Nu am putere asupra ta, caci prin rugaciune te faci foc pe deplin”. Iar tu i-ai dat tamaduire bolnavei si impreuna cu parintii sai, aceasta I-a adus Domnului Hristos cântarea de multumire: Aliluia.
Icosul 8:
Sfinte Gherasim Kefalonitul, nu ai îndepărtat-o de la tine de femeia asuprită de vrăjmaș, care te blestema in fel si chip, ci ti-a fost mila de ea, că mult patimise din lucrarea diavolului. Si, plecând urechile la rugaciunea îndureratului ei bărbat, ai vindecat-o, pentru care au plecat din manastirea ta multumindu-ti pentru ajutor si zicându-ti unele ca acestea:
Bucura-te, foc ceresc care ii arzi pe diavoli,
Bucura-te, că cei care ajung la sfintele tale moaste  sunt binecuvântați,
Bucura-te, ca pe cei care nu pot ajunge la tine ii ajuti dupa credinta lor,
Bucura-te, tămâie cu bun miros care alungi demonii,
Bucura-te, ca risipesti puterea farmecelor,
Bucura-te, cel ce ne feresti de rautatile dusmanilor,
Bucura-te, ca in fata ta vrajitorii se arata neputinciosi și toate făcăturilor lor ca nimic sunt,
Bucura-te, ca pana la sfarsitul vremurilor vei lupta impotriva vrăjmașilor vrăjitori,
Bucura-te, ca îi intaresti in rabdare rudele celor asupriți de demoni
Bucura-te, ca in ispite aduci alinare sufletelor noastre,
Bucura-te, glas care cântă laude Dumnezeului Celui Viu,
Bucura-te, ca pomenirea numelui tau le este rana demonilor,
Bucura-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltirile diavolesti!
Condacul 9: Doi ani de zile au patimit cei doi frati din Mavrata, pe care vrăjmașul îi asuprea cumplit, dar prin rugaciunile tale, Sfinte Gherasim Kefalonitul, ingerii intunericului au plecat , zicând: „Ne-ai ars, nu mai putem sa rămânem mai mult”. Iar noi , cunoscând puterea data tie de la Dumnezeu, Il lăudam si cu multumire Ii cântăm : Aliluia.
Icosul 9:
„Mamă, dezleagă-mă”, a zis catre mama sa tânărul care fusese legat pentru tulburarea făcuta din pricina demonului care il stăpânea. Caci, căutând ajutor de la doctori, a ramas neajutorat, dar cerând ajutor de la tine a aflat izbavire si, tamaduindu-se, ti-a cântat unele ca acestea:
Bucura-te, cel ce ai vestit bucuria mamei credincioase si a fiului ei,
Bucura-te, cel ce ai adus linistea in sufletele lor chinuite,
Bucura-te, ca pe tatăl cel necredincios l-ai chemat spre lumina adevărului,
Bucura-te, ca multi parinti se roaga tie pentru copiii lor,
Bucura-te, ca nu au ramas rusinati cei care au nadajduit in ajutorul tau,
Bucura-te, ca pe fratii din Mavrata nu i-ai lasat sa se chinuiasca,
Bucura-te, ca ai dezlegat legaturile cu care ii legasera diavolii,
Bucura-te, ca rudeniile care ii legasera cu lanturi si funii s-au minunat,
Bucura-te, ca dezlegandu-i pe frati, ei L-au slavit pe Dumnezeu,
Bucura-te, ca parintii acestor frati mult au postit pentru a-i ajuta,
Bucura-te, ca ii povatuiesti pe parintii sa staruiasca in rugaciune,
Bucura-te, ca prin rugaciunile parintilor ii ajuti pe fiii lor,
Bucura-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltirile diavolesti!
Condacul 10:
Ajungand in fata judecatorului, crestinul cel nevinovat nu s-a lasat biruit de deznadejde, ci a asteptat lucrarea ta, ocrotitorule al celor napastuiti. Si avand loc in vremea judecatii un cutremur de pamant, cel care il nedreptatise a fost cuprins de frica mortii si si-a recunscut pacatul, iar crestinul I-a multumit Domnului , zicand : Aliluia!
Icosul 10:
Ne-a cerut Mantuitorul Hristos sa ii binecuvantam pe cei care ne blesteama si sa ii iubim pe cei care ne fac rau, dar suntem slabi in credinta si rautatile vrajmasilor nostri ne covârșesc. Pentru aceasta strigăm la ajutorul tău, Sfinte Gherasim Kefalonitul, si, nădăjduind să-l primim, te laudam asa:
Bucura-te, ca pe crestinul cel nevinovat l-ai ajutat,
Bucura-te, ca judecatorul i-a facut dreptate celui napastuit,
Bucura-te, ca stai impotriva pârâșilor care nu au frica de Dumnezeu,
Bucura-te, că-L rogi pe Judecator ceresc să ne împartă dreptatea,
Bucura-te, ca ne inveti sa biruim rautatea prin bunatate,
Bucura-te, ca ne indemni sa alegem iubirea in locul urii,
Bucura-te, impaciunitorule al celor care se vrajmasesc,
Bucura-te, ca aduci pacea in casele crestinilor,
Bucura-te, ca pe parinti ii impaci cu fiii lor,
Bucura-te, ca alungi tulburarea din manastiri,
Bucura-te, ca pe cei prigoniti pentru credinta lor ii întăresti,
Bucura-te, ca si noi, ce ajutați, marturisim harismele tale,
Bucura-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltirile diavolesti!

Condacul 11:
Ajungand la manastirea ta, soldatul Decaneos nu a vrut sa ti se inchine, ci te-a batjocorit, dispretuindu-i pe cei care se rugau tie pentru ajutor. Dar degraba l-a ajuns mânia lui Dumnezeu, ca Decaneos a murit de moarte napraznica, fara sa iti mai ceara iertare si fara sa Ii cante Celui ce poarta de grija tuturor: Aliluia.
Icosul 11:
Lumea aceasta, iubitoare de desfrau si de apostazie, ii prigoneste pe iubitorii de Dumnezeu, batjocorindu-i pentru credinta lor, iar  multimea ispitelor i-ar dobori la pamant, daca nu ar fi ocrotiti de Dumnezeu si daca nu ar fi calauziti de ajutorul Maicii Domnului si al tuturor sfintilor. Iar noi, cei care stim minunile tale, iti cantam, Sfinte Gherasim Kefalonitul:
Bucura-te, ca prin mustrarea celor necredinciosi ne feresti de pacatul necredintei,
Bucura-te, că primești rugaciunile celor ce se roaga tie pentru rudele lor și le ajuți tuturor,
Bucura-te, că îi ajuți pe copii pentru rugaciunile parintilor lor,
Bucura-te, că îi ajuți pe pariti pentru rugaciunile copiilor credinciosi,
Bucura-te, că îi mustri pe vrăjmaș pentru că întunecă mințile oamenilor,
Bucura-te, ca, in viata fiind, ai chemat oamenii sa se spovedeasca,
Bucura-te, ca si acum ne indrepti pasii spre Taina Spovedaniei,
Bucura-te, ca cei ce se roaga tie leapada frica de spovedanie,
Bucura-te, că ești impreuna-rugator cu duhovnicii pentru indreptarea ucenicilor lor,
Bucura-te, că ești chip al povatuitului desavarsit
Bucura-te, că ești biruitorule al patimilor și ca ii ridici pe cei cazuti,
Bucura-te, că ești calauzitor al pastorilor pentru rugaciunile celor pastoriti,
Bucura-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltirile diavolesti!
Condacul 12:
Vrand soldatii italieni sa distruga manastirea ta, te-ai aratat intr-un nor mare, alungand dusmanul spre bucuria calugarilor si a crestinilor drept-credinciosi. Ai facut de rusine puterea celor puternici si i-ai inaltat pe cei smeriti, care I-au cantat lui Dumnezeu cu evlavie și bucurie: Aliluia.
Icosul 12:
Necazuri de tot felul ne impresoara si furtuna ispitelor se abate asupra noastra, Sfinte Gherasime. Dar credem ca nu ne vei lasa singuri, ci vei veni in ajutorul nostru, cerând de la Dumnezeu pentru noi cele ce ne sunt cu adevarat de folos. Si pentru aceasta iti zicem:
Bucura-te, cel ce pazesti manastirea ta din Kefalonia de toate relele,
Bucura-te, ca ai stat impotriva soldatilor rau-credinciosi
Bucura-te, ca prin aratarea ta ai umplut sufletele lor de teama,
Bucura-te, ca prin rugaciunea ta au fost biruiti,
Bucura-te, trambita care vestesti infrangerea dusmanilor,
Bucura-te, arma aducatoare de biruinta ostasilor drept-credinciosi,
Bucura-te, ca si acum pazesti casele crestinilor care te cinstesc și te cheamă în ajutor,
Bucura-te, liman al celor greu incercati de primejdii,
Bucura-te, scut al celor care praznuiesc pomenirea ta,
Bucura-te, risipitorule al duhurilor care ne ispitesc,
Bucura-te, ca dai cele de trebuinta celor ce se roaga tie,
Bucura-te, rugator neobosit in fata tronului Sfintei Treimi,
Bucura-te, Sfinte Gherasime, zid nesurpat de uneltirile diavolesti!
Condacul 13:
O Sfinte Gherasime, lauda Kefaloniei si cununa a bisericii lui Hristos , vino degraba in ajutorul nostru, al celor necajiti, intristati si deznadajduiti, si roaga-te pentru noi ca Bunul Dumnezeu sa ne ridice povara incercarilor care ne apasa si sa ne dea tarie in credinta  și izbândă, iar noi să Ii cantam: Aliluia!
Acest Condac se zice de trei ori . Apoi se zice iarasi Icosul intai : Viata ta a fost o viata rastignita… si Condacul intai : Pe robul lui Dumnezeu, Sfantul Gherasim… Dupa aceea se citeste aceasta
Rugaciune
Sfinte Gherasim, cel ce ai stralucit inaintea oamenilor ca lumina in intuneric, care ai calauzit poporul spre cunoasterea adevaratului Dumnezeu, primeste de la noi aceasta putina rugaciune. Vezi, sfinte, durerile noastre. Vezi necazurile care ne apasa. Vezi multimea ispitelor care ne invaluiesc neincetat. Roaga-te lui Dumnezeu pentru noi, asa cum te-ai rugat pentru multimea credinciosilor care marturisesc minunile tale.
Mare dar ne-a facut noua Domnul prin neputreziciunea sfintelor tale moaste. Ca ne-am intarit in credinta auzind ca bolnavii care s-au atins de racla ta au fost vindecati si ca i-ai alungat pe diavoli de la cei indraciti.
O, Sfinte Gherasim, precum ai scapat insula Kefaloniei, cum ai scapat-o de jugul agarenilor si de multe necazuri, tot asa ajuta-ne si pe noi. Am cautat usurare prin puterile noastre, dar nu am aflat. Am cautat ajutor de la oameni , dar am ramas nemangaiati. La tine venim, sfinte, nadajduind ca nu ne vei rusina. Ci ne vei da cele de trebuinta, aratandu-ne care este calea pe care trebuie sa mergem.
Stim ca daca in viata alegem dupa voia noastra cea rea ramanem lipsiti de ajutorul dumnezeiesc. Roaga-te pentru noi, tu, sfinte, sa cunoastem si sa facem voia lui Dumnezeu, ca sa ajungem in raiul cel preadulce, in care tu il lauzi pe Dumnezeu cu toti sfintii si cu toate puterile ceresti , in vecii vecilor. Amin.
Apoi se face otpustul.
Rugaciunea pentru izbavire…
Sfinte Gherasim,  ocrotitorule al celor care alearga la tine, primeste putina mea rugaciune pentru (numele), care mult se chinuieste. Stiu ca ai primit darul de a-i ajuta pe cei chinuiti de duhurile necurate, si pentru aceasta te rog sa ii dezlegi de legaturile diavolesti cu care este legat. Arata-ti si acum puterea, sfinte, ajutand aceasta faptura care mult patimeste. Stiu ca pe tanarul care vroia sa isi curme viata, aruncandu-se din clopotnita, nu doar ca l-ai tinut in viata, ci l-ai si izbavit de diavolul care il chinuia. Stiu ca pe femeia pe care diavolul voia sa o inece ai tinut-o in chip minunat deasupra apei pana ce maicile au venit sa o ajute. Si nu numai ca nu a murit, dar prin rugaciunile tale a si scapat din ghearele diavolului care o chinuia.
Mare este durerea parintilor care sufera vazandu-si copiii patimind, mare este durerea rudelor cand un om este bantuit de duhurile necurate. Vezi durerea inimii mele, sfinte nu ma lasa. Stiu ca rugaciunea mea este slaba, dar nu pentru credinta mea, ci pentru iubirea ta fata de neamul crestinesc te rog cu inima zdrobita : indura-te, sfinte, si alunga de la (numele) toata lucrarea draceasca , pentru ca el, cunoscand puterea dumnezeiasca, sa duca o viata bineplacuta lui Dumnezeu pana la sfarsitul vietii sale, multumindu-ti pentru ajutorul primit si laudandu-l pe Dumnezeu, Cel ce este minunat intru Sfintii Sai. Amin.
Rugaciunea celui chinuit de vrajmaș
Sfinte Gherasime, mare facatorule de minuni, vezi necazul meu si durerile mele. Roaga-te pentru mine lui Hristos Dumnezeu, ca sa ridice povara care ma apasa.
Ajuta-ma, sfinte, ajuta-ma ca nu cer desfatari lumesti, ci cer sa fiu izbavit din lanturile diavolului. Nu te scarbi de mine, pacatosul , ci vino in ajutorul meu.
Am auzit de multimea minunilor tale. Sfinte, si cred lui Hristos ca nu vei trece cu vederea cererea mea. Da, Cuvioase parinte Gherasim, ajuta-ma , nu ma lasa. Alunga norii deznadejdii de la sufletul meu. Alunga-l pe necuratul diavol, care ma impinge sa fac lucruri necuvioase si sa spun cuvinte de ocara. Stai in ajutorul meu, sfinte, si ajuta-ma sa dobandesc sanatate trupeasca. Primeste putina mea rugaciune, ca eu, scapand din lanturile diavolului celui urator de oameni, sa ma ridic din groapa in care zac si sa pun inceput bun mantuirii, slavind in vecii vecilor Treimea cea deofiinta si nedespartita, pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, in vecii vecilor. Amin.

Citeste si rugaciunea aceasta (care, de fapt, este o rearanjare a celor 3 rugaciuni de mai sus):

Rugăciune
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh!
Sfinte Gherasim, alesule al lui Hristos și cunună a Bisericii Lui, lauda Kefaloniei, te rog, vino degrabă în ajutorul meu, (copilul lui Dumnezeu: X), căci mă aflu în mare întristare și strâmtorare și în cumplită deznădejde!
Sfinte Gherasim Kefalonitul, cel ce ai strălucit înaintea oamenilor ca lumina în întuneric, care i-ai călăuzit pe mulți spre cunoașterea adevăratului Dumnezeu, primește, te rog,  și rugăciunea mea și mijlocește înaintea Domnului Hristos pentru iertarea păcatelor mele și cere pentru mine tot ajutorul de care am nevoie pentru îndreptare, căci sunt neputincios! Roagă-te Domnului, Sfinte Gherasim Kefalonitul, să aibă milă de mine, să tindă brațul Său atotputernic și să mă scoată din apele tulburi care stau să mă înece!
Mulțimea ispitelor care mă învăluiesc neîncetat să le risipească Domnul Iisus Hristos, pentru rugăciunile tale, Sfinte Gherasim Kefalonitul, și să mă izbăvească de tot necazul și din toată asuprirea vrăjmașului, precum și din tot întunericul minții mele!
Roaga-te lui Dumnezeu pentru mine (X), Sfinte Gherasim Kefalonitul, așa cum te-ai rugat pentru mulțimea credincioșilor care mărturisesc minunile tale, căci mare dar ne-a făcut nouă Domnul Hristos, Care te-a sfințit, și, prin neputrezirea sfintelor tale moaște, ni te-a trimis în ajutor! Că ne-am întărit în credința în Dumnezeu auzind despre bolnavii care au fost vindecați decum s-au atins de racla ta, sau cei care s-au rugat să mijlocești pentru ei, care au chemat numele tău, și pe care i-a miluit Dumnezeu alungând de la aceștia pe diavolii ce-i asupreau în fel și chip!
Sfinte Gherasim, alerg la tine, nădăjduind că precum i-ai scăpat pe cei din insula Kefaloniei de jugul agarenilor si de multe necazuri, tot așa-mi vei ajuta mie, copilul lui Dumnezeu (X) să scap de jugul bolilor și al necazurilor ce mă asupresc și de toată ispita vrăjmașului batjocoritor! 
Roagă-te, bunule Sfinte, Gherasim Kefalonitul, ca Bunul Dumnezeu să ridice de la mine (copilul Său: X) povara încercărilor care mă apasă și care mă țin în deznădejde și disperare! Atotputernicul Dumnezeu să-mi dea izbăvire, ca să am  tărie în credință și sa mă bucur de viața ce mi-a dat și de talanții cu care m-a binecuvântat, și așa, cu mare bucurie, să-L slăvesc pe Dumnezeu și să-I cânt: Aliluia!
Mulțumesc, Sfinte Gherasim Kefalonitul!
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh! Amin.
Nota: Imaginea atasata textului este din Bis Sf Gherasim Kefalonitul, de la Negresti, jud Constanta, (linga Cobadin), unde e staret  pr Isaia, și preot slujitor Pr George Zante. Fie binecuvintati pt slujirea lor! Amin.

În pozele de mai jos, pr Isaia , staretul schitului Sf Gherasim Kefalonitul din Negresti, jud Cta, și pr George Zante, în timpul slijbei, în 29 dec 2018, la Negrești, jud Cta. Minunați!
Sa va fie de folos!! Amin.

Partajează asta:

Invitatie la Revelion...

Marian Simion

16 decembrie la 21:32

INVITAȚIE DE REVELION
Dragi creștini,
Părintele ISAIA, împreună cu SFĂNTUL GHERASIM, au bucuria de a vă invita de revelion la Schitul SFÂNTUL GHERASIM DIN SATUL NEGREȘTI, COMUNA COBADIN, JUDEȚUL CONSTANȚA.

Programul:
începănd cu ora 20 cănd părintele ISAIA va citi Acatistul și Paraclisul Sfântului GHERASIM și Sfântului VASILE CEL MARE.

Între orele 22:30-04 dimineata Părintele GEORGE ZANTE, ajutat de Părintele Ierodiacon ISAIA, Părintele Diacon Ionuț și Părintele Diacon Adrian Constantin, asistați la strană de membri grupului EVLOGHIA, vor săvârși slujba de TEDEUM, utrenia, Sfânta LITURGHIE și MOLIFTELE Sfântului VASILE, LA CARE RECOMANDAT AR FI SĂ FIM SPOVEDIȚI, iar după aceea vă invităm la masă.

Participarea fiind gratuită AȘTEPTĂM ÎNSCRIERILE DUMNEAVOASTRĂ PĂNĂ LA ÎNCEPEREA PROGRAMULUI!
Doamne Ajută!

Notă: In imagini pr. Isaia și pr. Zante George cu Sfântul Gherasim Kefalonitul si Maica Domnului..., în Schitul Sf Gherasim Kefalonitul de la Negrești, jud. Constanța. 

Doritorii sa contacteze pagina de Facebook: Marian Simion, pt detalii.

Dumnezeu sa va ajute TUTUROR celor care vă doriti sa petreceti un REVELION cu Sfinții și cu înduhovniciții!!

Fie ca Moș CRĂCIUN să vă aducă daruri îmbelșugate! Amin. (Anto R).

Sf Gherasim Kefalonitul, coincidențe??!…

Mă tot gândesc la ideea de schit cu acest hram, al Sfântului Gherasim Kefalonitul, idee pusă-n practică de omul practic al lui Dumnezeu, ierodiaconul Isaia, cel care mai întemeiase, mai construise, de la zero, un Schit la Horia, de unde i-a rămas și nickname-ul ”Părintele Isaia de la Horia”, și gândidndu-mă, tot mi se mai deschide, ușor-ușor, mintea către una-alta din lucrările lui Dumnezeu, chestiuni de care uitasem. Ce legătură am eu cu Sfântul Gherasim Kefalonitul?, m/am tot întrebat. De unde până unde să mă sune pe mine, părintele Isaia, în dec 2018, după 4 ani de tăcere mormântală, (de nu mai știam de mai trăiește sau nu, căci nu-mi mai răspunsese nici la telefon, când îl sunasem, nici la mesajele pe care i le trimisesem, nimic, ci doar…silențio stampa, un silentio stampa de neînțeles mie!!!), și să-mi spună să mă duc la sfinția sa?? Fiindcă eram un pic și supărată pentru motivul tăcerii dumnealui, dar, mai ales, pentru niște probleme, multe și de nerezolvat, ale mele, care m-apăsau cumplit (și despre care nu mai voiam să vorbesc absolut cu nimeni în afară de Dumnezeu, prin rugăciunile mele), necăjită fiind, i-am zis?
-Lăsați-mă, Părinte, că nu viu!
Și pentru că tot insita să mă duc, i-am înșirat câteva motivații, nesemnificative, dar, bineînțeles, printre altele, și faptul că nu-mi răspunsese atâta amar de timp și că nu înțeleg ce-i veni acum, așa…intempestiv, să mă cheme la sfinția sa. Dar dânsul îmi zice?
-Hai, vino, mă Ivana (așa îmi zice părintele), că fac aici un Schit cu Sf Gherasim Kefalonitul, la Negrești, jud. Constanța, lângă Cobadin.
-Ops!! Păi și io, ce treabă am?? Nu vin eu acolo un` s-atârnă harta-n cui, la cucuieți unde v/ați dus. Ce vreți de fapt???
-Vino că am treabă cu tine, să filmezi, să faci niște poze, îmi zice.
-Hai, Părinte, că nu viu, niște poze puteți face dvs sau altcineva cu telefonul și gata…
-Nu, nu pot. Te aștept! Hai zi că vii!
-Nu viu! Nu mă simt prea bine, sunt obosită, stresată, și…n-am cum s-ajung acolo unde s-atârnă harta-n cui, fiindcă… nu mai am mașină, nu mai am stare, nu mai am…credință, îmi venea să-i zic, dar nu i-am zis, nu mai am…în general, nu prea mai am încotro, îmi venea să- zic, dar nu i-am zis, și i-am îndrugat, nici nu mai țin minte ce.
-Eu te aștept!
-Nu mă așteptați, că nu vin, am o grămadă de…neputințe (îi zic și-i enumăr doar câteva dintre ele, dar din cele nesemnificative, căci despre cele SEMNIFICATIVE, repet, nu mai voiam să vorbesc absolut cu nimeni, in afara de Dumnezeu).
-Haidi, mă Ivana, vino, uite, vino pe data de…vino de Crăciun.
-Nu știu Părinte, mă mai gândesc, i-am zis.
-Te-aștept!
-Nu mă așteptați. O să mă gândesc dacă pot veni sau nu!!
Trece prima zi de Crăciun și fix după prânz, cred ca era ceasul 13,00, sună telefonul. La capătul firului Părintele Isaia.
-N-ai venit, Ivana, te-am așteptat, m-am tot uitat după tine…
-Păi de ce, Părinte, să m-așteptați? V-am promis eu că vin??
-Păi, eu te-am așteptat….
Na, acum, și Părintele!!, mi-am zis. Doamneee, ai milă de mine, fiindcă Tu știi că n-am promis nimic nimănui! Nu e-n firea mea să fac o promisiune și să nu mă țin de cuvânt.
-Păi, vă cred, m-oți fi așteptat dvs ca asa ați vrut să m-așteptați, dar eu nu v-am promis că vin, am zis doar că am să mă gândesc la asta, dar …nu m-am gândit.
Și nu m-am gândit la plecarea mea la Schit, fiindcă aveam un milion de griji și de zdroabe care mă asasinau, aveam probleme la care să mă gândesc și nu-mi mai încăpea încă ceva în gândirea mea.
-Hai vino, uite vino…sâmbătă!!, zice Părintele.
Era finalul anului, vremea se-arăta grea, s-ateptau ninsori, viscole, ger, și-i zic asta Părintelui Isaia, ca un argument la neputința mea de a mă porni la drum. Nu-mi doream decât să mă prindă iarna-n casa mea, să stau aici cu necazul meu și cu zdroabele mele, să mă rog la  Dumnezeu, după putință, și-atât. Dar Părintele insită să mă duc, la care eu îi zic:
-Părinte, păi nu vedeți că stă să se pună pe iarnă grea, va ninge, vin furtuni, ger, vreți să mă-ntroienez pe-acolo pe la dvs, păcatele mele!!…
-Nu ninge, mă, nu ninge!
-Cum nu ninge, Părinte, când ăștia au spus la Starea Vremii că se-așteaptă ninsori, viscole, sunt alertați cei de la Drumuri să-și pregătească utilajele de dezăpezire, etc…
-Nu ninge, mă, nu ninge! Hai vină-ncoa. Ai să vezi că nu ninge, ba va mai ieși și soarele când vei ajunge tu aici!!
-Opsss! Hai, Părinte!! Prea de tot!! ”Luminăția sa, Antoaneta-Ivana, binecuvântată cu..Soare!!”, îmi venea să zic, dar nu am zis.
-Hai, te-aștept sâmbătă. Te aduce Cristi cu mașina, îl sun acum și-i spun…!, a zis și-a închis.
Eu n-am promis nimic, nici de astă dată. Doar am zis că am să mă gândesc, dar Părintele Isaia, închisese deja telefonul. Bineânțeles că n-aveam de gând ”să mă gândesc!, fiindcă n-aveam nicio motivație concretă… Doar că am început să am o zdroabă-n plus și mă tot lamentam, vorbind cu Dumnezeu și cu mine.
Offff, Părintele ăsta!! Ce i-o fi venit??, mă tot întrebam. Dar pentru că nu înțelegeam ce zor are de mă vrea pe mine acolo, așa…dintr-o dată, tam-nisam, după o tăcere de fix 4 ani, m-am pus în genunchi și m-am rugat lui Dumnezeu, amintindu-i de NEPUTINȚELE mele. Aveam o stare foarte, foarte rea, din toate punctele de vedere, și nu mă simțeam în stare să plec la drum. L-am rugat pe Dumnezeu să mă binecuvânteze pentru asta, daca EL asta vrea (fiindca eu NU VOIAM!!), dar Îi ceream sa ma binecuvânteze pentru că avusesem sentimentul că, neducându-mă de Crăciun, când deși nu-i promisesem Părintelui Isaia, dânsul mă așteptase, și acum aveam clar sentimentul că-l mâhnisem prin neprezența mea, -deși, repet, eu nu promisesem că mă duc, ci doar că o să mă gândesc la propunerea dumnealui.
Noaptea aceea n-am dormit absolut deloc. Dimineață la 4,45 , pe 29 dec 2018, eram un fel de zombi umblător, un mort, puțin viu, umblând prin lume. Mi-am luat camera de filmat și trepiedul la spinare, vai mie, că abia mă târam, și am plecat la punctul de întâlnire cu dl Cristian. Apoi am ajuns la Negrești. Când am coborât din mașină și-am pus piciorul pe pământul de lângă Schit, printre clădirea schitului și cele două butoaie -dormitoarele Părintelui Isaia!! -, a ieșit soarele dintre nori și și-a îndreptat o rază luminoasă spre noi, cei ce coboram, câte unul, din mașină, atingându-mă…
Noroiul era la el acasă, în toată splendoarea lui, așa că mie nu-mi prea dădea inima ghes să mă dau în mâinile lui să mă frământe, și nici eu n-aveam chef să-l frământ cu singurele mele ghetuțe rămase-n viață după o purtare de 7 ani. Aveam un milion de ofuri, de dureri și de zdroabe, și nu-mi mai ardea și de frământat noroaie prin Dobrogea. Așadar, ”peisajul” nu mi-a surâs deloc, noroc cu Soarele care-mi dăduse binețe, binevoitor!
Am intrat în Biserică. O clădire la început de construcție. Ce să-ți placă?? O construcție în…construcție, foarte mult noroi pe delături, în Biserică frig, nu tu lumină, nu tu un preș pe care să te-așezi, nu scaune. Frig, ca-n decembrie, ce mai!! În schimb…multă dragoste, atât la cei prezenți, cât și la preoții care slujeau. (Unul era pr Isaia, pe celălalt nu-l cunoșteam, dar aveam să-l cunosc…).
Mă aciuez într-un colț și montez camera. Încep să filmez. În 5 minute mâinile mi-au înghețat, așa că n-am mai manevrat niciun buton, ci am fixat-o într-un punct oarecare, făcând un fel de plan general, să prind, îmi ziceam, intrarea în Altar și catapeteasma cu cele două Icoane, singurele, una  a Maicii Domnului, Portărița, și una  a Sf Gherasim Kefalonitul.
La finalul Sfintei Liturghii s-au făcut două Acatiste, al Portăriței și al Sfântului Gherasim Kefalonitul.
Pentru că-mi era frig și eram și foarte obosită, nu dormisem deloc noaptea ce trecuse, dar și încă multe alte nopți mai în urmă, nu prea am reușit să mă concentrez pe ce se citea în Biserică, deși eu știu cam toate rugăciunile, toată rânduiala sfintelor slujbe pe de rost. Un cântăreț, la strană, rostea o litanie. Era Acatistul Sfântului Gherasim Kefalonitul. Nimeni nu-i ținea isonul, dintre cei prezenți în Biserică, nu mulți -cred că eram maxim 10-12 persoane, pentru că, sigur, ziceam eu, oamenii nu știau textul Acatistului.
Când și Acatistul sf Gherasim s-a terminat, preotul Zante George ne-a dat binecuvântare, iar pr Isaia ne-a ținut o mică predică, apoi ne-a miruit.
După încă o binecuvântare, pr Zante s-a ”gătit” de plecare. Își ia geanta lui de…salvamar, în care, de data asta, avea costumul și ustensile de slavat suflete, tocmai când să iasă pe ușa de la intrarea în Biserică, face cale-ntoarsă, merge-n Altar, își pune patrafirul, iese-n ușa Altarului și ne invită să ne-apropuem să ne mai facă o rugăciune. Și ne-a mai făcut, nu una, ci vreo 5 rugăciuni, care de călătorie, care pentru sporul casei, care pentru examene. Abia, după aceea a  plecat, refuzând niște bănuți pe care cineva din mulțime îi-i întinsese și insista să-i dea, în semn de mulțumire.
Gestul acesta al pr Zante, de a se întoarce înapoi, de la ușă, după ce-și dezbrăcase veșmintele de slujire, m-a impresionat. Apoi, m-a impresionat aplecarea cu care făcea rugăciunile. Îl simțeam a fi de-acolo, din treabă!! Din lucrul acela, care, desigur, vorba Apostolului Pavel, nu-i mai aparținea lui, omul G Zante, ci preotului George Zante, omul ales al lui Dumnezeu, pus anume acolo, lângă un alt om și slujitor destoinic al lui Dumnezeu și al semenilor, ierodiaconul Isaia.
Începuse să-mi dispară oboseala, cu tot nesomnul meu de mult prea multe nopți, și-am căpătat un pic de putere.
Părintele Zante a plecat, pr Isaia a început să stea de vorba cu fiecare dintre noi. Eu nu demontasem camera de filmat, crezând că pr Isaia va voi să fac cevamai util cu ea, să-l întreb ceva, să mai filmez ceva, afar` de ceea ce-apucasem să filmez, adică o parte din ceea ce prinsesem din Liturghie și din Acatiste.
La un moment dat, pr Isaia face o pauza și iese afara. L-am intrebat:
-Părinte, strâng camera sau mai vreti sa mai spuneti ceva, sa mai filmez ceva??
-Strânge-o, mă, strânge-o, că e destul pt azi!!
Îmi venea să-i zic ceva…dar n-am zis. ”Ce-ajunge, Părinte, ce-ajunge, că n-am filmat nimic!!”, îmi era în cap. Practic nu-mi atinsesem scopul pentru care crezusem că sunt chemată acolo, dar…am tăcut, deși eram nemulțumită și nu-nțelegeam.
Am așteptat ca cei prezenți să stea și să termine de vorbit, fiecare in parte, cu Părintele Isaia, apoi, m-am dus și eu, să schimb o vorba și, evident, să-mi iau camera de filmat, dinăuntru, unde o lăsasem.
Atunci părintele Isaia, mi-a vorbit mult despre ce va face el acolo. Îmi vorbea despre Schit, despre cum va arăta, ff curând, Schitul. Eu mă uitam sixderată la optimismul dumnealui și, la un moment dat am zis:
-Doamnee, Părinte, v-ascult, dar nu vă mai aud…Vă-nțeleg dragostea de a face, și știu că ați fi în stare să faceți, însă…totuși…
-Ce mă, nu crezi că am să fac, am să fac, mă Ivana, am să fac…
-Păi…nu știu cum să zic, sunt un pic încurcată, Părinte, ceea ce-mi povestiți dvs. acum e ceva…de domeniul fantasticului (am zis, dar voiam să zic, că e de domeniul gândirii omului care nu-i cu toate țiglele pe casă, care visează la PALAT când el e sărac lipit)…, necesită mulți bani… Eu luam în calcul banii pt PALAT, dar nu avem în gând că Pr Isaia nu dorește un PALAT pt el, ci pentru slujirea lui Dumnezeu!!….
-Or să vină, mă, banii, or să vină, se-ngrijește Sf Gherasim pt asta!!, zise pr Isaia.
-O, Doamne…câte nu mi-au trecut prin cap să-i mai zic atunci, ca argument contra, Părintelui, dar ca să nu intru prea rău în ispită, i-am zis Părintelui să schimbăm subiectul sau să…plec, că-i și-așa târziu. Se făcuse demult noapte.
Dintr-o dată, Părintele Isaia, nitam-nisam, adică fără legătură cu ceea ce discutasem pîn-atunci, mă-ntreabă ceva.
Opssss, acum am amuțit defintiv. Sănătatea mea, cum stau cu ea??Mai bine nu dezvoltăm, și ca să nu dezvoltăm, căci numai acea zdroabă nu mai voiam să mi-o readuc în conștient și s-o pot cu mine, povară (eu neavând nici măcar CARD de Sănătate!!), am zis:
-Ei, Părinte, ce mă mai întrebați, ce să mai dezvoltăm, eu din toate punctele de vedere sunt ZEROO absolut, așa că, mai bine-o lăsăm baltă…
-O să fie bine, mă, o să fie bine.
Îmi venea să-i zice: ”Ce bine, Părinte, de unde atâta bine, când RĂUL e călare pe mine, de atâția amar de ani…, dar n-am zis, am dat să mă ridic. Dar dânsul, tot nitam-nisam îmi mai ”proorocește” ceva. M-am reașezat pe băncuța aia, rece ca gheața, și eu, și mai rece, am zis: ”Nu Părinte, nu! Asta nu se poate-ntâmpla! E, practic, imposibil! Nu-nțelegeți că sunt ZERO absolut al toate acpitolele??” Dar dânsul zice: ”Ba ia să vezi, că se va-ntâmpla”.
Am plecat descumpănită, gândindu-mă la ce-a spus și la faptul că, ”practic, era..imposibil”, se se-mplinească ”proorocia” lui. Am încercat să uit… Era prea dureros să-mi aduc aminte de ceea ce avusesem și-acum nu mai aveam. Era, practic, imposibil, să mai pot avea. N-avea rost să m-amăgesc… Și cum să te-ncrezi în cuvintele Părintelui, când evidențele, realitatea din teren îți arată altceva?? Apoi, tot analizând, m-am tulburat și mai mult, și mi-am zis: ”Nu prind ideea pt care mă aflu aici. De filmat n-am filmat mai nimic. Carevasăzică, Pr Isaia, nu mă chemase pentru că ar fi avut trebuință să filmez!! Atunci, de ce m-a chemat așa insistent la dumnealui!! Mă gândeam și încercam să ghicesc șarada, în timp ce mașina dlui Cristi rula lin pe autostrada ….Soarelui! O, de-ar ieși Soarele și pe strada mea!!!…
N-am pricepu nici a doua, nici a treia zi, și nu am descifrat nici azi șarada ajungerii mele acolo, doar că între timp, tot gândindu-mă, tot reamintindu-mi frânturi din discuțiile cu Părintele și frânturi din lucruri întâmplate anterior, mi s-a adus în conștient, un lucru pe care-l făcusem eu pe parcursul lui 2018. Anume, lucrasem la alcătuirea Acatistului Sf Gherasim Kefalonitul. Doar că, lucrând la alcătuirea mai multor acatiste ale unor Sfinți, mai puțin (sau deloc) cunoscuți mie, cum ar fi Sf Zosima-protosul, Sf Maria Matrușka a Rusiei, Sf Nikolai, țarul Rusiei, Sfinții Zenobia și Zenobie, și altele, nu/mi aminteam, neam, că lucrasem și la alcătuirea Acatistului Sf Gherasim Kefalonitul. Apoi, dintr-o dată mi-am amintit că-i zisesem  femeii pentru care lucram Acatistele: ”Hai, măi Maria, îmi mai vii mult cu mulți sfinți dă-știa inventați de tine?; De unde-i mai scoți??” , la care, biata creștină, necăjită pe ”neputința” mea, îmi zice: ”O, cum, nu știi?? Habar n-ai ce mare Sfânt este Sf Gherasim Kefalonitul!” și-mi derulează situații în care Sfântul Gherasim Kefalonitul LUCRASE. I-am dat pace, zicând și despre ea ”că n-are toate țiglele pe casă”, dar că, în fond, ce-mi pasă mie, eu îmi propusesem să-o ajut, fiindcă ea nu lucrează la calculator și-atât. De ce să mai pun întrebări, de ce să mă mai încarc cu alte cele, atâta timp cât am decis s-o sprijin în lucrarea ei? M-am apucat să-i întocmesc Acatistul propus, să-i caut pe internet despre vița Sfântului și alte cele, am întocmit, robotic, Acatistul, i l-am trimis la Editura cu care eu colaborez, care-mi publică revista Convorbiri literar-artistice, și-am uitat de el, lucrând, mai apoi, în scurt timp, la Acatistul Sf Nifon. Dar iată că Sfântul Gherasim Kefalonitul nu și-a uitat de mine, ci, prin gura pr Isaia, mă cheamă la el!! Dar ce vrea?? Nu știu. Nu încă! Dar, cerându-i iertare pt stângăciile mele, trag nădejde!! Fiindcă, prin gura Pr Isaia, Dumnezeu l-a trimis pe Sf Gherasim Kefalonitul  în viața mea. Și mai înainte, îl trimisese prin femeia credincioasă, Maria. Amin.
Mare este puterea lui Dumnezeu și mari sunt darurile cu care îi înzestrează pe aleșii Lui! (Aleșii LUI fiind Sfinții, dar și cei doi preoți care slujesc la Schit: Pr Isaia și Pr Zante, cărora eu le mulțumesc pentru tot ceea  e fac dânsii pentru Dumnezeu și pentru semeni. Și fac multe, dar…puține se știu! Să le primească Dumnezeu, dragostea, jertfa, osteneala, darurile, milosteniile!! Amin. )
Așa arată Acatistul la care am lucrat eu. Slavă lui Dumnezeu! Binecuvântare Sfântului Gherasim Kefalonitul, de la care aștept MIMUNI cu mult mai mari decât a făcut!!! (Așa sunt eu, aștept!! Decât să disper, ”mai bine plec în vacanță” zicea cineva, dar eu cum nu pot pleca în vacanță -ce sa fac eu la Paris??, ce-aș face eu în Malibu sau în…Madagascar??-, mă rog, bat la ușile sfinților lui Dumnezeu și la ușa Domnului. ”Cere și ți se va da, bate și ți se va deschide, caută și vei găsi!, zice Hristos, Domnul meu!! Amin.)
Domnul să-i binecuvânteze pe cei ce cred în EL, pe ce-i ce-L cheamă!! Amin.

Interviu cu preotul George Zante, de la Schitul Sf Gherasim Kefalonitul

 

Interviu publicat în Convorbiri literar-artistice nr 10:



SPIRITUALITATE (INTERVIU part. I)

PREOTUL GEORGE ZANTE,  salvamarul de la Schit

Antoneta Rădoi: -Bine aţi venit!, părinte George Zante.    
George Zante (preot): -Bine v-am găsit!
A.R.: -Am avut emoţii că nu ne-am putea întâlni nici azi…data trecută v-a pus Vrăjmaşul pietre de poticneală pe Autostradă…
G.Z.: -Acum a rânduit Maica Domnului…
A.R.: -Aş vrea să public interviul în revista Convorbiri literar-artistice nr.10, dacă sunteţi de acord!
G.Z.: -Cu toată dragostea!
A.R.: -Pentru început să spunem cititorilor unde slujiţi?
G.Z.: -În satul Negreşti, jud. Constanţa, la Schitul Sfântul Gherasim Kefalonitul.
A.R.: -Vreau să fac un mic intro, să spun cititorilor că eu am ajuns întâmplător (dar ce e întâmplător în lumea aceasta, când totul e aşezat şi rânduit de Dumnezeu…) la Schit, invitată fiind de stareţul Schitului, pr. ierodiacon Isaia (cu care mă cunoşteam de mai demult, care a construit şi Schitul de la Horia, şi care şi de-aici înainte, şi de-ar mai construi 10 schituri, cred că tot aşa îi va rămâne renumele: „Pr Isaia de la Horia”). Habar n-aveam că există în România un schit cu hramul Sfântul Gherasim Kefalonitul, iar de părintele Isaia nu mai ştiam, de 4 ani, nimic, căci nu mai vorbisem. Şi, la finalul anului 2018, nitam-nisam, mă sună părintele şi-mi zice c-ar vrea să ajung la dumnealui, iar eu m-am cam codit, şi nu am acceptat din prima invitaţia, tot argumentând, ba distanţa până la Negreşti, ba starea mea de…neputinţe, (fără număr), dar, până la urmă am ajuns, şi bine am făcut! Fiindcă, printre alte bucurii, am avut-o şi pe aceea de a vă întâlni. Deşi n-am schimbat atunci cu dvs. niciun cuvânt, am simţit că nu sunteţi un preot oarecare, ci unul hăruit, şi mi-am zis: „Doamne, mi-aş dori să-l cunosc mai îndeaproape şi să stau de vorbă cu acest preot al Tău”! Şi Dumnezeu, iată, a rânduit! Iar lucrul acesta  s-a întâmplat.nesperat de rapid! Chiar dacă nici Vrăjmaşul n-a stat prea în banca lui, încurcându-ne lucrurile de nu ne-am putut întâlni la prima programare. Ştiu că aveţi o poveste de viaţă…
G.Z.: -Ca fiecare..
A.R.: -Ca fiecare, dar nu oricine din salvamar ajunge preot. Vă rog să începeţi povestirea cu ce doriţi dvs., însă ţineţi cont că pe mine m-ar interesa, cu precădere, pentru cititorii revistei, cum aţi ajuns din salvamar preot. Povestiţi-ne! Unde v-aţi născut, unde-aţi copilărit, ce vă doreaţi să fiţi când veţi fi mare… Oricum, salvamar nu v-a ieşit!!…
G.Z.: -Sunt altfel de…salvamar, acum!! Sunt născut la Brăila, în 1977, în noiembrie, după cutremur. Se spune că generaţia de-atunci a rămas un pic zgâlţâită...să sperăm că a ieşit la suprafaţă partea pozitivă…Am terminat Liceul Sportiv. După terminarea Liceului, părinţii mei s-au despărţit. din pricina unor neînţelegeri, şi-atunci au început s-apară şi alte probleme la mine, nu se lega nimic, plus că m-am îmbolnăvit şi-am ajuns la spital. M-au găsit c-o mare absorbţie de mercur în organism. Argint-viu, zis popular. Mi-au făcut analize, apoi am mers şi la alţi medici, trei internări în 6 luni, îmi făceau perfuzii în fiecare dimineaţă. Mercurul a lucrat mult şi foarte rapid pe interior, am fost operat de ulcer, am făcut, apoi, şi hepatită. Doctorii nu dădeau de cap bolilor şi starea mea se înrăutăţea. O doamnă asistentă mi-a zis într-o zi: „mercurul ăsta nu-i intrat în organism dintr-un mediu în care lucrezi, ci…pe altă cale, ţi-a fost trimis, dacă vrei să te faci bine, trebuie să te duci la alt doctor să-ţi cauţi rezolvarea”. La-nceput n-am priceput ce-a vrut să zică, dar femeia a insistat şi mi-a spus mai pe îndelete cum stă treaba cu…mercurul din organismul meu. Mai clar, mi-a spsu să caut vreun preot, să merg la Biserică…
A.R.: -Am înţeles, asistenta-i asistentă, dar…doctorul, el ce-a zis?
G.Z.: -La un moment dat, şi medicul mi-a spus acelaşi lucru, cu alte cuvinte, dar…evident, el nu avea atâta credinţă cât avea dna asistentă. Însă era nedumerit, căci nu ştia de unde vine aşa o mare cantitate de mercur.
A.R.: -N-aţi urmat un tratament?
G.Z.: -Ba da. Şi eliminam o cantitate destul de mare, dar în corp nu scădea cantitatea, iar starea mea de sănătate se înrăutăţea. Am mai mers şi la alt medic, am făcut alte rânduri de analize, am urmat tartament, dar n-am rezolvat nimic. Şi-atunci şi medicul mi-a zis c-ar trebui să încerc şi pe la preoţi, la Sfântul Maslu…
Plecând din spital, oarecum dezamăgit, mă simţeam rău. Eram dezorientat. Am rătăcit foarte mult. Am anjuns pe la preoţi diverşi, unii mai înduhovniciţi, mai trăitori, mai…Dar am fost şi la dat în cărţi, la ghicit în cărţi, în cafele, la… hai să ne-apucăm de reiki, de yoga, lucruri care, la-nceput, au părut interesante, fiindcă, majoritatea conţineau informaţii din cele creştineşti, dar aveau adăugate de orientali de-ale lor, şi nu corespundeau structurii mele. Am simţit că e un drum greşit! Am rătăcit aşa vreo 4-6 ani buni…
A.R.: -Mulţi ani! Mulţi ani, părinte, mulţi, nu buni!!
G.Z.: -Da, mulţi ani!!
A.R.: -În tot acest timp vă simţeaţi şi rău?
G.Z.: -Da, mă simţeam rău!
A.R.: -Dar ce simptome aveaţi??
G.Z.:-Eram apatic, n-aveam putere, eram ca o legumă, eram foarte nervos. Aveam o stare de stres permanentă, dar nu manifesatm aceasta faţă de celelalte persoane, ci în interiorul meu mă agitam şi mă frământam foarte mult.. Mă mânca pielea foarte tare, că-mi ieşiseră pe tot corpul nişte bubiţe şi-mi curgea mereu, din senin, sânge din nas. Şi-atunci am zis că trebuie să caut mai serios un preot cu har. Şi-aşa am ajuns la Părintele Papacioc (Dumnezeu să-l ierte!, c-a trecut la Domnul.). Când am ajuns însă la părintele, a ieşit o maică şi-a zis că părintele nu primeşte, fiindcă-i foarte bolnav.
A.R.: -Upss!!
G.Z.: -Dar eu mi-am zis, nu plec de-aici, mai stau, stau până diseară, şi-abia atunci, dacă nu iese părintele să vorbească cu mine, o să-mi pun capul pe clanţa uşii, şi-am să-mi imaginez c-am luat binecuvântare de la părintele Papacioc, şi-apoi am să plec!! Simţeam că acolo mi-e salvarea!
A.R.: -Dar ce vă determina să gândiţi aşa?
G.Z.:-Păii…cât am stat acolo, la rând (era lume multă, nimeni n-a plecat când a ieşit măicuţa aceea şi-a zis că părintele nu va primi lume), mi-era rău, aveam fel de fel de stări, mi-era greaţă, îmi venea să vomit, tremuram, n-aveam putere. Şi, mi-am dat seama că ceva e-n neregulă şi că cuiva nu-i venea bine deloc că mă aflu acolo, fiindcă nu aveam starea să rămân, dar m-am împotrivit şi n-am plecat. Simţeam că mă aflu în locul potrivit. Şi nu m-am înşelat. Am intrat totuşi la părintele.
A.R.: -V-a primit?!
G.Z.: -Da.
A.R.: -Păi, de ce acea măicuţă ieşise şi vă spusese că părintele nu vă va primi?
G.Z.: -Păi, mi-a spus părintele, când am intrat la dumnealui, mai spre seară, că fusese bolnav şi 3 zile nu primise pe nimeni.
A.R.: -Aha. Ce-aţi simţit când aţi dat ochii cu părintele Papacioc?? Era un mare duhovnic!! Un preot cu mult har. Citea în om ca-ntr-o carte deschisă.
G.Z.: -Când am intrat la dânsul, n-am mai avut niciuna din acele stări pe care le avusesem mai înainte. Mi-au dispărut ca printr-o minune. Mi-a dispărut agitaţia, şi o stare de linişte m-a cuprins. Aveam o stare de bine, cum nu mai avusesem. Aveam o listă-ntreagă. Îmi făcusem de-acasă o ditai lista cu-ntrebări, cu puncte şi subpuncte. Dar n-apuc să-i pun părintelui prima-nrtebare, că-mi zice: „Eşti preot??”; „Nuuu!!! N-am nicio treabă cu preoţia…”; Probabil că părintele ştia ce-avea să urmeze… A-ntins mâna, mi-a luat hârtiuţa cu-ntrebări, a mototolit-o, a aruncat-o la coş şi-a zis: „Acum hai să discutăm despre probleme!”. Şi-a-nceput să-mi spună lucruri din viaţa mea. Eu stăteam şi, uimit, ascultam…poveşti…din viaţa mea, derulate de un preot despre care auzisem, evident, şi eu, dar pe care nu-l mai întâlnisem până atunci. Nu mă cunoştea, dar…ştia aproape totul despre mine!
A.R.: -Taree!!…
G.Z.: -Da, tare! Şi mi-a spus unde sunt problemele, de unde-au pornit şi…care-i tratamentul.
A.R.: -Da??
G.Z.: -Da. Am stat la dânsu-n chilie vreo două ore şi ceva, şi-am vorbit mult cu părintele, mult.
A.R.: -Şi cei care-aşteptau la uşă ce-au zis când aţi ieşit? Cum au reacţioant?  Nu v-au laut la zor?? Ştiu că venea multă lume la pr. Papacioc. Iar când aştepţi afară, şi-altcineva îl ţine de vorbă prea mult pe duhovnicul îmbunătăţit, îţi cam trece alba prin ham, cum se zice. Aşa am păţit noi, odată, la pr. Isaia, dar ne-am dus, i-am bătut în geam, i-am zis că s-a făcut dimineaţă şi că deja cântă cocoşii, n-a avut niciun stres, şi-a văzut de vorba lui cu pacientul…
G.Z.: -Nu m-a interesat despre ce fac sau ce zic cei de la uşă. Ştiţi cum e, când ajungi pe masa de operaţie, nu pleci până nu se termină operaţia!!
A.R.: -Exact!!
G.Z.: -Părintele ştia că are foarte mult de lucru cu mine şi că eu trebuia să plec lămurit. Am plecat lămurit, dar nu încrezător. S-a aprins un beculeţ în mine, de prima dată, dar…am ieşit cam bulversat de la părintele.
A.R.: -Păi de ce?? Ce v-a bulversat?? Că doar auziserăţi de sfinţia sa. Cine n-auzise?? Presupun că ştiaţi că nu bate câmpii şi că are darul înaintevederii.
G.Z.: -Ba da, auzisem dar…nu m-aşteptam ca cineva să ştie problemele din viaţa mea, probleme aşa de personale, chiar aşa în detaliu…
A.R.: -Da, da! Ştia. Şi…ce-aţi făcut mai departe?
G.Z.: -Mai departe, puţin sceptic, am zis că nu-i destul şi că trebuie să mai cercetez. Şi-am aflat de părintele Iustin Pârvu. Şi-n acea zi, primind informaţii despre pr. Iustin (de la Petru-vodă), de pe la creştinii care erau în aşteptare ca să intre la pr. Papacioc,  am plecat şi am şi ajuns la dumnealui, chiar în acea seară, nopatea târziu, de fapt. Şi pr. Iustin mi-a spus 80% din informaţiile pe care mi le spusese şi pr. Papacioc, plus altele. Evident, am plecat bulversat şi de-acolo, şi m-am dus la pr. Puiu, la Caraiman.
A.R.: -Upss!! Aşa în cuircuit?!
G.Z.: -Da, am zis să iau informaţia din 3 surse, ca la S.R.I…(glumeşte; de altfel, pr Zante e cam şotios, îmi place că nu-i „cu luminile stinse”, nu-i un încruntat şi cred că pe mulţi îi câştigă cu firea dumnealui. Este extrem de inteligent, foarte…spiritual), ca să fiu sigur.
A.R.: -Ca să fiţi sigur că informaţia e cea corectă, ori să vă testaţi pe dvs. sau pe preoţii aceştia despre care toată lumea ştia că sunt preoţi cu har?
G.Z.: -Nu ştiu. Eram bulversat. Cam aceleaşi lucruri le auzisem despre mine la toţi trei. Nu toate lucrurile erau atunci frumoase în viaţa mea. Primisem aceleaşi informaţii  şi, invariabil, aceleaşi îndrumări, mi s-au aprins beculeţele şi mi-am zis că nu fusesem pe drumul bun, dar simţeam că acesta-i drumul corct, dacă fiecare părinte mi-a spus: să ţin post, să mă spovedesc, să…!
A.R.: -Şi-aţi făcut ce v-au spus ei?
G.Z.: -Da, dar prima dată am făcut de capul meu, fără să-mi caut un duhovnic. Am făcut pe pielea mea, cum se zice, fără binecuvântare de la vreun preot, am ţinut post de 3 zile, de 40 de zile, m-am înfometat, am ajuns la 50 de kilograme, citeam Molitve noaptea, fără să am habar ce sunt şi ce efect pot avea, şi-am avut multe bubuieli. Am început să citesc multe cărţi, dar am început să merg la preoţi şi-ntrebam ce cărţi să citesc, spunându-le că citesc, dar fac multe lucruri greşite şi nu prea ştiu de capul meu. Eram însetat de informaţie, ştiam că-i drumul pe care tre` să merg, dar nu ştiam de unde să-ncep, până mi-am găsit un duhovnic iscusit şi lucrurile au început să se-aşeze. Am început să merg la Mănăstire la Frăsinei, unde-am stat mult, foarte mult, apoi am venit la Mrea Cernica, unde-am stat aproape 4 luni de zile. Stând la Mrea Cernica, am început să merg prin cimitir, am  descoperit mormântul părintelui Stăniloaie, am aflat cine a fost el, ce-a făcut, ce-a scris, am aflat despre pr. Nicodim Bujor, cel care a scris Acatistul Sfântului Calinic…la Mănăstire se vorbea despre el…
A.R.: -Da?, Ce tare!! O s-aveţi o surpriză, nu ştiu dacă ştiţi că eu am scris o carte despre părintele Nicodim Bujor!!
G.Z.: -Nu, nu ştiam!
A.R.: -Păi… logic! De unde să ştiţi, dacă noi abia ne-am cunoscut…dar sunt foarte bucuroasă să descopăr că aţi fost interesat de viaţa părntelui Nicodim Bujor. O să vă ofer cartea. Eu l-am cunoscut. Este una dintre cele mai mari bucurii ale vieţii mele…dar, sunt curioasă, cine mai amintea de părintele Nicodim Bujor prin Cernica, fiindcă dânsul nu mai vieţuia la mănăstire atunci, era la Ploieşti, urma un tratament…
G.Z.: -Păi…un ucenic de-al dânsului, părintele Georgescu Ioan mi-a povestit multe…
A.R.: -Aha, interesant! Dar, mai departe, despre drumul dumneavaostră!
G.Z.: -Păi, am început să adun diverse informaţii, citeam mult, mă rugam, mă spovedeam, s-au aşezat şi multe lucruri în viaţă şi…toată lumea mă-ndruma către Facultatea de Teologie. Dar eu credeam că nu e cazul şi le ziceam: staţi puţin că…nu-i de mine! Eu dusesem, oarecum, o viaţă aşa…a…mai dezordonată, mai neechilibrată şi înţelegeam totuşi responsabilitatea preoţiei. Ei bine, nu ca acum…
A.R.: -Nici cum o so-nţelegeţi de-aici încolo…
G.Z.: -Da, da, şi cât o s-o-nţeleg mai târziu…fiindcă, pe zi ce trece înţeleg că, da, e frumoasă, dar e foarte grea, trebuie să fii mereu cu garda sus, ca-n sport, că altfel…îţi iei bătăiţă. Totuşi am decis să dau la Teologie. Voiam să mă-nscriu la Bucureşti, dar n-aveam mutaţie, am rezolvat cu mutaţia, dar trebuia să iau binecuvântare de la Episcopul de Constanţa, preasfinţitul Teodosie. Mergând să iau binecuvântare, dânsul a zis: „Păi de ce să dai la Bucureşti, că tu eşti de-aici, eu te ştiu de când lucrai la Salvamar, şi când eu aruncam crucea de Bobotează, şi voi v-aruncaţi în apele îngheţate să scoateţi crucea! De ce să dai examen la Bucureşti, dă aici la Constanţa, că eşti copilul nostru”…I-am zis c-aş dori să fac o spovedanie generală, ca să afle tot ce trebuie să ştie despre mine, gândind că spunându-i tot ce făcusem până atunci, tot traseul vieţii mele, dânsul ar fi fost în măsură să-mi spună dacă era cazul să urmez drumul acesta al preoţiei, şi-a fost de acord. A fost încântat să afle că mergeam la muntele Athos…
Acolo am cunoscut un părinte, pr. Caliopie, care ne ducea în zona de pustie, pe la Sf. Ana, că el avea grijă de foarte mulţi pustnici. De la el am luat foarte mult Cuvânt de Învăţătură…, dormeam între chiparoşi, făceam Liturghiile noaptea, era foarte frumos…
A.R.: -Dar atunci nu eraţi preot…
G.Z.: -Nu, nu eram, dar mergeam cu nişte preoţi, dânşii săvârşeau Sfânta Liturghie. Şi-acum mergem. Merg împreună cu nişte prieteni, de 4-5 ori pe an, de câte ori putem…Acum merg şi fac eu Liturghie.
A.R.: -Aţi venit de curând din Muntele Athos, cât aţi stat acolo?
G.Z.: -O săptămână.
A.R.: -Oho…superrr!!
G.Z.: -Da, suntem mai mulţi care ne-adunăm aşa..a.. ca o familie, mai strângem alimente, haine, una-alta, şi ducem la părinţii din Athos, mai ajutăm, că au şi dânşii nevoie, e un ajutor mare şi pentru ei. Trebuie să ne-ajutăm reciproc. Din Muntele Athos am luat foarte multă învăţătură de la pr. Iulian, de la Prodromu. El ne-nvăţa cam ce-avem de făcut, încotro s-apucăm, cum să respirăm pe rugăciunea lui Iisus…
A.R.: -Ştiu despre sfinţia sa. Am o poveste interesantă, o dezbatem altă dată. Cam câţi ani are acum pr. Iulian?
G.Z.: -Vreo …97.
A.R.: -Ştiu c-a fost bolnăvior acum mai vreun an în urmă…
G.Z.: -Da, a fost. Chiar când am ajuns noi era la aparate, şi-am intrat doar un pic, fiindcă n-am vrut să deranjăm, am luat doar aşa o …mică binecuvântare, dar am stat altă dată mult de vorbă cu sfinţia sa, stătea afară cu noi şi ne-a vorbit şi câte două orea, avem înregistrări, c-am înregistrat cu telefoanele.
A.R.: -Interesant!
G.Z.: -Da, şi au început să mi se deschidă multe drumuri, şi cu locul de munacă, am început şi facultatea, dar după primul an am renunţat.
A.R.: -Dar ce lucraţi?
G.Z.: -Lucram în construcţii şi, în sezon, ca salvamar, şi-mi ziceam: gata cu teologia!!, dar un părinte mi-a zis: „Ei, nu-i chiar cum crezi tu, tot la preoţie ai s-ajungi”! Iar eu credeam că face glume cu mine, că şi eu mai fac glume…
A.R.: -Dar nu v-a certat preasfinţitul Teodosie când aţi renunţat la Facultate?
G.Z.: -Ba daaa!!! M-a chemat şi m-a certat, dar i-am spus că trebuie să muncesc, să cumpăr casă, că n-am unde locui cu soţia…
A.R.: -Vă căsătoriserăţi între timp?
G.Z.: -Da. Şi n-aveam casă. Trebuia să muncesc să fac rost de bani, ca să ne cumpărăm casă. Lucram şi în construcţii şi în sezom lucram şi ca salvamar. Dar preasfinţitul Teodosie a fost înţelept şi înţelegător şi mi-a zis: „Uite, lucrezi, dar vii şi la examene!! Nu face pe plac vrăjmaşului! Tu vino la Facultate şi las-o pe Maica Domnului să te-ajute, şi-om mai vedea..”. Şi-am terminat Teologia. Am făcut şi Masterul. După Master, preasfinţitul m-a chemat la dumnealui, vrând să mă preoţească, dar eu i-am zis că…nu-s pregătit şi-am tot fugit de preoţie,  6 luni…
A.R.: -Ca sfântul Grigorie Teologul…
G.Z.: -Da…da, dar m-a prins la spovedanie şi…n-am mai săpat. Îmi tot zicea că are nevoie de mine, că a văzut în mine un copil…io însă ştiam că înainte de preoţie ar fi trebuit să-mi dea nişte canoane mai aspre, şi i-am cerut, ca să ştiu c-am intrat în preoţie aşa cum ar trebui, şi-am ţinut vreo doi ani …Mi-a dat şi două canoane foarte frumoase, pe care trebuie să le ţin, care mi-au adus şi-mi aduc bucurie, apoi m-a chemat cu soţia şi m-a preoţit.
A.R.: -Pentru unde v-a preoţit, pentru care Biserică?
G.Z.: -Am fost hirotonit pentru Catedrala din Constanţa…urmând să mai vedem pe urmă ce se ivea.
A.R.:-Părinte, e foarte interesantă povestea dvs, dar aş vrea s-o scurtăm, fiindcă vreau să aflu cum aţi ajuns să slujiţi cu părintele Isaia, la Negreşti, la Schitul Sfântului Gherasim Kefalonitul?? De unde până unde??
G.Z.: -Simplu. Anul trecut am ajuns în spital, că oboseam, nu mai puteam să respir, şi-am făcut o operaţie de deviaţie de sept. Acolo m-am trezit cu-n telefon de la pr diacon Isaia, spunându-mi că are nevoie de mine. I-am promis că imediat ce mă externez mă duc la dumnealui şi-l ajut, cu toată dragostea, cu ce pot.
A.R.: -Dar vă cunoşteaţi cu pr Isaia?
G.Z.: -Da, ne ştiam de vreo 6 ani.
A.R.: -Şi nu v-aţi pus mâinile-n cap când aţi văzut noroaiele de la Negreşti??
G.Z.: -Ei nu, că-s obişnuit cu…construcţiile. Chiar şi-n muntele Athos când am fost am mai făcut câte ceva, iar când am văzut ce era la Schit şi-am văzut numai betoane, nici acoperişul…am zis: Doamne-ajută!! Trebuia, odată cu construirea, să facem şi 40 de Sfinte Liturghii, că părinte Isaia fusese diaconit şi ar fi trebuit s-anjungă la Caterdrală să împlinească acest canon, aşa că i-am cerut preasfinţitului Teodosie binecuvântare să facem Liturghiile la Schit, dar dânsul, ştiind că Schitul n-avea nici acoperiş, ne zice: „Păi eu vă dau binecuvântare să faceţi, dar n-o să vă plouă?” „N-o să ne plouă, preasfinţite, că ne-acoperă Maica Domnului, cât săvârşim Sfânta Liturghie”. Şi ne-am pus pe treabă. Asta era prin noiembrie 2018. A dat şi zăpada peste noi, nu erau geamuri, am stat şi cu bocanci şi cu şosete groase, cu căciuli, mănuşi şi haine groase, încotoşmănaţi precum eschimoşii…
A.R.: -Când se-ntâmpa asta?? Eu am ajuns la Schit în 29 dec 2018.
G.Z.: -Când aţi ajuns dvs.  aveam fix 60 de Sfinte Liturghii.
A.R.: -Dar..preasfinţitul dăduse binecuvântare pentru Schitul acesta??
G.Z.: -Da, da, dăduse binecuvântare, numai că era nevoie de un preot slujitor acolo, şi mi-a zis: „Dacă vrei tu să faci jerfa asta, să stai să slujeşti în frig şi-n condiţiile de-acolo..”, iar eu i-am zis: „Păi, cu toată dragostea, cum să nu”. Avem şi un program de rugăciune foarte frumos: Acatistul Maicii Domnului, Acatistul Sfântului Gherasim Kefalonitul, apoi Sfânta Liturghie şi după aceea facem Paraclisele. A sfântului Gherasim Kefalonitul şi Maica Domnului (Portăriţa), şi …
A.R.: -Dar pe tânărul acela de la strană, Bogdan  şi mai cum îl cheamă…
G.Z.: -Bogdan Iorgulescu.
A.R.: -Pe el cum l-aţi convins să vină acolo-n pustietatea aceea??
G.Z.: -Păi e un fiu de-al meu duhovnicesc, i-am propus, a acceptat, şi plecăm amândoi dimineaţa, ne-ntoarcem amândoi.
A.R.: -Îmi place cum duce slujba. Se descurcă, pentru vârsta lui. El este la Facultate?
G.Z.: -Da, e la Facultate, anul II.
A.R.: -Dar cum vă descurcaţi totuşi cu benzina, că e ceva drum, 120 km, cel puţin, dus-întors, nu mai zic de alte cele…
G.Z.: -Asta nu e treaba noastră. Pr. stareţ Isaia are grija aceasta, noi avem grijă să fim prezenţi la Sfintele Slujbe.
A.R.: -Dar, ştiţi, aş vrea să vă-ntreb, şi mă iertaţi de-ntrebare, dar nu-mi prea vine mie la socoteală, dvs. sunteţi preot de mir, aveţi familie, ori pentru rânduiala de-acolo, presupun c-ar trebui un preot de Mănăstire, un călugăr…
G.Z.: -Da, da, ar trebui, dar încă nu e rânduiala de mănăstire, ar trebui să fie totuşi un preot de mănăstire, şi doi cântăreţi, dar până se va organiza obştea, mergem înainte…Eu sunt foarte bucuros că sunt acolo…
A.R.: -Spuneţi-mi, părinte Zante, când am ajuns eu la Schit era ceva lume, toţi veniţi însă pentru părintele Isaia, cunoscuţi de-ai lui, oameni care-au ţinut şi ţin aproape de dânsul de ani şi ani, pentru că e un preot cu har, şi-un om bun, care-i mângâie pe cei îndureraţi. Vin oameni, aşadar, de prin marile oraşe, nu sătenii de-acolo, aţi avut cumva vreun moment când aţi slujit cu Biserica goală, doar dvs, pr. Isaia şi cântăreţul de la strană??
G.Z.: -Ohoo… daa!! păi… ucenicii părintelui Isaia veneau numai sâmbăta şi duminica. Şi era aşa frig…
A.R.: -Era foarte frig, dar a durat ceva până s-a re-adunat turma părintelui Isaia, până l-au re-descoperit, că s-a tot mutat de colo-colo. Ştiind c-am scris câte ceva despre dumnealui pe internet, tot primeam mesaje şi toată lumea mă-ntreaba unde e de găsit, dar eu nu ştiam ce să le răspund, fiindcă nu mai vorbisem cu dumnealui de prin 2014, îi pierdusem urma, ca să zic aşa… Şi-aţi slujit aşa, în condiţii vitrege, cu intemperiile vremii deasupra capului, fără acoperiş…
G.Z.: -Da, da. Până acum două săptămâni când am plecat pentru câteva zile  în Athos, am săvârşit 123 de Sfinte Liturghii şi sunt foarte bucuros. La-nceput ziceam: „Doamne, s-ajungem măcar să le facem pe cele 40, de canon!”, că nu e uşor să faci 40 de Litughii…
A.R.: -Staţi aşa, să lămurim un lucru: la-nceput n-aţi avut apă, n-aţi avut gaz, n-aţi avut lumină!
G.Z.: -Dar staţi, că nici acum n-avem!
A.R.: -Dar, încă ceva, dvs. plecaţi acasă după slujbă, dar pr. Isaia unde dormea?
G.Z.: -Sunt două căsuţe tip butoi, dacă le-aţi văzut…
A.R.: -Da, le-am văzut, le-am văzut!! Şi am spus la toată lumea că pr. Isaia doarme-ntr-un butoi, şi oamenii mă-ntrebau: „ei cum aşa??”. Dar nu aveam cum să le-arăt, că, fiind foarte mare noroiul nu m-am băgat prea adânc să-l iau în picioare, că şi-aşa l-am păgubit pe părintele de câteva kile bune, şi n-am făcut o poză, poate-mi trimiteţi dvs. una… O, Doamne, şi părintele a dormit acolo, în butoi, pe frigăraia aia??…


G.Z.: -Da, da…
A.R.: -Păi şi…n-a murit?…
G.Z.: -N-a murit, c-a făcut metanie!! (râde).
A.R.: -??!!!…
G.Z.: -Căsuţa aceea sub formă de butoi are un culuar foarte mic, doar cât să poţi face metania…Dânsul, ca monah, are nişte ascultări, doarme foarte puţin noaptea, face rugăciuni de nopate şi metanii…multe. Dar doarme un picuţ la prânz.
A.R.: -Care prânz, părinte George, că de câte ori am fost eu la dânsul, nu am văzut să dispară la somn. Stă de vorbă cu lumea non-stop. Ultima oară, am plecat eu de-acolo la ora 23,00, dar mai rămăseseră cel puţin 6 persoane cu care urma să stea de vorbă. Având în vedere că vorbeşte mult cu fiecare, sigur l-a apucat dimineaţa următoare nedormit. În fine..
G.Z.: -Eu nu ştiu, eu plec după Sfânta Liturghie. Dânsul zice că se va odihni olecuţă după prânz…
A.R.: -Vă zic eu că nu doarme. Dar să lăsăm! Dumnezeu are cu dumnealui o socoteală, şi-i dă putere şi-i înmulţeşte harul!!
Părinte George, e o bucurie să vorbesc cu dvs, nici nu ştiu când s-a scurs timpul, multe aş mai avea să vă-ntreb, dar poate ne mai întâlnim şi mai vorbim! Vă mulţumesc mult! Aş fi vrut să vă-ntreb pentru cititori despre spovedanie, despre post, despre credinţă, despre milostenie, sper să-mi răspundeţi data viitoare la aceste întrebări şi la multe altele.
Până atunci, le spun cititorilor că la Negreşti, în judeţul Cinstaţa, îi aşteaptă Sfântul Gherasim Kefalonitul, împreună cu pr. Isaia şi pr. George Zante şi că nimeni nu va pleca dezamăgit de la Schit. Dumneavoastră, părinte George Zante, vă mulţumesc pentru bunăvioinţa de a-mi da interviul şi pentru dragostea cu care aţi răpuns întrebărilor!  Sunteţi un om minunat! Alăturarea de părintele Isaia, nu este întâplătoare! Este un om deosebit, îndumnezeit prin har. Sunt foarte bucuroasă c-am avut acestă binecuvântare de la Dumnezeu de a vă fi întâlnit pe amândoi! Vă dorim sănătate, spor duhovnicesc şi să crească mare schitul Sfântului Gherasim Kefalinitul! Mulţumim lui Dumnezeu pentru toate!
G.Z.: -Da, mulţumim! Dar vreau să spun, totuşi, acum, oamenilor, să fie credincioşi lui Dumnezeu, să ierte şi să ceară iertare, să facă binele fiecare şi să facă milostenie, pe cât este cu putinţă, ca să se împuţineze săracii şi să se înmulţească bucuria, pacea şi prosperitatea în ţara noastră! Amin.
A.R.: -Amin. 


Nota: INTERVIU necenzurat, nepregatit dinainte (Semnat: Anto R).