11 aprilie 2016...
(LUCRAREA lui Dumnezeu prin mijlocirea
Sfinţilor lui şi..Lucrarea Vrăjmaşului, care NICIODATĂ nu oboseşte în a face
răul!!)
Partea 1
Creştinatatea ortodoxa îl sărbătoreşte la această dată pe ierarhul
Calinic de la Cernica, mare SFÎNT!! (şi bogat în milă!!), iar eu îl sărbătoresc
cu deosebită cinstire si, totodată, pe cel căruia îi datorez ÎNTÎLNIREA mea cu
Sf Calinic, pe dragul, scumpul şi sfîntul meu Părinte, protosinghelul Nicodim
Bujor, care i-a dedicat cu dumnezeiască smerenie şi Har divin un Acatist
Sfintului Calinic! N-am timp nici să mor!!, căci s-au îngrămădit nişte
trebuşoare pe care NEGREŞIT tre' să le fac, dar nu pot să nu-mi fac timp să vă
împărtăşesc o mare BUCURIE pe care am avut-o azi, graţie LUCRĂRII sfinte a Sf
Calinic, cît şi alte…ÎNTÎMPLĂRI!!
Am decis aseară să fac pentru azi o colivioară şi să ajung la Biserică.
Aveam totul pregătit, dar nu aranjasem coliva pe tavă, nici nu amestecasem
ingredientele şi nu pusesem bucatele în casolete, ci lăsasem totul pt dimineaţă.
Terminasem bucătărisitul pe la ora 2 (două) în zori, eram cam obosită, aşa că
m-am culcat rămînînd să fac restul trebii după ce dorm cîteva ceasuri. N-am
putut însă dormi decît mult spre ora 7 a zilei de 11 aprilie. M-am trezit la
9,30, buimacă, mai obosită decîr fusesem la culcare!! N-aveam niciun pic de vlagă în mine. Uăiiii!!! m-a luat capu' cînd am realizat cît e ceasul! Cînd
să mai amestec coliva şi s-o aşej pe tavă, cînd să mai ornez, cînd să mai pun
în casolete bucatele pregatite, cind să mai alerg la Market după după pine,
pahare şi furculiţe de unică folosinţă şi etc pentru cele necesare unei
frumoase serviri??? Îmi zic, aşadar, dezamăgită, GATA!! am ratat ajungerea cu
coliva la Biserică!! Îmi lua 40 de minute să ajung la Biserică. Musai voiam să
ajung la o Biserică anume. Nu mai aveam timp nici de-nchinăciune, de vreo
rugăciune ceva. Nu ştiam cu ce să încep şi dacă să mă mai strofoc, aşa că mă
duc în Paraclis (am un loc special în casă, pe care îmi place să-l definesc aşa,
pentru că aşa arată!!) şi zicînd: Slavă Ţie, Doamne!, îmi arunc ochii spre
Portretul Părintelui Nicodim Bujor (care pt mine este ICOANĂ VIE!!) şi-i zic:
Nah’, Părinte, ce să mai fac acum? Am avut toată dragsotea să-l cinstesc pe
Sfîntul Calinic, şi m-am şi ostenit niţeluş pentru asta, dar uite că Vrămaşul
şi-a băgat coada aia lungă a lui şi uite că am ratat şansa! Ce să fac acum? Ce
te-a rugat eu aseară??, întreb de-a surda. Şi GÎNDUL îmi zice: Tai-o la
Biserică, şi nu mai sta la taclale!!! Hai, du-te repejor şi frămîntă Coliva
aia, pregăteşte ce-oi mai pregăti acolo şi dă-i drumul, că ai timp destul!!...
Zis şi făcut! Frămînt rapid Coliva,
o aranjez pe tavă, umplu la repezeală casoletele cu mîncărurile de post pe care
le gătisem seara, le înghesui într-un rucsac (nu am voie să car –coloana vertebrală!!-,
drept pentru care, dacă am ceva mai greu de dus, duc în spate!!) îmi arunc ceva
pe mine şi dau să plec cu rucsac cu tot, pt economie de timp, la Market, ca să
fac rost de păhăruţe de plastic şi furculite de unică folosinţă, dar mă-npiedic
de-o uşă a unui dulap în care mai “arunc” cîte una-alta, şi…surpriză, un set
întreg de pahare şi unul de furculiţe tronau pe un raft, chiar în faţa ochilor
mei!!! Uauuu!! Nu-mi venea să cred!! Eu ştiam că de multă vreme nu mai erau
acolo pahare şi mai nimic din cele necesare în astfel de împrejurări!! Slava
Ţie, Doamneee!!!, că nici bani nu prea aveam, dar şi puţinul ce-l aveam eram
dispusă să-l cheltuiesc de dragul Părintelui meu scump şi sfînt Nicodim Bujor,
care îmi lăsase ca Testament, să-l cinstesc cu mare credincioşie pe Sf Calinic
“că Mare Sfînt al lui Dumnezeu este!!” Şi mai zisese Părintele meu, bunul şi
blîndul Părinte, Nicodim Bujor, “Cînd
vei avea vreun necaz, mergi la Sf Calinic şi spunei-l şi Sfîntul te va ajuta!!”
Iar eu întru cuvîntul Părintelui Nicodim Bujor, pe care îl preţuiesc nespus,
aducîndu-mi aminte, pe la începutul Postului, de spusele lui, am făcut
Acatistul Sfîntului Calinic zilnic, şi acum voiam să mă duc şi la Cernica după
Sfînta Liturghie de dimineaţă, să impart şi acolo ceva pentru sufletele lor…
Bucuroasă de descoperirea miraculoasă din dulăpior, am înşfăcat totul şi
am înghesuit în rucsac şi cu el în spate am tăiat-o pe calea Victoriei spre
Lipscani, ca să ajung undeva în Bulevardul Brătianu, să iau un autobus ITB.
Afară burniţa binişor!! Nu mi-am luat umbrelă! Nici pelerină de ploaie! Nu-mi
plac nici umbrelele, nici pelerinele. Dacă nu plouă abundant, prefer să merg
prin ploaie!! Cînd mai aveam 20 de metri să ajung în Brătianu, din Lipscani, la
Pasaj, văzînd Biserica Sf Gheorghe am zis:
-Sf Gheorghe, Maica Domnului,
Sfinteee Calinic, ajutaţi-mă, vă rog mult, să vină repede autobuzul, ca să
ajung mai degrabă la Biserică!! Zis şi
făcut! Cum cotesc în Bulevard, numai ce văd, nu un autobus, ci două autobuse cu
nr 381!!! L-am luat pe primul, care m-a dus ca vîntul şi ca gîndul! Am prins
cam 3 sferturi din slujbă! Era ceasul 10,30 cînd am juns în Biserică! Dumnezeu
oprise timpul în loc!!...
La finalul Sfintei Liturghii, preotul a făcut
cu foarte multă dragoste o frumoasă pomenire… În Biserică erau la Sf Liturghie
maxim 14 persoane. Am pus masa şi ne-am ospătat cu toţii, în frunte cu preotul
paroh şi m-am bucurat maxim!!
Eram fff bucuroasă că reuşisem să ajung să
prind aşa mult din Sf Liturghie şi i-am zis preotului: -Oh, Părinte, credeam că
nu o să mai prind decît Tatăl Nostru de final, că..nu m-am putut trezi, din
pricină că nu am putut dormi deloc peste nopate şi am adormit abia în jur de 7
dimineaţă!! Iar cînd am văzut că m-am trezit la 9,30 am fost EXTREM de
dezamăgită şi era cît pece să nu mai plec la Biserică, temîndu-mă că, practic,
nu mai aveam timp cînd să le execut pe toate: aranjatul colivei, pusul mîncării
în casolete, vinul în sticle, cumpărat pahare, farfurioare şi furculiţe de
unică folosinţă, spălatul şi îmbrăcatul meu, ajunsul pîna la staţia ITB,
etc..Toate necesitau cu mult mai mult timp, decît timpul în care le făcusem eu
de astă dată, pentru că toate au mers
şnur!!! La care dumnealui îmi zice:
-
Păi, hai să-ţi spun, Antoaneta! La
ora 8,30 nu-mi ajunseseră cîntăreţii, aşa că am început Sf Liturghie mai
tîrziu….Asta da baftă pe mine!!, mi-am zis în sinemi. Ştiam CINE LUCRASE cu
atîta rîvnă. Dumnezeu prin Harul Său dat Sfinţilor!!! Şi, poate, şi dragostea
cu care decisesem să fac LUCRURI!, după cuvîntul lăsat mie drept TESTAMENT de
Părintele Nicodim Bujor!!! Zic.
Partea
a 2-a
Toate bune şi frumoase, bucurie mare pe mine.
Am zburat acasă fără să ating pămîntul. Ajunsă acasă mă duc la Paraclis şi
raportez: Misiune Îndeplinită! Vă
mulţumesc TUTUROR!!!
Îngurgitez rapid ceva şi pregătesc sarsanalele
pentru Cernica. Voiam să-l onorez pe Sfîntul Calinic şi acolo în Habitatul lui.
Aşa îmi propusesem încă de săptămîna trecută, aşa că, chiar dacă afară era o
burniţă enervantă, am decis să nu-mi pese! Să n-o iau în seamă.
O
sun pe buna mea Baby să văd pe unde-i umblă picioruşele. Ea, cînd e vorba de
Sfinţi, moartă-coaptă, face ea ce face şi plecă pe la Biserici cu împărţeala.
Acum e cam bolnăvioară! Ce zic io bolnăvioară, bolnavă de-a binelea!! N-o
sunasem de cu seară pt că eu avusesem programată o filmare şi am ajuns acasă
tîrziu, fapt pentru care şi cele trebuinciose pomenirii le făcusem noaptea!!
O
sun şi răspunzîndu-mi ea, îmi zice:
-Sînt
la Cernica, dar aici e POTOP, m-a făcut fleaşcă în 3 secunde!!!
-Baby,
nu-mi pasă, zi-mi unde te găsesc!
-Păi,
uite tocmai fug în Biserică!
-Ok,
atunci, stai acolo că într-o oră, o oră şi jumătate sînt acolo!!!, îi zic şi
închid.Dar în 2 secunde sună telefonul. Era Baby, mă ruga să-i aduc şi ceva
hainde de schimb, că cele de pe ea erau leorcă!! Dacă Baby cerea haine de
schimb, însemna că la Cernica, chiar fusese sau, poate, era POTOP!!!
Fără
să mă tubure veste despre “Potopul din Cernica”, am pregătit ţoale de schimb
pentru Baby şi dau să ies pe uşă, dar îmi sună telefonul. Era Alexandru,
teologul:
-
Ce faci, Antule?, mă-ntreabă.
-
- Ce face eu? Tu ce faci de nu răspunzi?
Te-am sunat de mi-au sărit capacele!! N-am stabilit alaltăieri că ne vedem
astăzi la Cernica, la Moşu’ Nicodim??, îi zic înciudat.
-
Nu eram lîngă telefon, aveam treabă
prin curte, Antule, dar…tu mai vii?? Că la Cernica toarnă cu găleata…Nici un
cîine nu l-ai da afar’ din casă…
-
Poa’ să se rupă pămîntu-n două,
Alexule, io ajung azi la Cernica! Vezi că acum ies din casă! Nu ştiu cît fac,
ştii tu, transportul, infernala circulaţie bucureşteană..răbdare şi..tutun!!
-
Tu n-auzi, Antule, că aici la Cernica e
prăpăd???
-
Ba am auzit! Dar tu ai auzit că eu
tocmai am ieşit pe uşă şi plec spre Cernica, chiar de s-ar depsica pămîntul??
-
Oookkk!!! Okkk!!!
Încui
uşa şi plec. În lift îmi sună telefonul. Era Ylonka, amica mea.
-
Auzi tu, mai ai telefonul avocatei
ăleia care bla..bla…
-
-Nu, nu-l mai am. I-am şters numărul
şi nu mai comunic cu ea din 2010! Dar nu ştiu de ce mă întrebi tu acum de ea,
că doar ştii că nu mai ţin legatura cu ea, că ştii ce nervi mi-a făcut atunci
cînd eu am avut mare nevoie de ea şi ea îmi trimitea mesaje că…nu poate vorbi
că e într-un tren spre Tg-Jiu…
-
Nu ştiam!!, îmi zice ţepos, Ylonka
(De fapt era foarte iritată şi pusă pe harţă). Nu ştiam că dacă ştiam nu te mai
de-ran-jam!!!, zice, şi-mi închide telefonu-n nas.
-
Piei Drace!!!, îmi veni în gînd.
Asta, de cîteva săptămîni numai aşa în răspăr şi pusă pe harţă îmi vorbeşte!!
M-am enervat MAXIM!!! Pentru că acelaşi lucru îl făcuse şi în urmă cu două
zile, şi la fel făcuse şi săptămîna trecută… Prea se repetau des SCENELE ei de
superioritate..psihologică!! Am sunat-o înapoi de vreo 3 ori, dar nu mi-a răspuns!!
Pagubă-n ciuperci!, mi-am zis. Ei, lasă Ylo că îmi pici tu la zar… Oricum,
nu-mi strici tu ziua cu ifosele tale de aferată…
-
Am plecat grăbit pe Calea Victoriei să ajung la staţia
lui 104, care mă duce pînă la Cora Pantelimon, de unde iau un Maxi-taxi pînă la
Cernica.
-
Mergeam paşnic, uşor grăbit, cu
rucsacu-n spate, cugetînd la cele întîmplate pînă atunci, cînd, la 5 paşi de
Biserica Sf Ciprian mă trezesc cu-o palmă zdravănă peste faţă. Mi-a zburat
capul din loc, mutîndu-mi-se faţa-n spate. Mi-a plesnit maxilarul INSTANT şi
gura a început să-mi sîngereze cumplit pe interior. O durere cruntă îmi urca
din maxilar, trecînd pe undeva prin creierul mic, prin bulbul rahidian şi
ieşind prin vîrful capului!! Şi dacă tot eram cu capul sucit la spate, m-am
uitat să văd ce m-a lovit! O femeiuşcă, de 1,30 cu
o sacoşă de cerşetor în mînă, îmbrăcată sărăcăcios. Zisese şi ceva cînd m-a
lovit, dar n-am avut timp nici să receptez mesajul, nici să reacţionez. Apoi,
cînd am văzut cum arăta, n-am găsit de cuviinţă să-i întorc palma (te pui cu
Satana???; mă încercase la Sfadă cu Ylonka, acum mă încerca iarăşi cu Sătănica
din stradă…) şi mi-am văzut de drum, mergînd pe Cal Victoriei spre Cheiul
Dîmboviţei, stergîndu-mi cu palmele single ce-mi venea şiroi în gură. Nu aveam
la mine nici un şerveţei, iar în calea mea nu mai exista niciun Butic de unde
mi-aş fi putut cumpăra. Cînd am ajuns în staţie, sîngerarea se oprise, dar
simţeam că locul lovit se tumefiase. Mă durea, surd, capul.
-
În 104, deşi fff aglomerat, am găsit
imediat loc.
-
Am ajuns bine la Cernica şi, relativ,
repede, avînd în vedere traficul bucureştean şi vremea! M-am revăzut cu Pr
Timotei, de la care am primit o binevenită binecuvîntare. L-am “recuperat” pe
Alexandru, teologul, am adunat GAŞCA, pe Baby cu amicele ei, am pus masa în
Biserică, apoi eu şi Alex am plecat la Mormînt la pr Nicodim Bujor fără să trec
pe la Racla Sfîntului. Era coadă la Raclă, nu ff mare, dar eu nu aveam starea
să stau la niciun fel de coadă, fie ea şi una mică şi..fie ea şi la Sfîntul
Calinic. Sfîntul ştie asta, NEPUTINŢA asta a mea, şi ..înţelege…
-
La Mormînt era un grup mare de
oameni însoţiţi de un preot de la Patriarhie. Tocmai plecau.
-
-Părinte, îi zic, oprindu-l, am
cîteva cărţi în care am scris cîte ceva despre Părintele Nicodim Bujor, dar…nu
mai am decît 6-7…nu am pentru toată lumea…
-
Am împărţit cărţile după cum s-a
nimerit, regretînd că au rămas multe mîini fără ofranda pe care le-aş fi
împărţit-o cu mare drag, dar nu putusem căra prea mult…
-
Am aprins apoi tămîia la Mormînt şi
i-am mulţumit Bunului şi Blîndului meu BĂTRÎN, şi am dat să plecăm, dar Alex
îmi zice:
-
Anto, uite cine e în spatele tău, printre
Morminte!!
-
-Cine?
-
-Timotei…
-
Care Timotei, că nu-l văd.
-
Timotei..episcopu’
-
Ei şi!! D-aia nu mai plouă!! Hai să
plecăm, că n-am chef să-i văd faţa…
-
Stai tu, Antule, să iau o
binecuvîntare!!!, zice Alex.
-
Okkk, aştept!
-
Vine ĂLA spre locul în care ne aflam
noi, dar se opreşte ceva mai încolo. Alex merge şi-i face plecăciune! Episcopul
îl cunoştea pe Alex, că na’, nu sînt mulţi studenţi care au pe tot parcursul
facultăţii de Teologie, 10 pe linie, inclusiv la Master!! Episcopul îl binecuvîntează
şi văzînd că noi doi, eu şi Alex eram la Mormîntul Părintelui Nicodim Bujor, îl
întreabă pe Alex:
-
Dar ce, tu eşti din Ploieşti? Ai
fost UCENICUL Părintelui Nicodim Bujor?
-
-Nu, îi răspunde Alex neştiind de ce
episcopul Timotei i-a pus întrebarea (eu ştiam de ce i-a pus întrebarea; Pr Nic
Bujor a vieţuit o vreme, destul de multă vreme, la Ploieşti, dar Alex nu ştia
asta şi a rămas surprins de întrebarea episcopului).
-
Episcopul era însoţit de 3 preoţi de
la Patriarhie, pe care eu îi ştiam. Au făcut o slujbă, o rugăciune la tot
rîndul de Morminte, acolo lîngă Mormîntul Părintelui Nicodim Bujor, pomenindu-i
pe toţi, aşa că am rămas, cuminţică, să ascult. Între timp primesc o TELEGRAMĂ
fulger: mergi, smereşte-te şi fă-i şi tu
metanie episcopului!! Aşa se cade!!! Alex se depărtase şi acum îmi
făcea semne disperate să plec şi eu că plouă şi ne va uda!! Ploua mărunt,
mocăneşte! Eu mă făceam că nu-i văd semnele şi am rămas, mai departe, tăcută
lîngă Mormîntul părintelui Nicodim Bujor, pînă au terminat ei slujba. Încercam
să descifez de unde vine TELEGRAMA!! M-am prins şi, descoperind, m-am dus şi
m-am plecat în faţa Episcopului Timotei, spunîndu-i:
-
Eu am fost/ sînt UCENICA Părintelui
şi…am scris şi o carte despre sfinţia sa, dar nu mai am niciuna la mine,
fiindcă tocmai le-am împărţit grupului care a plecat.
-
Imi pare rău!, zice Episcopul Timotei. Mi-ar
fi plăcut să o citesc! Poate mi-o dai cumva!
-
Da, o să v-o trimit eu la ..Palat!,
i-am zis şi, luînd binecuvîntare am pecat!!!
-
Ajungînd lîngă Alex îi zic despre…TELEGRAMĂ ( explicîndu-i, astfel, de ce nu
mă dusesem din prima să m-aplec în faţa episcopului. Eu, Antoaneta Rădoi, nu
am, nu mai am din 2010 nicio consideraţie faţă de aceşti TĂTICI ai mei (Vezi
cartea mea: Prigonitorilor mei din Sinod, cu dragoste!!! Sau Spovedania unui
învins!), şi nu le fac închinăciuni! Dar..acum, din dragostea pe care i-o port
Părintelui Nicodim Bujor, pentru că episcopul acesta, Timotei (pentru care
NICIODATĂ-vreodată nu avusesm vreun sentiment pozitiv) se-ntîmplase să se
întersecteze cu mine, sau…poate, eu cu el, taman la Mormîntul părintelui meu
drag , scump şi sfînt, respectul ce i-l port BĂTRÎNULUI meu, m-a determinat să
“fac ascultare” de BĂTRÎN şi să mă duc să-i fac episcopului plecăciune…de
dragul Părintelui Nic Bujor şi..spre Slava lui Dumnezeu! Dar şi spre cinstirea
ce i-o port Sfîntului Calinic. Era ZIUA lui! Aşadar, niţică smerenie, nu-mi strica!!!)
-
Vezi, să te duci să-i duci Cartea,
dacă i-ai promis! Îmi zice Alex grijuliu…
-
Lasă, Alex, nu te îngrijora!! Nu
ratez eu ocazia să-i fac o vizită..la Palat!!
-
Eu m-am întors în Biserică şi Alex
pleacă acasă la el, nu înainte de a băga mîna în buzunar şi a scoate niste bancnote
pe care mi le înmînează:
-
Uite, Antule, să ai şi tu să-ţi
cumperi ceva!!!
-
Le-am luat! Nevoia, strîmtorarea în
care mă aflu eu de fff mulţi ani, dar cu precădere din 2013 încoace, m-au
învăţat că NU TREBUIE să refuz NIMIC din ce-mi trimite Dumnezeu prin diverse persoane,
chiar dacă unele persoane nu-s cu mult mai înstrătite material decît mine!! Important
este că au inima largă! Aşa că am primit DARUL trimis de Dumnezeu prin mîna lui
Alex, mijlocitori fiindu-mi cei 2 Sfinţi ai mei, cei pe care astăzi 11 april
2016 decisesem să-i cinstesc, cheltuindu-mi cîţiva leuţi, ceva timp şi-un pic
de..osteneală pentru comemorarea lor!!! Unde mai pui că m-am mai şi smerit, în
mod real, făcîndu-i plecăciune unui…episcop BOR!! Culmea culmilor!!...
-
M-am despărţit de Alex, teologul, şi
m-am întors în Biserică unde mă aştepta draga mea Baby cu TRUPA. Am mai
schimbat cu ele cîteva vorbe şi văzînd că Baby nu prea e dispusă să plecăm,
mi-am luat rămas bun şi am plecat. Cînd ies afară din Biserică, nu mai erau
decît 10-12 persoane la Racla. Iuhuuuu!! Ia, Anto, şi te bucură!! Treci şi
mulţumeşte-i Sfîntului Calinic pentru Graţia DIVINĂ!!! Şi cu acest gînd m-am
aşezat în rînd ca să ajung la Raclă, dar cînd mai erau 3 persoane în faţa mea
pînă să-mi vină rîndul, tocmai ce au sosit nişte teologi cu un ditai coş cu
pachete…
-
-Poftiţi la sarmale calde-calde de
la Sfîntul Calinic!, strigă unul mai şugubăţ.
-
Ah, asta-i prea de tot!!!, Sfinte
Calinic. Să-mi returnezi banii cheltuiţi, mai treacă-meargă, dar şi mîncarea??!!!
Să eliberezi rîndul, să faci să dispară pentru moment coada de la Raclă (doar
cînd intrasem în Biserică, era coadă pînă în PARCARE pe 3 rînduri!!; cum de în
cele 2-3 minute cît stătusem în Biserică, se terminase coada??? Numai Domnul şi
Sf Calinic ştiu!! Poate şi Bunul meu Pr Nic Bujor!!! Treaba e că mie nu-mi
place să stau la coadă, şi…NU STAU!! Iar Sfinţii..lucrează, pentru ca toţi
NEPUTINCIOŞII să aibă parte de DARURILE lui Dumnezeu! Amin. Că-mi făcuse
astăzi, 11 april 2016, Domnul şi Sfinţii LUI, parte din destul, cînd de-o palmă
zdravănă (de la un om care nu-şi avea mintea-n cap!!, ce trecu pe lîngă mine pe
Calea Victoriei şi, culmea, chiar în dreptul Bis Sf Ciprian!!), cînd cu daruri
de bani şi de binecuvîntări preoteşti (de la Pr Timotei; pe care mă bucurasem
că-l revăzusem după mult timp) şi arhiereşti (de la ep Timotei!!)
-
Acum cînd tocmai dau să termin de
scris, încă mă binecuvîntează Domnul, că primesc un mesaj pe telefon, de la
un..NECUNOSCUT: “Sf Calinic să vă
bucure! Citesc cartea dvs despre Pr
Nicodim Bujor! Foarte SAVUROASĂ!! Semnat: XXX” NECUNOSCUTUL era preotul de
la Patriarhie care fusese cu GRUPUL de pelerini la Mormîntul părintelui Nic
Bujor şi căruia eu îi oferisem o carte, în jurul orei 17,00!! El nu ştia că pe
mine déjà mă bucurase Sf Calinic, înmiit pînă la ora aceasta! Dar..încă o
bucurie în plus pe ziua de astăzi, nu strică!! Mai ales cînd vine de la un
NECUNOSCUT pentru care tu ai avut inima deschisă spre a-i oferi un mic
dar! Acum bucuria mea este deplină!
Mi-am îndeplinit ceea ce-mi propusesem pt ziua de azi. Şi, ce poate fi mai bun
sufletului, decît bucuria datoriei împlinite???...Este ora 23,00…
-
“Mare eşti, Doamne, şi minunate sînt lucrurile mîinilor Tale, şi niciun
cuvînt (nicio laudă) nu este îndeajuns spre slava minunilor Tale!!”, ne învăţa
Pr Nicodim Bujor să zicem. Şi azi trebuie zis! Că MARI LUCRURI a
făcut Domnul cu mine azi!! 11 aprilie 2016…
-
Antoaneta Rădoi –de la Vrancea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu