Protosinghelul Nicodim Bujor -veșnică fie-i amintirea!- acest ”ilustru necunoscut”, care a dat ortodoxiei un minunat Acatist, cel al Sfîntului Calinic de la Cernica, este comemorat astăzi, 30 ian 2016 (Ziua Sfinților TREI IERARHI, mari ierarhi ai creștinătății: Vasilie cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur), la 5 ani de la plecarea lui la Domnul.
Cu siguranță Doamnul l-a așezat de-a dreapta Sa, laolaltă cu SFINȚII Lui, pentru dreapta și frumoasa trăire în care a viețuit aici, pe Pămînt, în trup de om, ca un Înger, dragul, scumpul și sfîntul meu Părinte, protosinghelul Nicodim Bujor!
Om de o rară duhovnicie, sensibil foarte față de necazurile semenilor, neobosit în a împărți HARUL primit de la Dumnezeu, darnic în a binecuvînta.
A slujit cu credincioșie și deosebită evlavie ani mulți, mulți, Biserica lui Hristos, și pe toți cei care i-au căzut la împărțeală i-a bucurat cu vorba lui caldă și cu sfatul delicat! Am mai spus, părintele Nicodim Bujor n-a rușinat NICIODATĂ pe nimeni, indiferent cît de încărcat de păcătoșenie era cel care îi trecea pragul! El doar vorbea cu delicatețe în parabole, exprimîndu-se subtil, iar tu, cel păcătos, te rușinai singur cînd îți dădeai seama că, de fapt, BĂTRÎNUL Nicodim Bujor știa racilele tale, dar nu te rușina în fața altora, nici nu te punea să-ți mărturisești păcatul în fața lui, ci doar te punea pe tine în fața ta, ca-ntr-o oglindă, și plecai de la sfinția sa mai smerit decît ai fi plecat dacă te-ar fi certat!! Dar plecai..zburînd! Căci părintele Nicodim Bujor avea acest DAR, de a te ”ușura” de greutăți, de păcate! Luîndu-ți capul între firavele sale palme, rostea cu glas duios-șoptit: ”Duhul înțelepciunii, al răbdării, al bărbăției, al gîndului curat, toată darea cea bună și tot darul cel desăvîrșit de la Părintele Luminilor, să se pogoare asupra ta, copile!”, și pecetluia spusele cu SEMNUL CRUCII sărutîndu-ți fruntea! Te împropria! Deveneai al lui! Apoi, NIMIC nu-ți mai lipsea să te înalți de la Pămînt...Se unea, dintr-o dată, Cerul cu Pămîntul, iar calea ce ducea spre casă nu mai era deloc lungă, ci ca gîndul și ca vîntul, roțile mașinii înghițeau kilometri și niciun radar nu te atingea, deși în doar 50 de km dintre casa mea și casa părintelui, erau cel puțin 5 aparate radar plantate...Le ”testasem” de N ori la ducere! Căci nu era dată să mă duc spre Ploiești și să nu ”mă ia la ochi!!” Dar la întoarcere, NICIODATĂ!! Slăvit să fie Dumnezeu!, Care mi-a făcut mie parte de un așa mare dar! Acela de a-l fi întîlnit pe acest înduhovnicit și prețios părinte, care a trăit pe Pămînt ca un Înger în trup de om!
Cu nevrednicie, dar...cu dragoste și credincioșie, cu aleasă prețuire i-am adus și eu Părintelui Nicodim Bujor un dar: Cartea mea! Fie ca și sfinția sa, dar și Domnul Hristos s-o primească cu aceeași dragoste și dăruire cu care eu am scris-o!
Binecuvîntat fii Părinte Nicodim Bujor! Te port cu dragoste în sufletul și în gîndul meu, mereu!
Antoaneta Rădoi -de la Vrancea (30 ian 2016; București)
