La ceas târziu
Adie vântul şi îmbracă marea în suspine
Din val în val se stinge câte-un vis,
Tăcerea a ucis speranţa de mai bine
Când îngeri trişti cădeau din paradis!
Sub pleoapele închise, mai stăruie lumina
Ca semn de întrebare prin gândul adormit,
O mână se întinde şi zguduie cortina,
Am irosit o viaţă crezând că m-ai iubit!
Spune-am că tu eşti cerul meu cu soare
Că lângă tine, voi zâmbi mereu
Nu am crezut că vei fi noaptea în care,
Lumina va pătrunde tot mai greu!
Am ars precum o torţă în neguri de uitare
Învăluind în umbre, ziduri fumurii
S-a pierdut sclipirea şi dreptul la visare,
Cînd mă treze-am în beznă tot aşteptând să vii!
Atunci când crezi că ai găsit iubirea
Nu te grăbi să o îmbrăţişezi,
De chipul ei îţi farmecă privirea
Tu, s-ar putea să nu-ţi faci timp s-o vezi!
Nicolae Panait
(Sursa foto, internet)

PS: Am decis sa public poeziile dlui Nicolae Panait pe Blogul meu, intrucit creatiile dumnealui sint incarcate de esenta! Este, in opinia mea, un mare ..poet! ( Se stie, eu nu ma topesc dupa poezie! Decit daca ea, poezia, este..creatie divina! ) Versurile domniei sale sint de o profunzime care te patrunde la suflet! Felicitari dle Nicolae Panait! Nu va cunosc personal, dar ma bucur sa va cunosc prin aceste minunate cuvinte asternute din suflet, pentru...suflete!

  • emoticon kis