vineri, 13 noiembrie 2015
ULTIMUL DANS...(la Club Colectiv); de Filip George
Ce minunat POEM! (In memoria tinerilor plecati ”în COLECTIV” la Domnul de la..Clubul Colectiv!!! ) Să ne trăiți dle Filip George! Mă-nclin, condescendent, înaintea unei astfel de abordari! Semnat: Antoaneta Rădoi.
Filip George
george FILIP
ULTIMUL DANS...
-acelor tineri arşi de vii, în noaptea
gheenică de vineri – 30 octombrie – 2015,
în blestemata baracă din inima Bucureştiului-
abia veniţi pe terra - nişte tineri
după vecernia din Sfânta-Vineri,
s-au dus la dans, frumoşi, să se sărute
în clinchet de moderne alăute.
şi-n troiţa aceea – de o seară,
catapeteasma unsă-n smog de ceară,
un ochi de diavol a făcut implozii
şi-au dat năvală pe pământ – irozii.
o flacără – din iaduri dichisită,
le-a pus la tineri dolii pe orbită
şi...în gheena marilor potoape,
a fost...să se salveze...cine poate.
ce rugăciuni...ce vaier şi ce jale!
raiul ardea în flăcări infernale.
n-au coborât...să stingă focul – sfinţii;
tinerii arşi îşi invocau părinţii...
şi-a fost un dans cum n-a visat gheena.
peste cenuşă...moartea şi-a-ntins trena.
după vecernia din Sfânta-Vineri
s-au dus dansând la ceruri - nişte tineri...
31 octombrie – 2015,
la Montreal.
după vecernia din Sfânta-Vineri,
s-au dus la dans, frumoşi, să se sărute
în clinchet de moderne alăute.
şi-n troiţa aceea – de o seară,
catapeteasma unsă-n smog de ceară,
un ochi de diavol a făcut implozii
şi-au dat năvală pe pământ – irozii.
o flacără – din iaduri dichisită,
le-a pus la tineri dolii pe orbită
şi...în gheena marilor potoape,
a fost...să se salveze...cine poate.
ce rugăciuni...ce vaier şi ce jale!
raiul ardea în flăcări infernale.
n-au coborât...să stingă focul – sfinţii;
tinerii arşi îşi invocau părinţii...
şi-a fost un dans cum n-a visat gheena.
peste cenuşă...moartea şi-a-ntins trena.
după vecernia din Sfânta-Vineri
s-au dus dansând la ceruri - nişte tineri...
31 octombrie – 2015,
la Montreal.
De-ar fi sa mor, am o dorinta; de Marcela Straua
Foarte Frumos! Felicitari doamnei Marcela Straua!
De-o să mor,am o dorinţa
Marcela Straua
De-o să mor,am o dorinţă,de a scrie şi în cer,
Pribeag suflet de pe Terra,rătăcind prin univers..
Se va-nduioşa şi Hera,să-mi dea stelele ce pier
De pe bolta cea albastra, sa le-asez pe toate-n vers.
Zeus îmi va da o oră de răgaz ,la ceas de seară,
Liber cuget să coboare,pe unde-a umblat odată,
La izvorul cristalin,să-mi spăl faţa,chip de ceară,
Unde poposise muza,când am scris eu,prima data.
Mă aşteaptă malul mării,cu sirene prinse-n horă,
Voi dansa sub clar de lună,hora noastră cea străbună
Implorând divinitatea,să-mi mai lase înc-o oră,
Să pot scrie-o poezie, cu ea să plătesc arvună
Zeului Neptun,al apei,înghiţit de tatăl Cronos,
Împăratul ce-a dat viaţă,peştelui cu cap de fată
Să mă lase, să creez,pe pamant,chiar langa Rodos..
Odihnă făra a scrie, nu voi găsi niciodată.
De-o să mor,am o dorinţa
Marcela Straua
De-o să mor,am o dorinţă,de a scrie şi în cer,
Pribeag suflet de pe Terra,rătăcind prin univers..
Se va-nduioşa şi Hera,să-mi dea stelele ce pier
De pe bolta cea albastra, sa le-asez pe toate-n vers.
Zeus îmi va da o oră de răgaz ,la ceas de seară,
Liber cuget să coboare,pe unde-a umblat odată,
La izvorul cristalin,să-mi spăl faţa,chip de ceară,
Unde poposise muza,când am scris eu,prima data.
Mă aşteaptă malul mării,cu sirene prinse-n horă,
Voi dansa sub clar de lună,hora noastră cea străbună
Implorând divinitatea,să-mi mai lase înc-o oră,
Să pot scrie-o poezie, cu ea să plătesc arvună
Zeului Neptun,al apei,înghiţit de tatăl Cronos,
Împăratul ce-a dat viaţă,peştelui cu cap de fată
Să mă lase, să creez,pe pamant,chiar langa Rodos..
Odihnă făra a scrie, nu voi găsi niciodată.
Poezie de leac de Nicolae Nicoară-Horia
Felicitari dlui Nicolae Nicoară-Horia
Poezie de leac...
M-a învăţat cuvântul când să tac,
Lăudată truda lui să fie,
Poezia, dacă nu-i de leac,
Dacă ea răneşte, n-o mai scrie!
Poezie de leac...
M-a învăţat cuvântul când să tac,
Lăudată truda lui să fie,
Poezia, dacă nu-i de leac,
Dacă ea răneşte, n-o mai scrie!
Poezie de leac...
M-a învăţat cuvântul când să tac,
Lăudată truda lui să fie,
Poezia, dacă nu-i de leac,
Dacă ea răneşte, n-o mai scrie!
Atunci când inspiraţia nu-ţi vine
Degeaba o pândeşti pe la răscruci,
Decât s-o amăgeşti e mult mai bine
În treburile lumii să te duci
Şi-apucă-te de altă meserie,
Ea niciodată nu a fost hogeac,
POEZIA-i Dor şi Veşnicie-
Poezia-i linişte şi leac...
Degeaba o pândeşti pe la răscruci,
Decât s-o amăgeşti e mult mai bine
În treburile lumii să te duci
Şi-apucă-te de altă meserie,
Ea niciodată nu a fost hogeac,
POEZIA-i Dor şi Veşnicie-
Poezia-i linişte şi leac...
Poezie de leac...
M-a învăţat cuvântul când să tac,
Lăudată truda lui să fie,
Poezia, dacă nu-i de leac,
Dacă ea răneşte, n-o mai scrie!
Atunci când inspiraţia nu-ţi vine
Degeaba o pândeşti pe la răscruci,
Decât s-o amăgeşti e mult mai bine
În treburile lumii să te duci
Şi-apucă-te de altă meserie,
Ea niciodată nu a fost hogeac,
POEZIA-i Dor şi Veşnicie-
Poezia-i linişte şi leac...
Degeaba o pândeşti pe la răscruci,
Decât s-o amăgeşti e mult mai bine
În treburile lumii să te duci
Şi-apucă-te de altă meserie,
Ea niciodată nu a fost hogeac,
POEZIA-i Dor şi Veşnicie-
Poezia-i linişte şi leac...
Bucuresti, oras al...de Costi Toma
Dumnezeu a pus mare HAR, mulți TALANȚI a investit Domnul în acest om: Costi Toma:
BUCUREŞTI,ORAŞ AL ...
Cu greu zăresc acum o geană de lumină
Ce să desfete străzi şi-alei în Bucureşti
Că flori nu sunt pe-aici.Nimeni nu are vină?
Îmi spun provincialul.Cât de prozaic eşti !
BUCUREŞTI,ORAŞ AL ...
Cu greu zăresc acum o geană de lumină
Ce să desfete străzi şi-alei în Bucureşti
Că flori nu sunt pe-aici.Nimeni nu are vină?
Îmi spun provincialul.Cât de prozaic eşti !
Îmi huruie în cap şi troleibuzul care
Pe ipotetic câmp ară în lung şi-n lat,
În jur toţi se agită,e hărmălaie mare.
Decât în capitală,mai bine într-un sat !
Privesc asfaltul negru şi dilatat de soare,
Pe-aici a fost cândva un câmp cu grâu şi maci...
Dar blocurile-nalte îl obturează-n zare
Îmi spun provincialul.Ia mai taci !
Se perpelesc bătrâni şi pier ca vai de ei
Sub arşiţa de soare-ntre fiare ţi beton -
Mai bine sub un pom sau poate-ntr-un bordei.
Ori poate-ntr-o colibă sau chiar într-un şopron !
E foame-n cartiere,fac foame mulţi pe rupte,
Alţii servesc la Mall,Mc-uri în caserolă -
Poate doar cei din sate mai pot să se înfrupte
Cu-n boţ de mămăligă sau poate o fasolă.
În limuzini luxoase,duhnind de bunăstare
Străini de tot ce mişcă şi-apucături haine
Trec potentaţii vremii ce sunt aceia care
Sunt tot români de-ai noştri cu suflete păgâne !
Nu-mi place capitala,nici azi,nici altădată
Iar relele din ea n-ai cum să le înfrunţi.
Zic unii că aici se dă ora exactă !
Într-un oraş rănit şi cu edili corupţi ?
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
S-a înăsprit urâtul în inima română
Şi simt cum capitala începe să dispară...
Nu vreau ca Bucureştiul de mâine să devină
Poate un Kalahari sau poate o Sahară !
Pe ipotetic câmp ară în lung şi-n lat,
În jur toţi se agită,e hărmălaie mare.
Decât în capitală,mai bine într-un sat !
Privesc asfaltul negru şi dilatat de soare,
Pe-aici a fost cândva un câmp cu grâu şi maci...
Dar blocurile-nalte îl obturează-n zare
Îmi spun provincialul.Ia mai taci !
Se perpelesc bătrâni şi pier ca vai de ei
Sub arşiţa de soare-ntre fiare ţi beton -
Mai bine sub un pom sau poate-ntr-un bordei.
Ori poate-ntr-o colibă sau chiar într-un şopron !
E foame-n cartiere,fac foame mulţi pe rupte,
Alţii servesc la Mall,Mc-uri în caserolă -
Poate doar cei din sate mai pot să se înfrupte
Cu-n boţ de mămăligă sau poate o fasolă.
În limuzini luxoase,duhnind de bunăstare
Străini de tot ce mişcă şi-apucături haine
Trec potentaţii vremii ce sunt aceia care
Sunt tot români de-ai noştri cu suflete păgâne !
Nu-mi place capitala,nici azi,nici altădată
Iar relele din ea n-ai cum să le înfrunţi.
Zic unii că aici se dă ora exactă !
Într-un oraş rănit şi cu edili corupţi ?
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
S-a înăsprit urâtul în inima română
Şi simt cum capitala începe să dispară...
Nu vreau ca Bucureştiul de mâine să devină
Poate un Kalahari sau poate o Sahară !
Ruga, de Costi Toma
Un foarte frumos poem!
Felicit co-creatorul! Pe dl Costi Toma.
Costi Toma
Felicit co-creatorul! Pe dl Costi Toma.
Costi Toma
RUGĂ
Te rog, Tată Ceresc să-mi dai iertarea
Păcatelor ce port,cu vrere sau nevoi
Că-s rătăcit şi trist în căutarea
Momentului de taină pentru amândoi.
Te rog, Tată Ceresc să-mi dai iertarea
Păcatelor ce port,cu vrere sau nevoi
Că-s rătăcit şi trist în căutarea
Momentului de taină pentru amândoi.
Azi simt că-s năpădit de neputinţa
Atâtor paşi făcuţi fără de ţeluri
Când poate mi-am lăsat însăşi fiinţa
Pătrunsă de păcate-n multe feluri.
N-am înţeles,purtat de-a vieţii valuri
Că-s humă vie din harul Tău Ceresc
Şi-am îngropat credinţa-n idealuri
Ce n-au nimic cu-al lumii curs firesc.
Acum mă simt întors către izvoare
Cu simţământul de ultim pocăit,
Trezirea din genune mă mai doare
Şi vreau să redevin copilul Tău iubit !
Redă-mi speranţa în tot ce-i omenesc,
Întoarce-mă din drumul amăgirii
Şi dă-mi iertare Tatăl meu Ceresc
Şi fă-mi un loc în sufletul iubirii !
Mă iartă Doamne şi du-mă către tine
Cât nu e prea târziu,să redevin
Ecoul clar al vrerilor divine
Şi fă-mă om,cu harul Tău divin !
Ed.Salonul Literar
27.10.2015 Focşani
Atâtor paşi făcuţi fără de ţeluri
Când poate mi-am lăsat însăşi fiinţa
Pătrunsă de păcate-n multe feluri.
N-am înţeles,purtat de-a vieţii valuri
Că-s humă vie din harul Tău Ceresc
Şi-am îngropat credinţa-n idealuri
Ce n-au nimic cu-al lumii curs firesc.
Acum mă simt întors către izvoare
Cu simţământul de ultim pocăit,
Trezirea din genune mă mai doare
Şi vreau să redevin copilul Tău iubit !
Redă-mi speranţa în tot ce-i omenesc,
Întoarce-mă din drumul amăgirii
Şi dă-mi iertare Tatăl meu Ceresc
Şi fă-mi un loc în sufletul iubirii !
Mă iartă Doamne şi du-mă către tine
Cât nu e prea târziu,să redevin
Ecoul clar al vrerilor divine
Şi fă-mă om,cu harul Tău divin !
Ed.Salonul Literar
27.10.2015 Focşani
joi, 12 noiembrie 2015
Abonați-vă la:
Postări (Atom)