Scriam ceva, și cînd scriu, apoi, atunci mă poate tăia cineva cu fierăstrăul că nu bag de seamă!!! Ei, aș!! Împielițatul care se substituise țînțarului sau muștei depăsea limita bunului simț!! Dc vrei să mă omori, măcar omoară-mă în silențios!!, e deviza mea!! Musca asta, sau țînțar ce-o fi fost, făcea o gălăgie infernală. Era doar una, dar făcae zgomot cît zece!! Am răbdat eu ce-am răbdat, continuînd să n-o bag în seamă o vreme. Cam vreun ceas! Apoi, cînd mintea nu mi-a mai stat decît la zumzăiala, la bîzîiala ei/lui sîcîitoare, m-a ridicat de la birou, am luat Nikonu` și..dă-i și luptă...
Al dracului drac împilițat, muscă, țînțar, ce-o fi fost, avea niște tactici atît de strategice de luptă, că te deruta mai ceva ca loopingurile aviatorilor sportivi și o viteză de bor de numa-numa. Aș fi putut folosi un spray paralizant și gata, terminam cu lighioana, dar..voiam să obțin imagini...Nu reușeam s-o localizez! Nu știam ce animalet e!!! Părea a fi muscă, dar o muscă așa mare și suplă în partea posterioră, precum o balerină, nu mai văzusem! Cum nu stătea locului nicio clipă, zburînd zgomotos, bîzîit, prin toată camera, nu reușeam s-o imortalizez, nu reușeam s-o încadrez nicicum, locul ei preferat de ședere fiind sub bec sau pe ecranul televizorului. Dar, doar ce s-așeza, că-o și lua din loc în secunda doi! M-a alergat vreo juma` de ceas prin toată sufrageria! Începuse să se distreze bine pe seama naivității mele! M-am enervat! Și-atunci mi-a venit o idee!! (Curios lucru, cum le vin oamenilor la nervi, idei..năstrușnice!! Geniale, chiar!!)
Am stins lumina din sufragerie și am atras-o la lumina becului dintr-un hol! Doar că becul din hol era plasat cam la 2 metri deasupra mea și cînd poposea acolo pentru cîteva clipe, eu nu reușeam s-o prind în obiectiv, într-un mod care să mă avantajeze. Cum mi-era lene să mă duc după o scăriță, m-am mulțumit să ridic Nikonu` într-o mînă și să încerc să iau imaginea cum o fi, numai să mă aleg cu ceva după toată alergarea!! Mă bătea gîndul s-o mitraliez cu spray, pe neisprăvită, fiindcă, de cum întindeam mîna cu aparatul mult deasupra capului, cum ieșea din spatele becului și făcea iar și iar ture prin întregul hol, bîzîind fandosit...Numai că io am decis să nu mai alerg prin hol pentru că îi învățasem strategia. Nu am mai laergat, așadar, cu Nikonu după ea/el (v-am spus, nu știam/nu știu ce era), ci așteptam, pregătită! Zbura în toate direcțiile, bîzîind într-un mod foarte, foarte ciudat, făcea ture de nebună (să presupunem că era muscă!!), după care se reintorcea, revenind la bec, pe care-l pocnea, neiertător, cu o lovitură de trup, lovitură ce-o făcea pentru cîteva momente să se dezechilibreze!! Apoi, după Njde asemenea ture, vizibil ostenită, s-a așezat lîngă bec ( cred că era deja dezorientată sau, poate, rănită ), pe marginea de deasupra canatului ușii și așa am reușit s-o imortalizez și să obțin o imagine!!! Nu una pe care mi-aș fi dorit-o dar..ceva mai mult decît nimic, după atîta osteneală și bîzîială...nocturnă!! După ce-am imortalizat-o, cît de cît, mi-am folosit pe mai departe strategia cu..LUMINĂ!!! și am trecut-o în holul următor și așa mai departe, stîngînd luminile pe rînd și aprinzîndu-le în locul în care doream să o ademenesc, pînă am dus-o în holul blocului... Am iertat-o!! Am lăsat-o să plece, liberă, deși tare aș mai fi strivit-o între degete!!, la cîți nervi îmi făcuse...
Iat-o:
Super!
RăspundețiȘtergere