Astazi, 29 august 2015, a fost comemorat cu mare cinste Proorocul, Înaintemergătorul Domnului, cel ce a Botezat cu apă din apa Iordanului pe Domnul Hristos, Mîntuitorul nostru! Fiindcă și eu am ”Ioani” în familie, care au trecut la Domnul, pe care îi iubesc și care merită cintirea și prețuirea mea, dar și pentru ca și eu, ca mulți alți creștin-ortodocși, îl cinstesc pe Botezătorul Mîntuitorului meu, Iisus, pe Ioan Botezătorul, am mers la Biserică și am dus și eu după putință darul meu. Am participat la Sfînta Liturghie, la Cina Domnului și m-am îndreptat apoi spre casă. Am venit pînă la un PUNCT cu o mașină a ITB-ului, urmînd, apoi, să merg pe jos spre casa pe o anumită stradă. Cînd am coborît din mașina ITBului însă, m-am răzgîndit și am tăiat-o pe altă stradă, care nu-mi era tocmai la îndemînă, în sensul că era mai pe ocolite, dar, nu știam de ce, am decis să mă duc spre casă pe acolo. Probabil cu gînd să mai fac cîteva fotografii (pt un experiment personal) în contralumină pe niște trepte dintr-un Tunel care se afla pe strada aia veche. Știam eu un viorist care cînta mai mereu pe-acolo... Doar ce m-am îndreptat spre scările Tunelului că mi-au intrat în urechi niște minunate acorduri de vioară. M-am găndit, ah, ce bine, e aici și nenea Vioristul, hai că poate reușesc un instantaneu mai acătării decît dățile trecute, cînd alte ore din zi fiind, altă lumină, așadar, nu-mi ieșiseră imaginile klumea... Acordurile viorii nu-mi erau deloc cunoscute! Era altceva decît știam de al nenae Vioristul, arhicunoscutul meu personaj, care-și făcea veacul prin Tunelul acela. Urechile, ba încă și sufletul meu s-au racordat instant la muzicalitatea fără egal a sunetelor ce emanau din micuța vioară, inundînd, parcă, cu lumină divină, semiîntunericul Tunelului! Am grăbit pașii. Cînd am mai înaintat puțin, am zărit în luminițele Tunelului alt chip decît cel arhicunoscut mie. Nu era bătrînul Viorist. Știam și fără să-l văd că nu era nenea Vioristul. Acela cîntă, însă..NU AȘA!!! Acum, pe locul Vioristului meu, era un tînăr care RUPEA cu dexteritate de maestru strunele unei viori! Un virtuoz desăvărșit tînărul acesta! Iar el, subțiratic și finuț precum strunele viorii lui! Și foarte bine crescut, deși..rrom!! Am pus în funcțiune Nikonu` și i-am dat "să mănînce!!”. Nu-l mai onorasem, demult, deoarece se cam joacă cu nervii mei de la o vreme și nu-i găsesc chichița...Îl mai ”gîdilasem” eu și un amic care se mai pricepe la tehnice, și azi îl luasem cu mine și mi-am zis, hai să nu-l arunc încă pe geam, ci să mai încerc, poate-poate... Am dat cîteva declanșatoare, dar...cam ”expirate”, ca să zic așa. Nimic bun! Am văzut că nu-mi iese treabă bună cu pozatu` și..m-am resemnat, trist!! Am așteptat apoi ca tînărul să-și încheie partitura și m-am apropiat. Nu aveam la mine (și în general nu prea mai am bani de oferit!!!, de multă vreme) decît cîțiva banuți. Am băgat mîna în geantă, am scos, oarecum jenată, mărunțișul (cîțiva leuți, infinit ezimal spre minus, comparativ cu ceea ce merita tînărul violonist!!) și i l-am oferit tînărului, punînd bănuții mei, cu grijă, în cutia viorii lui! Tînărul mi-a mulțumit, făcîndu-mi, condescendent, plecăciune. Politețea lui m-a bulversat și mai și decît mînuirea arcușului. N-am plecat. Am stat acolo lîngă el mută de uimire!... Mă aflam în fața unui REAL TALENT în mînuitul viorii dar și în fața unui copil al lui Dumnezeu!! Căci bunul-simț, de la Domnul purcede! Zic. Nu-l interesase suma, cantitatea banilor pe care-i pusesem, cu grijă, în cutia viorii lui! Ci faptul că o făcusem!! El avea nevoie de bani! Și știa că orice leuț contează! drept pentru care s-a înclinat înaintea mea, cu instrument cu tot și mi-a mulțumit verbal cît și făcîndu-mi o demonstrație de virtuozitate a lui în mînuirii viorii!!...
Oameni buni, nu mă pricep la muzică, în sensul că nu știu teorie muzicală și nici TEHNICĂ, dar pot spune că știu să apreciez un virtuoz de o făcătură. Băiatul acesta cîntă dumnezeiește!!! Și, în opinia mea, ar trebui să cîntă în marile Săli de Spectacole ale lumii, ca să bucure auzul și sufletele multor iubitori ai viorii!! Să-și bucure propriul suflet cu cîștiguri bănești/materiale, căci merită, și să-L bucure și pe Dumnezeu Care i-a darut acești minunati, inegalabili, TALANȚI!
Fotografiile nu mi-au ieșit, pot spune, aproape DELOC. Aparatul meu dă rateuri de la un timp!! O sa vi-l arăt totusi pe Daniel. Așa îl cheamă.
Am dat o fugă acasă, am luat camera de luat vederi, m-am întors și i-am luat și un interviu, la cald, l-am filmat și o să postez filmul pe net. Un virtuoz al viorii cum puțini am văzut!! Bravo, Daniel! Într-o zi vei ajunge mare!! Doar că lumea TREBUIE să afle de tine!...
Iată mica mea încercare de-a te face cunoscut lumii! S-o primească Dumnezeu ca pe o micuță jertfă pe care eu, Antoaneta, o aduc astăzi (în cinstea Proorocului Ioan Botezătorul), înaintea Sa! Și, fie să dea Domnul, să ai parte de ceea ce-ți doresc eu, dar mai abitir de ceea ce-ți dorești tu și de ceea ce, cu siguranță, ți-a rînduit ție Dumnezeu! (despre care spuneai că uneori mai uită de noi, iar eu ți-am spus, să ții minte că NU, Dumnezeu NICIODATĂ nu uită de noi! EL ți-a dăruit acest minunat dar, al mînuirii cu atîta virtuozitate, a viorii, și tot EL, Atotputernicul Dumnezeu te va ajuta, spijini, călăuzi, și-ți va deschide căi și-ți va crea oportunitați ca să înmulțești neprețuitul dar cu care te-a binecuvînat! Să fie spre Slava lui Dumnezeu și spre bucuria ta și a celor ce iubesc vioara!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu