Programul de slujire a Părintelui Gheorghe Pandelică

Scris in ziua de 8 iul 2020

S-a restabilit programul de slujbe la Pr. Pandelică Gheorghe. Așadar:
Primele 3 duminici ale lunii, slujește Sfânta Liturghie la Bis. Sf. Gheorghe și Sf Vasile cel Mare, la Lehliu. Tot aici slujește Sfântul  Maslu în ultima vineri din lună.
Primele 3 vineri din lună Sf Maslu se slujește la Reviga. Tot la Reviga se slujeste Sf Liturghie în ultima duminică din lună.
La Biserica dinsului din Lehliu se ajunge astfel:
Din Bucuresti, pe drumul vechi ce ducea la Călărași. În Lehliu, la MONUMENT (o statuie) faceți stânga pe drumul spre Horia. Când ați intrat din șoseaua principală, pe lângă statuie (MONUMENT), la stânga, spre satul Horia, pe strada aceea de cum se termină casele de pe partea dreaptă, IMEDIAT este Biserica, în câmp. E un drumeag pe linga o troiță (dar atenție copacii au crescut mari și troița aproape ca nu se mai vede, dacă circulați cu viteza, cu gindul și cu ochii aiurea…cum mi s-antâmplat mie duminică…
Cei ce vin dinspre Călărași, se-nțelege, cred, la Monument (statuie), fac spre dreapta, și la citeva sute de metri, cind se termină casele de pe partea dreaptă a satului, e biserica, in cimp.
Biserica arata asa:


RUGAMINTE:
Părintele ne roagă și vă roagă să nu mai insistați să primiți numărul de telefon al dânsului. NIMENI nu-și poate rezolva o problemă prin telefon!! (Noi, aproape toți, avem probleme care persista in noi, poate de generații, treaba necesita o cercetare aprofundată, iar prin telefon nu se poate face acest lucru. Vă rog nu mai insistați să vă dau numărul Părintelui, este foarte obosit și ne roagă să-l protejăm. Pentru cei care intreaba: Părintele  nu deschide cartea, ci le face pe cele ale lui Dumnezeu, spre rezolvarea problemelor noastre: Sfânta  Liturghie, Sfântul Maslu -cum nu cred ca ati mai vazut, dar trebuie sa ajungeti la sfinția sa, sa participați, cu un pic de osteneală, la slujbe, sa va spovedeasca, sa va cerceteze…, sa va impartaseasca, sa va dea binecuvintari cu dragoste si daruire!! TREBUIE sa intelegeti ca a-i povesti dinsului la telefon despre problema dvs nu ajuta, nici pe dvs nici pe dinsul, dimpotriva, e pierdere de vreme. Cine dorește să-și rezolve problemele de orice fel, trebuie să se străduiască să ajungă la dumnealui, ca să stea de vorbă cu dânsul: Vă spovediți, discutați pe-ndelete, poate va impărtășește -asta după cum va crede dumnealui de cuviință-, vă da ceva de citit, o rugaciune, un acatist, o rinduială după cum va crede dumnealui ca aveti nevoie. Toți veți fi mângâiați!!
Pentru lămuriri suplimentare, deși cred ca am fost destul de clara in exprimare, vă ofer un număr al meu: 0734035430; daca nu prindeti semnal, dati mesaj. Va raspund cind il gasesc!
Părintele a mai spus așa: postiti MIERCUREA și VINEREA. Iar cei care doresc si stiu ca se pot impartasi, postire 3 zile inainte de a a junge la Slujbe.
Tămâiati-va casele, lepădați rău din gura voastră, din ochii voștri și din inima voastră,  și rugați-vă cu credință lui Dumnezeu și VETI PRIMI ceea ce Îi cereți! Amin.
În rest, de la mine zic acum:
PURTAȚI-VĂ ca niște oameni liberi, dar nu ca și cum ați fi stăpâni peste Univers, ci cu smerenie, cu bun simț și cu demnitate!! Fiți BUNI, milostivi, iertători/calmi, răbdători! Nu vă răzbunați niciodată pe nimeni și NU BLESTEMAȚI pe nimeni pt nimic in lume!
Cereți iertare daca ati gresit (și chiar de nu ati gresit, dar daca cuiva i se pare ca l-ati mihnit/suparat, cereti-i voi aceluia iertare, si Domnul va vedea), și iertati celor care vă greșec.
Dați milostenie in toate zilele vietii voastre, un sfat, o mingâiere, un colț de pâine, o cămașă unui sărac de lingă voi daca aveti două. Și, nu uitați: dați-I slavă lui Dumnezeu pentru dragostea Lui pentru noi, pentru TOATE, și pentru ca ne-a pus în prezența unui ales al SĂU, Părintele Pandelică Gheorghe! Să-l prețuim și să-l protejăm, ca să ne fie mângâietor cât mai îndelungată vreme! Amin.
Eu sunt unul dintre voi! Un simplu om, nimic altceva. Dumnezeu să ne ajute in tot lucrul cel bun! Amin.
Antoneta Rădoi

Părintele Gheorghe Pandelică, Heruvimul de la Reviga

Naștere grea, grea…CARTEA aceasta!!

 Fiindcă or fi ei HERUVIMI, sunt, în Universul acesta, însă DRACII încă își fac de cap, -și încă cum!!-, iar încercările prin care trecem noi cei care încercăm din răsputeri să ne ținem de poala hainei lui Hristos, prin oameni sfințiți, prin oameni -preoți cu har, prin rugăciune și prin osteneli la măsurile la care suntem, fiecare, sunt foarte, foarte mari. Și numai Dumnezeu este cel care are grijă să nu clacăm.
Am decis să scriu povestea HERUVIMULUI de la Reviga și acest lucru mi-a fost prima ispită. Am sperat să găsesc banii necesari tipăririi, și aceasta mi-a fost a doua ispită. Am schimbat editura, vrând să public în altă parte, și aceasta mi-a fost a 3-a și una dintre cele mai apăsătoare ispite(și pedeapsă, totodată). Așa e când trădezi! (Sper să-mi fie învățare de mint, și să n-o mai fac!). Covidu`, ”arestul la domiciliu” #stai-in-casă, din ORDINUL Guvernului, a fost o mare încercare și un stres indefinit, căci în acest timp eu a trebuit să fac retușuri și corectură și, vai, nu-mi stătea gândul la asta…. Cel mai lung drum al unei cărți pe care am publicat-o (de la depunerea manuscrisului pina am vazut-o gata tipărită, final februarie-final iunie 2020). Acum, ce să mai cârtesc, ce să mai zic, dacă toate au trecut, dau slavă lui Dumnezeu și merg mai departe.
Slăvit să fie Dumnezeu! Binecuvântat fie Părintele Gheorghe!
Redau un  fragment, primul:
Cuvânt înainte

Strângerea materialului pentru întocmirea volumului mi-a creat starea aceea în care experimentez, din nou, ”terapia durerii prin durere” (Doamneee, pentru a câta oară!!), și aceasta  pentru că eu însămi am trecut, cumva, prin ceea ce a trecut părintele Pandelică Gheorghe –de la Reviga, protagonistul cărții mele  (și fiul sfinției sale, Casian, dar despre dumnealui vorbesc prea puțin în carte, deoarece nu-l cunosc, nu știu aproape nimic despre persoana sa). Căci și eu a trebuit, câțiva ani, să fac față unui război pornit împotriva mea şi să duc o sfâșietoare luptă  cu sinodalii Bor, dar și cu mine însămi, situaţii deloc plăcute, și, scriind acum povestea părintelui, m-am simțit ca şi cum m-ar fi muşcat din nou şarpele sinodalilor, deschizându-mi rana. Ori de câte ori aud de vreun preot caterisit, îmi retrăiesc și eu poves-tea…”înjunghierii”, executată cu sânge rece de unii dintre prea…iubiții ”tătici” ai Bisericii mele. Scriind, retrăiesc timpul acela, de 3 ani, în care am fost …pusă pe altarul jerfei Gărzii Financiare de sinodalii BOR,  monștri  (nu  comisarii, ci sinodalii) care  m-au  lăsat  falită, și mare lucru a fost că…nu m-am dus cu capul, să plimb șoșonul prin parc și să-i zic: Cuțu-cuțu, hai la mama!!… Slavă Ţie, Doamne!!
Scriind, evident, îmi retrăiesc fiecare zdroabă de suflet a acelui timp, și trăiesc, totodată, tainica și adânca zbatere petrecută în sufletul părintelui Gheorghe Pandelică, la vremea caterisirii sale din 2011 și a toată înjosirea la care a fost supus de mai-marii sfinției sale, mai înainte și după aceea. Sfinția sa s-a străduit să nu lase să se vadă în afară durerea pe care o simțea până la sângerare, pe care cred că încă o simte, după 9 ani de la samavolnicia caterisirii, dar eu știu ce-a simțit, știu ce simte, iar durerea lui îmi este mie însămi durere.
Documentându-mă, ca să aflu și să consemnez ce a scris presa și ce au spus unii-alții la vremea caterisirii părintelui, citind vorbele smintite lansate de chiriarhul zonei și de acoliții lui la adresa părintelui, am simțit tăișul sabiei lor, am gustat veninul vorbelor lor, am trăit și trăiesc până în străfundul sufletului meu durerea sfinției sale și am băut dimpreună cu părintele Gheorghe (și cu fiul dumnealui) din cupa cu otrava de  cucută servită de mai-marii BOR, sinodalii.
Vizualizând îngrozitoarele scene premergătoare caterisirii și cele de după, vizualizând scena focului, (care i-a mistuit casa, acareturile, întreaga agoniseală și bisericuța din curte), sau a scenei din cimitir, (petrecută la înmormântarea unui creștin, care a avut loc sub asediul jandarmeriei, moment în care preotul Gheorghe Pandelică a fost cotonogit -jalnică scenă!!), și vizualizându-l pe părintele slujind cu atâta credincioșie în Biserică,  îmi  dau seama câtă tărie de caracter și câtă putere i-a dat Dumnezeu ca să poată să îndure și să treacă prin încercarea aceasta și, totodată, să depășească momentul fiecărei încercări și să iasă biruitor din atât de multe… Dar, vai, cu ce sacrificii sufletești și cu câtă trudă! Câte lacrimi a vărsat sufletul său contorsionat de durere, numai sfinția sa, familia și Dumnezeu știu!!
Ei bine, îl caterisești pe preotul Gheorghe Pandelică, după 40 de ani de slujire în Altarul lui Dumnezeu, îl vrei ”mort și-ngropat”, dar, bomboană pe colivă, îi mai caterisești și fiul? Fără să ții cont de toată osteneala lui de a învăța carte, ca să devină preot și de sârguința lui de a fi om! Îi batjocorești în fel și chip, la pachet? Cui faci tu, sinodalule, acest lucru? Unuia despre care știi prea bine că Dumnezeu a zis: ”Aflat-am pe David al lui Iesei, bărbat după inima Mea, care va face voile Mele!!” (Fapte 13:22). Căci, da, știai prea bine, sinodalule, că părintele Gheorghe Pandelică este un ”bărbat după inima Domnului”, care a făcut și face voile Domnului. Iar pentru noi, cei care i-am călcat pragul bisericii, este ”BUN CA APA DE IZVOR pentru omul care a îndurat chinul setei zile de-a rândul” (Emanoil Copăcianu), este mângâiere și bucurie deplină. Desigur, cei care au decis să-l caterisească plesneau de invidie că părintele făcea să strălucească sfințenia și harul prin slujirea lui, şi-au ales să-l batjocorească în loc să facă  și  ei asemenea, în loc să facă și ei voile Domnului, ca să-și adauge loruși Har și Dar de la Dumnezeu. Le-a fost mai la îndemână josnicia decât osteneala și jertfelnicia. În loc să urmeze și ei, sinodalii, cuvântul Evangheliei lui Hristos, și-au făcut propria lor ”evanghelie”, pe care au și pus-o-n aplicare cu ”sfințenie”!! Și așa, cu ciubotele lor pline ce glodul urii, l-au călcat în picioare pe cel sfințit prin Har în darul preoției de Însuși Domnul Hristos, și care se sfințise și el însuși prin propria osteneală și dăruire deplină întru lucrarea celor bine plăcute lui Dumnezeu, părintele Pandelică Gheorghe, căruia eu, cu duioșie, i-am zis: Heruvimul de la Reviga, (acum și la Lehliu-sat, la Biserica ”Sfântul Gheorghe”, aflată într-o margine de câmp, biserică primită-n dar de la un creștin, de la un om al lui Dumnezeu, dl. Radu Bejenaru, fost consul al Ambasadei României în Turcia –țară musulmană, în care a mijlocit pe lângă autorități și a reușit să obțină aprobare pentru construirea unui Lăcaș pentru creștinii ortodocși; Slavă lui Dumnezeu!; Actualmente consul la Chișinău). I-am zis părintelui Heruvimul de la Reviga și veți vedea de ce.

Mai pe la jumătatea anului 2019 am decis să scriu despre Golgota părintelui Gheorghe  Pandelică  de la Reviga, fiindcă eu îl consider un …mucenic. Ei bine, nu chiar din acela răstignit cu susul în jos pe o cruce în Piaţa Publică, nu unul căruia, pentru credincioşia lui întru slujirea lui Hristos, să i se taie gâtul, dar mare diferenţă în durere şi în prigoană nu este. Doar metodele şi tehnica şi le-a schimbat Vrăjmaşul lui Hristos, fondul rămânând acelaşi. Frica mai-marilor că s-ar ridica în frumusețe și har deasupra lor vreun oarecare, şi lăcomia lor după bani și după lux, au atins cote maxime și-n loc să se rușineze și să se pocăiască fac fărădelegi. Nimic nou sub soare, la acest capitol. Ştim că în istoria creştinătăţii s-au întâmplat multe nenorociri, comise chiar de înalţi prelaţi, începând de la prelaţii care L-au răstignit pe Hristos şi, iată, şi-n zilele noastre se tot petrec…răstigniri!! Multe dintre ele au fost consemnate. Şi, din consemările unor curajoşi ai timpuri-lor, cunoaştem despre atrocităţile săvârşite de nerușinații din vechime. Din consemnări am aflat noi, cei de azi, cât şi cei care au trecut prin veacuri de existenţă, că nicio atrocitate, oricât a fost de dură, n-a desfiinţat creştinismul, ci, dimpotrivă, atrocităţile au dat creştinătăţii sfinți. Şi aşa cum despre lucrurile mârşave petrecute față de creştinii din trecut, -aşa cum, spre exemplu, despre calvarul Sfântului Ioan Gură de Aur (batjocorit până la exilare, la cheremul şi la ordinul împărătesei Eudoxia) sau a atâtor alţi creştini batjocoriţi, a mulţimilor de mucenici de care e plin calendarul-, cineva a consemnat, astfel ajungând ştirea până în zilele noastre, aşa trebuie să rămână consemnat şi după noi faptele petrecute în acest timp. E nevoie să ştie omenirea că au fost martiri, că au fost crucificaţi creştini şi în zilele noastre. Şi dovada o face părintele Gheorghe Pandelică (şi fiul dumnealui, Casian), dar o fac şi mulţi alţii despre care nimeni n-a scris. Desigur, pe câţiva dintre ei îi ştim, dar îi ştim noi, cei de azi, care suntem contemporani cu martirajul lor și cu a lor crucificare, dar după noi, următoarea generaţie, nu va mai şti. Şi nu se va mai şti pentru că nimeni n-a consemnat despre Golgota lor, cu toate că azi mulţimea scribilor este mare, însă le lipseşte curajul, le lipseşte…asumarea!! Dar dacă ai în tine suflet, dacă ai conştiinţă, cum poţi să taci când vezi mârşăvia în toată josnicia ei?? Hristos ne cere, imperios, să nu fim farisei, ci să rostim, cu demnitate sfântă, adevărul!!

Să ne-amintim, fiindcă nu e mult de-atunci, că părintelui, ca un făcut, poate deloc întâmplător, la scurt timp după ce-a fost răstignit pe crucea caterisirii, (după mai bine de 40 de ani de slujire!!), din ”senin” i-a luat foc casa și totul a devenit scrum!! Asta așa, ca să aibă răstignitorii și hulitorii lui apă la  moară, că, vezi Doamne, „i-a trimis Dumnezeu o pedeapsă-n plus ereticului Pandelică”.  Şi dacă pitt-bull-ii de pază, prea-plecați mai-marilor BOR, vor lătrăi asta la fiecare ieşire la amvon, cred ei că… poate s-or sminti, în sfârșit, definitiv și irevocabil credincioșii care au rămas uniți, alături și în jurul părintelui Gheorghe Pandelică și se vor risipi! Ei, uite că acest lucru nu s-a întâmplat, prea…înalțimile voastre!! Ci, dimpotrivă, cei care știau despre credincioșia şi cuminţenia părintelui, cei care văzuseră ani la rând slujirea lui după cuvântul Sfintei Evanghelii, știau că părintele nu trebuie părăsit doar pentru că sinodalii l-au batjocorit, caterisindu-l. Știau  că  ”amendarea”  era  fără motivație întemeiată, că era doar un moft, o ”pohtă ce-au pohtit-o sinodalii”. Așa că, oamenii cuminți i-au acordat credit și au mers mai departe alături de părintele Gheorghe și au fost câștigați. Iar eu, am dorit ca toate cele consemnate aici, (în mică măsură consemnate), să rămână mărturie a ceea ce a fost.
Am dorit acest lucru deoarece,  întreaga  mea viață mi-am dăruit-o și mi-am asumat-o, cu mari riscuri…, netăcerii asupra celor rele văzute. Și n-am făcut asta pentru că aș fie eu ”judecător în locul Domnului”, așa cum mi-ar zice, cu siguranță, vreun ”evlavios”, ci am dorit să nu tac, vrând să contrazic, faptic, într-o oarecare măsură, dictonul lui Albert Einstein, care spune: ”Lumea nu va pieri din cauza celor care fac rău (sinodalii, în cazul nostru), ci, mai degrabă, din pricina celor care se uită tăcuți la cei care săvârșesc răul și nu întreprind nimic ca să-l curme”. Și-n acest context, nu vreau să fiu un om al tăcereii în fața răului și a nerușinării acestor… ”învățători de Lege” (episcopi, sinodali), ci, încerc să-i trag de mâneca sutanei pe sinodalii care, în mod cert, și-au uitat cu totul de Dumnezeu și de frumusețea și strălucirea hainei cu care au fost îmbrăcați, întinând-o, și făcând de râs și de batjocură ortodoxia și însăși Biserica lui Hristos.
Știu că prin spusul meu nu pot curma răul, deoarece sunt…prea mică pentru un război atât de mare, dar trag nădejde că cei implicați în săvârșirea unui rău, oricare ar fi aceia, să se rușineze de faptele lor mârșave și să le împuțineze, pocăindu-se!! Să nu uităm însă că trebuie să ne înmulțim și noi, noi cei care…nu stăm tăcuți în fața răului, privind nepăsători, ci acționăm, luăm atitudine. Fiecare la măsurile lui. Chiar dacă nu suntem perfecți, zic să nu rămânem muți în fața urâciunii. Să nu ne băgăm capul în nisip precum struțul, nici să devenim asemenea fariseilor fățarnici din Evanghelie, ci, după ce am stat în genunchi înaintea lui Dumnezeu și ne-am rugat să ne dea înțelepciunea, să ne dea puterea necesară înfruntării, să ne ridicăm în picioare în fața lumii, să ridicăm  fruntea  și, demni, să acționăm. Să cuvântăm împotriva răului! Să cuvântăm, asumându-ne riscuri. Cerând binecuvântarea Domnului, să cuvântăm fără teamă, crezând și nădăjduind că prin cuvântul lui Dumnezeu, pus în gura noastră și rostit de buzele noastre, se vor rușina vrăjmașii Domnului, care sunt, totodată, vrăjmași ai omului, vrăjmași ai copiilor lui Dumnezeu, a noastră, a creștinilor. Să luăm atitudine, însă, să ținem seamă, permanent, de faptul că lupta e inegală și că vrăjmașul are cele mai sofisticate arme și legiuni întregi, bine antrenate. Să nu uităm că ceea ce i s-a întâmplat părintelui Gheorghe Pandelică nu e o simplă lucrare a sinodalilor Bor, ci e lucrarea, e LUPTA lui Satan împotriva lui Hristos și a Bisericii lui de pe Pământ!! E o luptă a lui Satan îndreptată asupra unui popor, poporul român, credincios lui Dumnezeu!! Iar Satan, care nu mai vrea rânduiala lui Dumnezeu nici măcar în Biserică, Satan, care îi urăște pe creștini, care îi urăște pe cei aleși ai lui Dumnezeu, face sminteală. Îi urăște cu atâta înverșunare pe creștini, încât, vrând să dea lecții de…”ce poate”, turbat, se zvârcolește, se dă peste cap, face el ce face și-i pune pe frați contra frați, ba mai mult, îi pune pe frați împotriva câte unui ales, al unui uns al lui Dumnezeu, al unuia care trăiește împlinind pe deplin voia și Legea  lui  Dumnezeu!  Asta face Satan! Și…uitați  ce  face!!  Taman  pe mai-marii Bisericii noastre, care de peste 2000 de ani ne predică de la Anvon ”să fim smeriți”, să iertăm celor care ne greșesc și să împlinim ”Legea Iubirii”, aceea în care suntem învățați ”să ne iubim unii pe alții”. Taman pe ei îi înfierează împotriva unui frate întru Domnul, ca să-l sfâșie ei pe unul dintre preoții sporiți. Ce ispită!! Și iată-i pe sinodali scoțând hangerul din teacă și năpustindu-se, de data aceasta, asupra părintelui Gheorghe Pandelică, pe care l-au pus, fără frică de Dumnezeu, pe altarul jertfei, (la pachet cu fiul sfinției sale, Casian, caterisindu-i)! Ce ușor e să-l jertfești pe semenul tău!! Și câtă sminteală nu s-ar fi rostogolit din pricina aceasta printre credincioșii pe care sfinția sa îi slujea de mai mult de 40 de ani, dacă dragostea părintelui Gheorghe și rugăciunile stăruitoare puse de sfinția sa înaintea lui Dumnezeu, în genunchi și cu lacrimi fierbinți, cu lacrimi de suflet, n-ar fi încununat izbânda dumnealui în lupta pe care a fost obligat să o poarte! Și, iată că, nu s-a produs mult-așteptaul efect scontat de episcop, anume  îndepărtarea credincioșilor de sfinția sa, ci, mai abitir s-au strâns ei sub aripile luminoase ale acestui…
…Heruvim de la Reviga!

Omule bun, viața e un amestec de bucurie și durere, iar noi, vibrăm la toate aceste…Bucurii şi Dureri! Le simţi, le trăieşti, chiar şi atunci  când  crezi  că ele nu te ating personal! Le simți, căci te-ating, totuși, și pe tine. Fiindcă-n lumea asta nu eşti doar tu, singur, individ izolat, ci eşti parte dintr-un întreg. Trăieşte în tine ceva ce te leagă de semenul tău! Iar el, nu-i absent, ci-i prezent, lângă tine mereu! Şi nu-i un străin. E fratele tău! Şi tu, şi el, şi eu, suntem, fiecare în parte, „un Petru”, o „piatră” pe care, şi prin care, Dumnezeu Îşi zideşte…Biserica Sa! Și, ”Ce este mai bun și mai frumos decât numai a locui frații împreună!!”  O,  Doamne,  ce bine ar fi să ne iubim atât de mult unii pe alții, atât de mult încât să facem Biserici din inimi fierbinţi de iubirea de semeni! Binecuvântează, Doamne!
(Autorul).

 https://cafeneauainterviurilor.info/parintele-gheorghe-pandelica-heruvimul-de-la-reviga/

Programul de slujire a pr Gheorghe Pandelică pentru ZIUA de ÎNĂLȚARE

2020
HRISTOS a ÎNVIAT!

Pentru ca multi mi-ati scris și nu prea am avut ce să vă răsopund, acum va spun următoarele:

Joi, de ÎNĂLȚARE, (și vineri, ziua următoare), părintele Gheorghe Pandelică va sluji la Reviga (la bisericuta din latura casei sale).

Daca se va da voie de către autorități ca slujbele sa se faca înăuntru, vom participa înăuntru, toți, daca insa nu se va da voie (de cărte scârbavnicele autorități) ca slujbele sa se facă in Biserica, in interior, atunci creștinii vor sta afara. Pr Gheorghe va sluji in Biserică (având o sensibilitate la gât, nu poate sluji in aer liber), dupa care credinciosii vor intra unul cite unul, la spovedanie, impărtașanie, sfat si învățătură de la părintele. Fiecare credincios se va bucura de îmbrățișarea părintelui, fiecare îi va putea spune oful, durerea, problema.

Nu uitati: Când ajungeti, în ordinea sosirii acolo, treceti-vă pe lista de la lumânări. Încercați să vă respectați, să ne respectăm unii pe alții, să intre fiecare în ordinea sosirii. Fiecare se grăbește, dar TREBUIE să ne grăbim…încet. Adică, cu luare-aminte la comportamentul nostru. Respectam ca sa fim respectati și sa ne iubeasca Dumnezeu. Părintele Gheorghe Pandelică NE IUBESTE! Și Dumnezeu ne iubeste, dar ne vrea…oameni! Haide-ti sa-I arătăm că putem fi, ca ..SUNTEM! Că suntem civilizati, ca avem BUN ȘIMȚ sau…SIMȚ BUN! Că suntem cuviincioși, măcar atunci când mergem la Biserica, atunci când mergem sa ne punem inaintea preotului, ca el sa ne pună inaitea lui Dumnezeu. Contează cum ne prezentăm înaintea Domnului. Dar eu zic că atâta smerenie și respect câtă avem avem fata de semenii noștri, tot atâta îi oferim și lui Dumnezeu,căci EL este prezent în fiecare din noi. Amin.
Deocamdată atât pentru cei interesati.
După aceea vom vedea ce se mai decide.
NOTĂ: Regret,  NU VĂ POT da nr de telef al parintelui, nu am această cădere. Pt eventuale intrebari, l-am pus la dispozitie pe al meu, (0723 906 446/  0734035430) sunati sau dati mesaj. la ce pot sa raspund, raspund. (Nu sunt preoteasa, nu sunt rudă cu părintele, sunt doar un om care m-am bucurat de mângâierea și de harul Părintelui și mi-aș dori ca fiecare dintre voi sa aibă parte de bucuria de a-l întâlni!
Dumnezeu să vă ajute tuturor să aveți parte de mângâierea…PĂRINTELUI Gheorghe Pandelică și prin sfinția sa de cea a lui Dumnezeu, să vă împlinească toate cererile cele spre bine și folos!
Antoaneta










Nou: În curând, nădăjduiesc, fff curând cartea cu impresii….

Cum se ajunge la Părintele Gheorghe la Reviga, dar și la Lehliu-sat...

Mulți se întreabă: Cum se ajunge la Părintele Gheorghe la Reviga??

Ei bine, am să vă spun, însă vă rog să și țineți cont de lucrul acesta.

Pr Gheorghe slujește la Reviga și la Lehliu-sat, astfel:

3 duminici, primele 3 duminici ale lunii (Sf Liturghie),  și ultima vineri din lună (sf. Maslu cu dezlegări), la Lehliu-sat, la Bis. Sf. Gheorghe din câmpul de la o  margine a satului Lehliu-sat, pe drumul care duce de la statuie (de la Monument) spre localitatea Horia. Pe drumul acela, spre Horia, cum se termină casele din Lehliu-sat, pe dreapta pe sensul de mers, imediat în câmp e Biserica.

Lehliu-sat e pe drumul vechi spre Călărași, la 65 km de București. Drumul este super bun, nu e aglomerat deloc, îl prefer autostrăzii. Cum vii de la București, pe drumul vechi, în Lehliu -sat, la Monument faci la stânga, și apoi, la câteva sute de metri, pe dreapta, cum se termină casele, în câmp, e Biserica. Simplu ca bună-ziua. Baftă tuturor! Doamne ajută să ajungeți la un preot cu har și cu multă dragoste de Dumnezeu și de semeni!!

La Reviga slujbele se țin in primele 3 vineri ale începutului de lună (Sf Maslu), și în ultima duminică din lună (Sf Liturghie), începând cu ora 9 dimineața.

La Reviga, pentru cei care preferă drumul vechi ce ducea la Constanta (de la Bucuresti), astfel: De la Buc se ajunge la Lehliu-Gară. Înainte de barieră se face spre dreapta, se merge cam 50 de metri, apoi se face la stânga. Așadar de la Lehliu-Gară se trece prin satele: Rași, Orezu, Ciochina,…. Reviga.

În Reviga oricine va ști să vă spună/să vă arate unde slujește pr. Gheorghe Pandelică (fiindcă a făcut slujire acolo, 45 de ani…, și a făcut lucrul acesta cu multă dăruire.).

Mai există și alte variante de a se ajunge la Reviga, dar nu le știu. Vă spun ce mi-a spus Părintele sa va spun și cât am putut să rețin.

Rugăminte din partea Părintelui:

Mergeți la Biserică, în functie de zilele afișate, și vă va sta la dispozitie să vă spovedească și să dea fiecăruia Sf Împărtășanie, după cum va considera dumnealui de cuviință, după care va discuta cu fiecare,  vă va asculte durerile, vă va mângâia, și vă va da binecuvântări suplimentare, după Sf. Liturghie și/sau după Sf. Maslu. Nu în alte zile. Acest preot NU deschide cartea!! Ci stă de vorbă cu oamenii, cu fiecare în parte, după slujbe și doar în aceste zile, Vinerea, la Sf Maslu (pomenindu-vă Pomelnicele cu cei bolnăviori, sau care au tot felul de alte probleme), si după Sf Maslu (spovedanie și/sau discutii despre problemele fiecaruia); și Duminica, la Liturghie (unde va pomeneste Pomelnicele celor vii și al celor adormiți), si după Sf Liturghie.

Când ajungeți la Biserica, la lumânări, treceți-vă pe listă. Fiindcă la finalul slujbelor, se sta de vorba cu părintele în functie de cum a ajuns fiecare al Biserica. Astfel, păstrăm și o ordine și o rânduială de bun-simț, necesară!!

IMPORTANT!! Vă rugăm, NU mai insistați să mergeți la Pr. Pandelică în alte zile decât cele menționate mai sus. Părintele e și sfinția sa om, are o vârstă și are familie, și are nevoie ca între slujbe să se odihnească și să-și mai rostuiască treburile în gospodărie, și, totodată, să citească Acatistele și Pomelnicele primite, și sa se roage lui Dumnezeu pentru noi!! Vă mulțumesc pentru înțelegere!!

Notă: Spun cele de mai sus, cu claritate, sper eu, fiindcă foarte multă lume a ajuns și/sau încearcă să ajungă la Părintele, datorită acestui site, unde am scris despre Părintele Pandelică. Eu, cea care scriu aici, nu fac parte din familia dumnealui, ci sunt o oarecare, căreia Bunul Dumnezeu i-a rânduit și i-a făcut parte spre a-l întâlni și a se bucura de binecuvântările sfinției sale! Mulțumesc lui Dumnezeu pentru aceasta. Totodată îi mulțumesc Părintelui Gheorghe Pandelică și ne rugăm Domnului să ni-l țină sănătos Ani Mulți Binecuvântați!! Să-i mulțumim și răbdătoarei lui soții! Amin.

Aaa … și încă ceva: Nu încercați să rezolvați problemele sunându-l la telefon pe Părintele Gheorghe. Prin telefon, nu rezolvăm problemele, ci cu un pic de osteneală, cu un pic de drum făcut, cu un pic de postire, cu smerenie, cu rugăciune și cu credință în Dumnezeu! Talita kumi! (Scoală-te și umblă!!), zice Hristos!

Vă mulțumesc tuturor! Dumnezeu să vă facă parte de prieteni…SFINȚI! Amin.

Telefonul meu, pentru lămuriri suplimentare (deși NU CRED că am lăsat ceva nelămurit!!), este: 0723906446 Antoaneta; pentru siguranță, dacă nu sună sau e mereu ocupat, dati un mesaj. Cind il primesc, imi fac timp si va răspund. Amin.

S-aveți zile fericite!! Și să umblați sub binecuvântarea Harului! Amin.