Cineva a pus în gura părintelui citatul acesta! Însă la cîte a tot spus Părintele Arsenie Boca, nu m-ar prinde mirarea să fi spus şi acest lucru simplu. Dar aş zice să nu ne culcăm, totuşi, pe-o ureche că, vezi Doamne, ne-am făcut mica Rugăciune dimineaţa şi gata, sîntem acoperiţi tot restul zilei! E ff bine să ne rugăm dimineaţa, dar să priveghem şi să ne rugăm (cu mintea şi cu inima) pe tot parcursul zilei (şi a nopţii!!) căci VRAJMAŞUL nu oboseşte niciodată, ci MEREU ne-ntinde capcane!! Ex: ieri eram ff fericită că mă părăsise NEPUTINŢA şi că am putut să mă trezesc dimineaţă (deşi nu putusem să mă odihnesc neavînd somn pînă spre zori!!!) şi că am putut să plec, să ajung şi eu, ca tot creştinul şi copilul lui Dumnezeu, la Sf Liturghie!! Toate f bune şi frumoase! De cum am intrat pe uşa Bisericii aud: `Binecuvintată este Împaratia Tatălui şi a Fiului şi a Sf Duh!!` Cîtă bucurie!! Era ceasul 10,00! Parcă ÎNGERII Domnului amînasera începerea Sf Liturghii, anume, pentru un copil întîrziat (nu la minte!!!, că mintea mă duce şi încă la cîte nu mă duce ea, mintea mea!!!) De ff muuuuult timp nu mai apucasem să aud eu această binecuvîntare de-nceput de Sfîntă Liturghie!!! Ajungeam din ce în ce mai rar la Biserică şi ajungeam, mai mereu, aproape de final, arar dacă mai prindeam eu Sfintele Daruri/Crezul, etc!!! Acum însă... începea Sf Liturghie! M-am bucurat ca un copil căruia i se oferise jucăria preferată şi am ascultat cu mîngîiere sufletească Slujba. La final însă, cînd să-mi iau binecuvîntare de la preot şi să plec bucuroasă la casa mea, VRAJMAŞUL, neobosit în a întinde capcane, îmi iîtinde CURSA!!! La Cuvîntul de Folos pe care-l aşteptam de la PREDICA de final, numai ce-l aud pe preotul paroh: `Dragi credincioşi, astăzi voi da citire Pastoralei Preafericitului Daniel cît şi rugămintii lui pentru ...COLECTĂ!!!` Cînd am auzit numele `Daniel` şi `COLECTĂ` mi s-a suit adrenalina-n cap!!! Eu care tocmai îmi scosesem carneţelul şi pixul şi aşteptam cuminţică să iau notiţe, să-mi mai însuşesc ceva din Cuvîntul Evangheliei lui Hristos din acea zi, să mă mai îmbunătăţesc cu-n cuvînt de învaţătura!!! În loc de asta eram obligată să aud şi să ascult acum Pastorala lu` Danuţ, în care se vorbea iar şi iar de smuls banul din buzunarul sărac al văduvei şi băgat cu sîrg în vistieriile nababului Danuţ şi a acoliţilor lui!!! Offf... O femeie simplă din popor care mă văzuse scoţîndu-mi carneţelul şi pixul tocmai îmi zisese: da, te pregăteşti să iei notiţe? Hai, că ai ce să-ţi notezi!!! Şi...am avut!! M-am ridicat, mi-am pus în gentuţă carneţelul şi pixul şi am plecat spre casa bodogănind, la greu, la adresa nesătului Daniel, Patriarhul Bisericii mele!!!...
Plecînd din Biserică, aşadar, cu ce m-am ales? Mi-am adăugat în desagă păcate! Şi-n loc să plec uşurată, aşa cum se pleacă după o Sfîntă Liturghie, am plecat încărcată de zdroabă! Ajunsă acasă, mi-am făcut, evident, MEA CULPA! Dar, prea tîrziu! Ar fi trebuit să mă smeresc şi să mă întăresc, să stau să ascult, să aud măcar, Pastorala aia a lui Dănuţ prin care punea iar şi iar în practică CERŞETORIA fără frontiere, fără scrupule, fără să-i pese cît de neajutoraţi sîntem şi că, efectiv, nu mai suportăm să-i auzim glasul ăla milogit al lui prin care ne tot îndeamă la "iubirea milostivă" fără însă să-i pese că el a uitat demuuuult de iubirea despre care ne-a poruncit Hristos s-o practicăm, acea iubire de semeni, acea iubire faţă de semenii noştri în nevoi, etc... Ei, bine!, n-am avut smerenie, n-am avut înţelepciunea necesară momentului, n-am avut răbdare, n-am avut...iubire faţă de patriarhul Bisericii mele, cel care dăduse ORDIN unui paroh să-mi aducă la cunoştinţă, pentru a N-a mia oară, o nouă şi aceeaşi "UNICA Pastorală", în care se exprimă cu vorbe excepţionale, dar care pentru mine nu sînt DELOC vorbe de DUH Sfînt!! Mi s-a acrit să tot aud de...Catedrala Mîntuirii Neamului! Că tot auzind de COLECTĂ şi iar COLECTĂ şi tulburîndu-mă, nu mă mai mîntuiesc eu în veci de veci şi de-aş da toată averea mea (dac-aş avea-o!!!) pentru Catedrala asta muuuult-prea-mult trîmbiţată!!! Da, n-am avut astăzi (20 martie 2016) pe cele ale creştinului! N-am avut pe cele pe care mi le cerea Hristos!! N-am avut supuşenie, n-am avut smerenie, n-am avut ascultare de mai-marii Bisericii mele! Şi, treaba e că acum NU MAI ŞTIU nici pe ce drum să apuc! Aveam în gînd să vorbesc cu părintele şi..n-am mai vorbit! Fiindcă nu mai ai cui să-i spui păsul tău, nu mai ai cui te plînge cînd parohul unei Biserici extrem de sărace, iese la Anvon şi strigă în Biserica lui despre COLECTA solicitată de Daniel patriarhul! Ce i-ai mai putea spune unui preot-paroh ca-şi subjugă cu aşa "biruri" puţinii lui enoriaşi apăsaţi de atîtea lipsuri şi nevoi ei înşişi...El, parohul, trebuie să ducă banii din COLECTĂ în Deal, Al patriarhiei! Nu trebuie să treacă o duminică fără ca el să-şi ducă obolul!! Iar tu creştinul, nu mai am cui spune off-ul tău! N-am mai simţit nevoia să mă sfătui cu preotul-paroh, n-am ami avut starea sufletească să-i mai mărturisesc apăsările mele. NU mai are cine să mă asculte şi pe mine! Şi de aceea, nici eu, nu mai vreau să-i ascult pe ei! Ce să mai aud? De iubirea de semeni? De "iubirea milostivă" pe care mi-o tot propovăduieste de la Amvon, sau prin dese Pastorale, patriarhul Daniel? Ei, bine! Mi s-a acrit de atîta "iubire milostivă" pe care mi-o administrează mai-marii Bisericii mele! Nu mai vreau să mă mai folosesc de "serviciile" lor: Spovedania! Fiindcă nici nu mai vreau să cotizez! Nu mai vreau să-mi dau ultimul meu crăiţar, obţinut cu greu şi cu sudoarea lacrimilor, acestor nababi în sutană. M-am săturat pînă la refuz de Pastoralele lor! Vreau saăaud şi să primesc un Cuvînt de mîngîiere! Vreau să mă umplu de dumnezeiască linişte şi pace! Vreau să am cui spune cu inima curată, păsul meu! Cine însă să mă mai asculte! Cine să auda, dar, plînsul sufletului meu? Cui să-i mai spui ce te doare şi, mai ales, cît te doare!, de vreme ce ei, 95%, de la Daniel în jos, sînt preocupaţi de..COLECTĂ şi iar COLECTĂ!!! Preoţii parohi sînt robotizaţi! Şînt puşi pe Foc automat!! Şi repetă ca nişte Papagali (95%), cuvintele Dănuţului!!! Mai nou, au introdus în Sfînta Liturghie ectenia: "să ne rugăm pentru desăvîrşirea construirii Catedralei!!!", Ei bine!!, eu mă umplu de spume cînd aud ectenia asta!! Caci ea, Catedrala asta, observ că are sponsorizări la greu şi se clădeşte şi fără a cere noi TOTI (creştinopaţii) ajutorul de la Domnul! Avem noi destule nevoi şi lipsuri pentru care să cerem ajutorul de la Domnul! Eu nu am convingerea ca ea, Catedrala asta este o construcţie pe placul lui Dumnezeu, doar ca EL, Dumnezeu Atotputernicul, îngăduie şi-i lasă să construiască, aşa cum i-a lăsat odinioară şi pe înaintaşii lor să construiască Turnul Babel!!! Ce altceva decît un nou TURN BABEl să fie?! Cînd vor fi alăturate Bisericii, centre SPA, restaurante, locaţii pentru desfrîu, etc...iar eu, creştin neisprăvit, singură, fără ajutorul mai-mariilor Bisericii, fără preoţi parohi (căci, nah', ce să mai aştepti de la ei, că ei sînt încovoiatţ şi aplecaţi de spate, şi-şi caută şi ei cele bune ale lumii acesteia; parohiatul, leafa -că nah' au şi ei familie, copii; Dar călugarii? Ei de ce s-apleacă? Ei de ce fac voia patriarhului? că ei, monahii, călugării adică, indiferent de rang, n-au copii, n-au taxe de plătit, mai au încş şi Carte de munca, deci..vechime-n cimpul MUNCII!!!, au Asigurare de Sănătate, mai au şi un habitat, o "chilie", unii destul de confortabilă şi luxoasă!!!, lor nu le lipseşte NIMIC! Au telefoane mobile, internet, maşini de fiţe, ţoale de numa'numa, har Domnului!), mă lupt din răsputeri să nu-mi pierd şi ultima de fărîmă de credintă în Dumnezeu şi în Biserica lui Hristos, aşa cum a lăsat-o EL, şi lupt să nu-mi pierd nădejdea că Dumnezeu nu ma va părăsi în necazul şi în disperarea mea!!! Şi lupt singură! Fiindca nu mai ai sprijin! Te duci la Biserică şi auzi iar şi iar de ..COLECTĂ!!! Dar, vai!!, cui îi pasă că, poate, ai avea şi tu nevoie de-o COLECTĂ!!! Una cît de mică!... sau, poate te doare ceva...
N-am văzut, n-am auzit în nicio Biserică să spună parohul: Dragi credincioşi, azi vrem să vă rugăm, să strîngeţi cîţiva banuţi, fiecare după cum îl lasă inima şi buzunarul, şi să i-i dăruim Cutăruia, unui creştin amărît din Biserica, din Parohia noastră, căci ACESTA (X) se află în mare strîmtoare!! N-am auzit! Şi, cu siguranţă că fiecare Parohie işi are şi ea sărmanii ei, oameni cu diverse probleme sociale, cu lipsuri şi cu nevoi infinit mai mici decît costă o singură cărămidă din mastodontul numit fariseic: Catedrala Mîntuirii Neamului!!! Dar cui îi pasa?!! Preotul paroh nu mai poate fi atent al nevoile enoriaşilor din parohia lui, fiindcă trebuie să fie FOARTE ATENT şi să răspundă cu prioritate, şi exclusiv chiar, la "nevoile" patriarhului, la "nevoile"...MASTODONTULUI!! Şi, astfel, pisat zi de zi de sus, de la "taticul" lui, bobmardat cu Pastorale şi impunîndui-se zi de zi Colecte şi iar Colecte, preotul paroh, nu mai poate avea mintea, nici inima deschise pentru NEVOILE enoriaşilor care-i susţin Parohia!! Eu îi înţeleg, însă...pînă la un punct! Dar, mă rog, nu sînt în pielea lor!! Şi în ceea ce mă priveşte, vai pielea mea!!! Că, nah', iarăşi m-am umplut de năduf!!! şi de păcate, că n-avea şi aşa destule....
A. R.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu