duminică, 17 iulie 2016

Manifestarea caldurii solare, frunze arse...

17 iulie 2016; Bucurestiul torid. Natura si-a dezlănţuit..OFERTELE! Iată cum arată cîţiva copaci, puţini cîţi mai există în urbea mea de cînd cu ultra-reabilitarea străzilor!! Dacă nu-i omoară EDILII, prin tăiere, îi sugrumă căldura toridă a Soarelui...
Dumnezeu să aibă milă de ei, copacii, şi..de noi! Fără copaci, şi omul moare ÎNCET şi sigur!!...
Natura, PĂDUREA, moare înaintea noastră!! Omorîtă de inconştienţa, de nesimţirea, de răutatea şi de lăcomia omului!! Iar cînd omul nu va mai avea aer respirabil, în zadar va fi plîngerea lui atunci!!...
Să ne îndreptăm, dar!! Zic. Şi să ne plecăm genunchii înaintea Celui ce în mărinimia Lui, ne-a lasat nouă ca DAR de MARE PREŢ...PĂDUREA!! Lui Dumnezeu, ATOTPUTERNICUL! Noi, cei care am fost dotaţi cu grai! Să încetăm a-l blasfemia în fel şi chip!  Să grăim înaintea Lui, cuvinte şi FAPTE de iertare!! 
Se-aprinde pămîntul, iar noi deşi ardem de vii, parcă sîntem orbi. Persistăm în răutăţile noastre şi, mai ales, în..nepăsarea noastră faţă de DARUL lui Dumnezeu pentru noi, faţă de COPACI, faţă de PĂDURE!...
Să nu uităm de defrişarea pădurilor PATRIEI noastre, ROMÂNIA, care se face grosolan de abuziv!! Să luăm atitudine!
Propunere:
 https://www.youtube.com/watch?v=gyP0DhFmBqQ


 



duminică, 8 mai 2016

"Paşte Fericit! Paşte fericit!! Paşte Fericiiit!!! Sărbători...fericiteeee!!!

”Paşte Fericiţ! Paşte fericit!! Paşte fericit!!!...” 
A curs urarea în toate limbile pămîntului, mai ceva ca-n Babilon, umplîndu-mi maximum mesageria telefoanelor! Acum, treaba e că, tare mă scot din uz chestiile astea stereotipe, gen: ”Crăciun Fericit, Paște Fericit, La mulți ani fericiți!!! Orice fericit!” 
Am mai scris despre asta și altă dată, pe aici și pe..aiurea!! Celui de la capătul firului, care-ți transmite mesajul, nu-i pasă că tu, poate ai murit între timp ori, poate te pregătești de vreo-nmormîntare sau, mă rog, poate că tu ești împovărat de vreo tristețe oarecare ori de vreo...lipsă a fericirii pe care el ţi-o trîmbiţează strident la capăt de fir! Nu!, el, cel de la capătul firului, se grăbeşte să-ţi ureze ORICE fericit, funcție de sezon...Drept pentru care, ca să nu ies din uzanțe, n-am scos capul din tristețea ce mă cuprindea de fiecare dată la primirea fiecărui mesaj stereotip, nici n-am avut starea să mă alătur ”fericiţilor urători” pentru a le întoarce urarea, nici n-am încercat să făc pe sofista... 
Celui care a catadicsit a mă băga în seamă cu o urare făcută din suflet, nestereotipă, cu o urare personalizată, i-am răspuns condescendent!
Nu cred în "Cele 9 fericiri"...filosofico-tactice! Oamenii îşi fac curaj singuri, ca să nu cadă într-o prea mare deznădejde şi, astfel, aplică NLP-ul...copiindu-l pe OSHO şi pe alţi sofişti. Dar eu atît vă spun: NIMIC fără Dumnezeu! Nu poţi fi fericit doar pentru că îţi repeţi Mantra: "sînt fericit, nimic nu-mi lipseşte, bla..bla...", sau mantra: "eu sînt, eu pot, eu vreau!!" NU! Asta e doar o iluzie, care atunci cînd se va destrăma, vei avea un gust amar, şi tu, cel care ai repetat ca un robot stricat MANTRELE de mai sus sau cîte altele, vei cădea într-o şi mai mare deznădejde decît cea care te-a cuprins cînd ai început a rostri Mantre!!!
Cred că Dumnezeu există şi face după cum voieşte şi CÎND voieşte EL! Toate fericirile noastre sînt în mîinile Sale! El este SINGURUL Care poate aduce un zîmbet pe o faţă înlăcrimată de doruri, de dureri, de jale, de zdroabă, de lipsuri, de trădări...
Nu există, aici pe Pămînt, fericiri! Aici există DOAR Crucea lui Hristos! Şi cel ce se înhamă la ea, ori şi-o asumă şi o cară în spate pînă la final, ori o lasă jos şi fuge la învăţăturile lui OSHO (ca să dau doar un exemplu la modă acum, în sec XXI ) şi la "cele 9 fericiri" filosofico-tactice, care nu îl amăgesc decît temporar pe cel ce crede în ele şi le aplică!
 

 Antoaneta Rădoi -de la Vrancea

PETRE MOISE HRISTOS A INVIAT INSTRUMENTAL

marți, 3 mai 2016

Dumnezeu sa te odihneasca in Raiul Ceresc, Petruţa Simion!

  N-aveam stare deloc! Astăzi nu mi-au fost boii acasă! Mi-a fost sufletul, fără motiv!!, mai întunecat şi mai burniţat decît vremea de-afară!! Am citit, am mai corectat ceva la un Manuscris, am mîncat în neştire, repetat, fără să-mi fie foame (nu, nu cu lăcomie, că nu era nimic spre îmbuibare pe aici, ci pur şi simplu era o nevoie de-a face ceva ca să-mi stăvilesc o stare emoţională inexplicabilă). Avusesem un vis cu ale cărui imagini mă trezisem şi insistau să-mi rămînă în creier să mă terorizeze (chiar dacă nu am reţinut mare lucru din vis, în afar' de faptul că o ţeavă curgea şi sta să inunde, iar eu încercam s-o direcţionez cumva, să curgă unde voiam eu, ca să nu facă stricăciuni prea mari..). Am reuşit să alung imaginile, care, oricum, nu erau clare, dar starea emoţional-afectivă inexplicabilă a rămas şi s-a manifestat deranjant. M-am rugat vreun ceas, am băut un ceai, apoi..o cafea, am deschis, închis  şi redeschis PCul de mai multe ori, am scris şi un Articol pe Blogul personal, i-am "blagoslovit" pe cei la care ţin, pentru prea mare atenţia cu care m-au gratulat zilele astea!!, mi-am facut, apoi, mea culpa, dar...ce n-am facut ca să scap de starea mea ploioasă. M-a sunat cineva şi nu ştiu cum i s-a părut că i-am răspuns, că mi-a zis: 
-Ce eşti aşa ploioasă??
-N-am nimic!
-Vorbeşti de parcă ţi s-ar fi înecat corăbiile!!
- A, nu! Nu mi s-a înecat nicio corabie! Corectam un Manuscris şi nu reusesc să-l salvez în formatul dorit, nu gasesc OPTIUNEA in program.
-Trimite-l la mine, ca te ajut eu!
-O, super!  Rezolv cu salvarea Manuscrisului în formatul dorit şi...tocmai ce închisesem Pc-ul şi m-am dus să citesc, dar n-am starea necesară lecturii şi mă-ntorc la PC cu gînd să trimit prin WeTransfer cuiva un film pe care i-l făcusem la o lansare de carte!Voiam să scap de o grijă şi, poate, de stresul emoţional pe care-l simţeam cumva "lucrător" în mine. Zis si facut!, dar după transfer, nuş-ce-mapucă şi mă duc în Facebook, şi....iaca şi răspunsul la starea mea!!! Într-o pagină a cuiva necunoscut mie, dau peste o imagine a unei persoane pe care o cunoşteam, dar nu mai ştiam cine e! Mai să fie! Şi ce gluma-i asta, de i-au scris pe piept, bietei femei, atît de tînără şi de frumoasă, datele: de naştere şi deces??Ooo, my GOD!!! E Petruţa!

 Petruţa lui Ionuţ Simion!!Un amic de-al meu care a lucrat la Trinitas TiVi. 
Rulez mai jos de imagine în pagina aia văd că lumea îi transmitea ...
Ce mai poţi să-i transmiţi unui om într-o asemenea situaţie??? Dumnezeule mare!!! Petruţa a fost înmormîntată ieri, 2 mai, şi eu habar n-am avut!!!, deşi nu mi-au fost boii acasă imediat după Ceasul Învierii!! 
Îmi dau seama că în durerea lui, Ionuţ Simion, şi-a uitat şi de sine, darmite de prieteni! 
Dumnezeu să te ducă în RAIUL Ceresc, Petruţa Simion!, iară ţie, prieten drag, Ionuţ Simion, şi minunaţilor tăi copilaşi, îmi doresc să vă mîngîie cumva Dumnezeu! Cum o şti El! 
O, Doamne!! Şi cît ai muncit tu Ionuţ Simion, ca un rob, ca să aveţi şi voi căsuţa voastră!!... Cît ai tras prin cîmpul ăla, cînd acolo încă nu era picior sau suflet de om!! Şi cînd, în sfîrşit aţi desăvîrşit casa, şi aţi avut şi minunaţii copilaşi şi v-aţi adunat laolaltă, cînd să vă bucuraţi...
Dumnezeu să vă întărească! Plîng împreună cu tine, prieten drag! Plîng durerea ta şi-mi plîng, totodată, propria-mi durere! Eu, prea pe mulţi i-am pierdut şi prea...prematur! Am gustat pînă la fund şi de prea multe ori paharul pe care tu îl bei acum!...

Antoaneta Rădoi -de la Vrancea